53:2 Pentru a incuraja adunarea poporului in vederea serviciului divin si, de asemenea, pentru a se purta de grija de cei sarmani, se cerea o a doua zecime din toate veniturile. Cu privire la zecimea dintai, Domnul spusese: "Fiilor lui Levi le dau ca mostenire orice zeciuiala in Israel" (Numeri 18,21). Cu privire la a doua, El poruncise asa: "Sa mananci inaintea Domnului, Dumnezeului tau, in locul pe care-l va alege ca sa-Si aseze Numele acolo, zeciuiala din graul tau, din mustul tau si din untdelemnul tau si intaii nascuti din cireada si turma ta, ca sa te inveti sa te temi intotdeauna de Domnul, Dumnezeul tau" (Deut. 14,23.29; 16, 11-14). Zecimea aceasta, sau echivalentul ei in bani, trebuia sa fie adusa timp de doi ani la locul unde se afla sanctuarul. Dupa ce Ii aduceau lui Dumnezeu un dar de multumire si o anumita parte o dadeau preotului, inchinatorii trebuia sa foloseasca restul pentru o sarbatoare sfanta la care trebuia sa ia parte levitii, strainii, orfanii si vaduvele. In felul acesta erau luate masuri pentru jertfa de multumire si mesele de sarbatoare anuale, iar poporul era adus in societatea preotilor si levitilor, pentru ca sa fie invatat de acestia cele cu privire la serviciul divin si incurajat sa ia parte la el.