56:31 plini de bucurie, aduceau ocari Dumnezeului lui Israel. S-a hotarat o sarbatoare in cinstea lui Dagon, zeul peste, "aparatorul marii". Din orase si din sate, s-au adunat poporul si toti domnitorii din podisul filistean. Multime de inchinatori umpleau templul cel mare si se ingramadeau in galeriile aflate de-a lungul acoperisului. Era o scena de sarbatoare si bucurie. Au fost aduse jertfe si apoi a urmat muzica si praznicul. Apoi, ca cel mai insemnat trofeu al puterii lui Dagon, a fost adus Samson. Aparitia lui Samson i-a facut pe toti sa izbucneasca in strigate de bucurie. Poporul si domnitorii l-au slavit pe zeul lor, care il biruise pe acela care "pustia tara si ne inmultea mortii". Dupa un timp, ca si cand era obosit, Samson a cerut voie sa se rezeme de cei doi stalpi centrali pe care se sprijinea acoperisul templului. Atunci s-a rugat in inima lui: "Doamne, Dumnezeule, adu-ti aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, da-mi putere numai de data acesta, si cu o singura lovitura sa-mi razbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!" Zicand aceste cuvinte, a cuprins cei doi stalpi cu bratele sale puternice si, strigand: "Sa mor impreuna cu filistenii", "s-a plecat cu toata puterea", iar acoperisul s-a prabusit, nimicind dintr-o singura lovitura toata multimea cea mare. Asa incat "cei pe care i-a prapadit la moartea lui au fost mai multi decat cei pe care ii omorase in timpul vietii".