54:1 Cap. 52 - Sarbatorile anuale
54:2 De trei ori pe an intregul Israel se aduna pentru inchinare la sanctuar (vezi Exod 23, 14-16). Pentru o vreme, locul acestor intalniri fusese la Silo; iar apoi, locul acestor servicii divine nationale a fost Ierusalimul si aici se adunau semintiile la sarbatorile anuale.
54:3 Poporul era inconjurat de triburi salbatice si razboinice, dornice sa puna stapanire pe pamanturile lor; si, cu toate acestea, se poruncise ca toti barbatii capabili de lupta, cum si tot poporul care putea sa faca drumul acesta, sa-si paraseasca de trei ori pe an caminul si sa mearga la locul de intalnire, catre centrul tarii. Ce putea sa-i impiedice pe vrajmasii lor de a se arunca asupra caselor lor si a le pustii cu foc si sabie? Ce putea sa impiedice o invazie asupra tarii, care l-ar fi dus pe Israel in robie la cine stie care dintre vrajmasii lui? Dumnezeu fagaduise ca va fi scutul poporului Sau. "Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie" (Ps. 34,7). In timp ce izraelitii mergeau sa se roage, puterea dumnezeiasca ii tinea in frau pe vrajmasii lor. Fagaduinta lui Dumnezeu suna astfel: "Voi izgoni neamurile dinaintea ta si-ti voi intinde hotarele; si nimeni nu-ti va pofti tara in timpul cand te vei sui, de trei ori pe an, ca sa te infatisezi inaintea Domnului, Dumnezeului tau" (Exod 34, 24).
54:4 Prima dintre aceste sarbatori, Pastele, sarbatoarea azimilor, avea loc in luna Abib, intaia luna a anului iudaic, care corespunde cu sfarsitul lui martie si inceputul lui aprilie. Frigul iernii trecuse, ploaia tarzie se terminase si intreaga natura se bucura de frumusetea si voiosia primaverii. Iarba inverzea pe coline si prin valcele, iar campiile erau impodobite de flori.
54:5 Luna care se apropia de plinatatea ei facea ca serile sa fie minunate. Era timpul pe care cantaretul sfant il descrie atat de frumos: "Caci iata ca a trecut iarna;
54:6 A incetat ploaia si s-a dus.
54:7 Se arata florile pe camp,
54:8 A venit vremea cantarii,
54:9 Si se aude glasul turturicii in campiile noastre.
54:10 Se parguiesc roadele in smochin
54:11 Si viile inflorite isi raspandesc mirosul".
54:12 (Cant.Cant. 2,11-13) Pe toate drumurile tarii erau cete de calatori ce mergeau la Ierusalim. Pastorii de la turmele lor si ciobanii din muntii lor, pescarii de pe marea Galileii, taranii de la ogoarele lor si fiii profetilor de la scolile lor, toti isi indreptau pasii spre locul unde se descoperea prezenta lui Dumnezeu. In fiecare zi faceau drumuri scurte, multi mergand pe jos. Caravanele sporeau fara incetare la numar si adesea, inainte de a sosi in cetatea sfanta, ajungeau sa aiba un foarte mare numar de oameni.
54:13 Voiosia naturii trezea in inima lui Israel bucurie si recunostinta fata de Da'tatorul tuturor darurilor bune. Se cantau marii psalmi ebraici care proslaveau onoarea si maiestatea lui Iehova. La un semnal din trambita, corul puternic al sutelor de glasuri, acompaniat de chimval, intona imnul de multumire:
54:14 "Ma bucur cand mi se zice:
54:15 ‘Haidem la Casa Domnului!'
54:16 Picioarele mi se opresc
54:17 In portile tale, Ierusalime!...
54:18 Acolo se suie semintiile, semintiile Domnului ...
54:19 Ca sa laude Numele Domnului, ...
54:20 Rugati-va pentru pacea Ierusalimului!
54:21 Cei ce te iubesc, sa se bucure de odihna".
54:22 (Ps. 122, 1-6)
54:23 Cand priveau inaltimile din jur, pe care paganii fusesera obisnuiti sa aprinda focul altarelor lor, copiii lui Israel cantau:
54:24 "Imi ridic ochii spre munti...
54:25 De unde-mi va veni ajutorul?
54:26 Ajutorul imi vine de la Domnul
54:27 Care a facut cerurile si pamantul" (Ps. 121, 1.2).
54:28 "Cei ce se incred in Domnul sunt ca muntele Sionului,
54:29 Care nu se clatina, ci sta intarit pe vecie.
54:30 Cum este inconjurat Ierusalimul de munti,
54:31 Asa inconjoara Domnul pe poporul Sau,
54:32 De acum si pana in veac" (Ps. 125, 1.2).
54:33 Cand ajungeau pe culmea dealurilor asezate in fata cetatii sfinte, priveau cu respect la cetele de inchinatori care urcau drumul la templu. Vedeau fumul de tamaie care se inalta spre cer, iar cand se auzea sunetul trambitei levitilor care vesteau inceperea serviciului divin, erau cuprinsi de insufletirea clipelor acelora si cantau:
54:34 "Mare este Domnul si laudat de toti,
54:35 In cetatea Dumnezeului nostru,
54:36 Pe muntele Lui cel sfant.
54:37 Frumoasa inaltime, bucuria intregului pamant,
54:38 Este muntele Sionului;
54:39 In partea de miazanoapte
54:40 Este cetatea Marelui Imparat". "Pacea sa fie intre zidurile tale,
54:41 Si linistea in casele tale domnesti".
54:42 "Deschideti-mi portile neprihanirii
54:43 Ca sa intru si sa laud pe Domnul".
54:44 "Imi voi implini toate juruintele facute Domnului
54:45 In fata intregului Sau popor.
54:46 In curtile Casei Domnului,
54:47 In mijlocul tau, Ierusalime!
54:48 Laudati pe Domnul!"
54:49 (Ps. 48, 1.2; 122, 7; 118, 19; 116, 18.19).
54:50 Toate casele Ierusalimului se deschideau, oferind peregrinilor adapost, fara plata; dar toate acestea nu erau incapatoare pentru adunarea cea mare si se intindeau corturi prin toate locurile libere din cetate si pe dealurile invecinate.
54:51 In a paisprezecea zi a lunii, seara, se sarbatorea Pastele, care, prin ceremoniile lui solemne si impresionante, comemora eliberarea din robia egipteana si arata in viitor, catre Jertfa care-i putea scapa din robia pacatului. Cand Mantuitorul Si-a dat viata pe Golgota, insemnatatea Pastelui a incetat; si, pentru amintirea acestei intamplari, a fost randuita Sfanta Cina, pe care Pastele o preinchipuise.
54:52 Dupa Paste urma Sarbatoarea azimilor, care tinea sapte zile. Prima zi si a saptea zi erau zile de adunari sfinte, cand nu trebuia sa se faca nici o lucrare de serv. In a doua zi a sarbatorii I se aduceau lui Dumnezeu primele roade ale recoltei anului. Orzul era cea dintai cereala din Palestina, ce dadea in copt pe la inceputul sarbatorii. Un snop din cerealele acestea era leganat de preot in fata altarului lui Dumnezeu, ca semn al recunoasterii ca totul este al Lui. Numai dupa ceremonia aceasta era ingaduita strangerea recoltei.
54:53 La cincizeci de zile dupa aducerea celor dintai roade venea Ziua Cincizecimii, care mai era numita si Sarbatoarea secerisului sau Sarbatoarea saptamanilor. Ca expresie a recunostintei pentru cerealele pregatite ca hrana, se aduceau inaintea lui Dumnezeu doua paini dospite si coapte. Cincizecimea dura numai o zi, care era consacrata serviciului divin.
54:54 In luna a saptea venea Sarbatoarea corturilor, sau a roadelor. Sarbatoarea aceasta recunostea belsugul lui Dumnezeu in produsele livezilor de pomi roditori, ale viilor si ale livezilor de maslini. Era cea mai mare adunare de sarbatoare a anului. Pamantul isi daduse belsugul, recolta era adunata in hambare, fructele, untdelemnul si vinul erau puse in magazii, cele dintai roade fusesera consacrate, iar acum poporul venea cu partea lui de dovezi de recunostinta fata de Dumnezeu, care ii binecuvantase atat de imbelsugat.
54:55 Sarbatoarea aceasta trebuia sa fie un indemn la bucurie. Avea loc curand dupa Ziua cea mare a ispasirii, in care se primise asigurarea ca nelegiuirile lor nu vor mai fi amintite. Fiind impacati cu Dumnezeu, veneau acum inaintea Lui pentru a-I recunoaste bunatatea si pentru a-L lauda pentru indurarile Lui. Lucrarile secerisului fiind terminate si preocuparile pentru noul an neincepand inca, poporul era liber de griji si se putea bucura in voie de timpul acela placut si sfant. Cu toate ca numai tatilor si fiilor le era data porunca de a se infatisa la sarbatoare, pe cat era posibil ei erau totusi insotiti de toata familia, iar de ospitalitate aveau parte si slugile, levitii, strainii si saracii, carora li se zicea un "bun venit".
54:56 Ca si Pastele, Sarbatoarea corturilor era o sarbatoare de aducere aminte. In amintirea vietii sale de pribegie in pustie, poporul trebuia sa-si paraseasca locuintele si sa locuiasca in corturi facute din ramuri verzi, "din pomii cei frumosi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufosi si de salcii de rau" (Lev. 23, 40.42.43).
54:57 In prima zi avea loc o adunare sfanta, iar celor sapte zile li se adauga o a opta zi, care era tinuta in acelasi chip.
54:58 Cu prilejul acestor adunari anuale, inima tuturor, tineri si batrani, era indemnata sa-I slujeasca lui Dumnezeu, in timp ce intalnirea intregului popor, venit din toate partile tarii, intarea legatura care-i apropia de Dumnezeu si unii de altii. Ar fi bine ca poporul lui Dumnezeu din zilele noastre sa aiba o
54:59 sarbatoare a corturilor - o fericita amintire a binecuvantarilor lui Dumnezeu fata de ei. Dupa cum copiii lui Israel sarbatoreau eliberarea lucrata de Dumnezeu pentru parintii lor si se gandeau la minunata ocrotire in timpul calatoriilor lor dupa iesirea din Egipt, tot astfel si noi sa fim recunoscatori si sa ne reamintim de diversele cai pe care el le-a deschis pentru a ne scoate din lume si din intunericul ratacirii, la lumina pretioasa a harului si adevarului Sau.
54:60 Pentru aceia care locuiau departe de cortul intalnirii, participarea la sarbatorile anuale trebuie ca le lua mai mult de o luna. Acest exemplu de devotament fata de Dumnezeu trebuie sa impuna insemnatatea serviciului divin si nevoia de a subordona interesele noastre egoiste si lumesti fata de cele spirituale si vesnice. Noi suferim o mare paguba daca neglijam privilegiul de a ne intalni, a ne incuraja si intari unii pe altii in servirea lui Dumnezeu. Ade'varurile Cuvantului Sau isi pierd in inima noastra importanta si puterea lor. Inima noastra nu mai este trezita si luminata, iar noi regresam in cele spirituale. In legaturile crestine unii cu altii, noi pierdem mult prin lipsa noastra de simpatie. Acela care sta departe de altii nu-si indeplineste datoria incredintata lui de Dumnezeu. Noi suntem copiii aceluiasi Tata si, in ce priveste fericirea, suntem dependenti unii de altii. Cerintele lui Dumnezeu si ale omenirii ni se adreseaza. Cultivarea capacitatilor sociabile din fiinta noastra ne uneste strans cu fratii nostri si ne aduce fericire in straduintele noastre de a-i face pe altii fericiti.
54:61 Sarbatoarea corturilor nu era numai o sarbatoare de amintire, ci era si preinchipuitoare. Nu numai ca arata in trecut, la trecerea prin pustie, dar, ca sarbatoare a strangerii recoltei, preinchipuia si adunarea roadelor pamantului si indrepta privirea catre ziua cea mare a recoltei sfarsitului, cand Domnul secerisului ii va trimite pe seceratorii Sai pentru a strange in snopi neghina, ca sa fie arsa, si pentru a aduna graul in granarul Sau. Atunci vor pieri toti nelegiuitii. "Vor fi ca si cand n-ar fi fost niciodata" (Obadia 16). Toate glasurile, din tot universul se vor uni pentru a-L preamari cu veselie pe Dumnezeu. Apocalipsul zice: "Si pe toate fapturile care sunt in cer, pe pamant, pe mare si tot ce se afla in aceste locuri, le-am auzit zicand: ‘A Celui ce sede pe scaunul de domnie si a Mielului sa fie lauda, cinstea, slava si stapanirea in vecii vecilor!'" (Apoc. 5,13).
54:62 Poporul Israel Il lauda pe Dumnezeu cu prilejul Sarbatorii corturilor, gandindu-se la indurarea Lui, dovedita in eliberarea lor din Egipt si la duioasa purtare de grija in timpul peregrinajului lor prin pustie. Se mai bucurau si in siguranta iertarii si primirii lor prin serviciul Zilei ispasirii care tocmai se sfarsise. Dar, cand vor fi adunati in loc sigur in Canaanul ceresc, pentru a fi scapati pentru vesnicie de jugul blestemului, sub care "pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera" (Rom. 8,22), rascumparatii Domnului se vor bucura cu o bucurie ce nu poate fi descrisa si in deplina slava. Marea lucrare de ispasire a Domnului Hristos pentru omenire va fi atunci incheiata, iar pacatele sterse pentru vesnicie.
54:63 "Pustia si tara fara apa se vor bucura;
54:64 Pustietatea se va veseli
54:65 Si va inflori ca trandafirul;
54:66 Se va acoperi cu flori si va sari de bu'curie
54:67 Cu cantece de veselie si strigate de biruinta,
54:68 Caci i se va da slava Libanului,
54:69 Stralucirea Carmelului si Saronului.
54:70 Vor vedea slava Domnului
54:71 Maretia Dumnezeului nostru.
54:72 Atunci se vor deschide ochii orbilor,
54:73 Se vor deschide urechile surzilor;
54:74 Atunci schiopul va sari ca un cerb,
54:75 Si limba mutului va canta de bucurie;
54:76 Caci in pustie vor tasni ape
54:77 Si in pustietate paraie;
54:78 Marea de nisip se va preface in iaz
54:79 Si pamantul uscat in izvoare de ape.
54:80 In vizuina care slujea de culcus sacalilor, Vor creste trestii.
54:81 Acolo se va croi o cale,
54:82 Un drum care se va numi ‘Calea cea sfanta'.
54:83 Nici un om necurat nu va trece pe ea.
54:84 Ci va fi numai pentru cei sfinti;
54:85 Cei ce vor merge pe ea, chiar si cei fara minte,
54:86 Nu vor putea sa rataceasca.
54:87 Pe calea aceasta nu va fi nici un leu
54:88 Si nici o fiara salbatica nu va apuca pe ea, Nici nu va fi intalnita pe ea,
54:89 Ci cei rascumparati vor umbla pe ea.
54:90 Cei izbaviti de Domnul se vor intoarce,
54:91 Si vor merge spre Sion cu cantari de biruinta.
54:92 O bucurie vesnica le va incununa capul,
54:93 Veselia si bucuria ii vor apuca
54:94 Iar durerea si gemetele vor fugi!"
54:95 (Isaia 35, 1.2.5-10)