57:7 Ana nu a rostit nici o mustrare. Ea a lasat asupra Domnului povara pe care nu o putea imparti cu nici un prieten de pe pamant. Se ruga staruitor ca El sa indeparteze de la ea ocara si sa-i acorde darul scump de a avea un fiu pe care sa-l ingrijeasca si sa-l creasca pentru El. Ea facu si un vot solemn, ca il va consacra chiar de la nastere pe fiul ei lui Dumnezeu, daca i se va asculta cererea. Ana se apropiase de intrarea cortului intrunirii si, in amaraciunea sufletului ei, "se ruga si plangea". Totusi, in tacere ea comunica cu Dumnezeu fara a rosti vreun cuvant. In timpurile acelea rele, rareori se vedea o astfel de rugaciune. Petrecerile nesfinte si chiar betiile nu erau ceva neobisnuit, chiar la sfintele sarbatori; si, cand a vazut-o pe Ana, marele preot Eli si-a inchipuit ca era beata de vin. Crezand ca i se cuvine sa-i dea o mustrare binemeritata, striga la ea cu asprime: "Pana cand vei fi beata? Du-te de te trezeste!"