51:1 Cap. 49 - Cele din urma cuvinte ale lui Iosua
51:2 Razboaiele si cuceririle se sfarsisera, iar Iosua se retrasese la casa lui din Timnat-Serah. "De multa vreme Domnul daduse odihna lui Israel, izbavindu-l de toti vrajmasii care-l inconjurau. Iosua era batran, inaintat in varsta. Atunci Iosua a chemat pe tot Israelul, pe batranii lui, pe capeteniile lui, pe judecatorii lui si pe capeteniile oastei. Si le-a zis: 'Eu sunt batran, inaintat in varsta'" (Iosua 23, 12).
51:3 Trecusera cativa ani de cand poporul se asezase in teritoriile lui si se putea vedea cum incep sa rodeasca aceleasi rele care pe vremuri atrasesera pedepse asupra lui Israel. Cand Iosua a simtit ca varsta isi spune cuvantul si si-a dat seama ca lucrarea sa trebuia sa se incheie curand, a fost cuprins de ingrijorare in ce priveste viitorul poporului sau. Cu o inima mai mult decat parinteasca, le-a vorbit iarasi, atunci cand s-au adunat inca o data in jurul batranului lor conducator. "Ati vazut", le-a spus el, "tot ce a facut Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor neamurilor acelora dinaintea voastra; caci Domnul, Dumnezeul vostru a luptat pentru voi". Cu toate ca au fost infranti, canaanitii tot mai stapaneau o buna parte din tinutul fagaduit lui Israel si Iosua indemna poporul sa nu stea linistit si sa nu uite porunca Domnului de a izgoni cu desavarsire aceste popoare idolatre.
51:4 In general, poporul intarzia in incheierea lucrarii de alungare a paganilor. Semintiile s-au asezat fiecare in tinutul sau, oastea se imprastiase si se considera ca fiind greu si nesigur sa inceapa iar razboiul. Dar Iosua le-a spus: "Domnul, Dumnezeul vostru le va izgoni dinaintea voastra si le va alunga dinaintea voastra; si le veti stapani tara, cum a spus Domnul, Dumnezeul vostru. Puneti-va toata puterea ca sa paziti si sa impliniti tot ce este scris in cartea legii lui Moise, fara sa va abateti nici la dreapta, nici la stanga".
51:5 Iosua a chemat poporul ca martor ca, atata timp cat au implinit conditiile, Dumnezeu a indeplinit cu credinciosie fagaduintele date. El spune: "Recunoasteti dar din toata inima voastra si din tot sufletul vostru ca nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastra de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a ramas neimplinit". Le spuse insa ca Domnul, asa dupa cum a implinit fagaduintele, la fel Isi va implini si amenintarile. "Si dupa cum toate cuvintele bune, pe care vi le spusese Domnul, Dumnezeul vostru, s-au implinit pentru voi, tot asa Domnul va implini fata de voi toate cuvintele rele ... daca veti calca legamantul Domnului ... Domnul Se va aprinde de manie impotriva voastra si veti pieri de grab din tara cea buna pe care v-a dat-o El".
51:6 Satana ii amageste pe multi cu teoria ce pare ca ar fi adevarata, ca iubirea lui Dumnezeu fata de poporul Sau este atat de mare, incat ii va scuza pacatele; el sustine ca, desi indeplinesc un anumit rol in carmuirea Sa morala, totusi amenintarile din Cuvantul lui Dumnezeu nu sunt indeplinite in litera lor. Dar, in toata purtarea Sa fata de creaturile Sale, Dumnezeu sustine principiile dreptatii prin aceea ca descopera pacatul in adevaratul lui caracter, demonstrand ca roada lui sigura este suferinta si moartea. Iertare neconditionata a pacatului n-a fost si nu va fi niciodata. O astfel de iertare ar arata abandonarea principiilor dreptatii, principii care sunt insasi temelia guvernarii lui Dumnezeu. Aceasta ar face ca universul necazut sa fie plin de consternare. Dumnezeu arata cu credinciosie urmarile pacatului, iar daca aceste avertismente nu ar fi adevarate, cum am putea fi siguri ca fagaduintele Sale se vor implini? Acea asa-numita bunavointa, care ar da la o parte dreptatea, nu este bunavointa, ci slabiciune.
51:7 Dumnezeu este datatorul vietii. De la inceput, toate legile Lui aveau ca scop sa dea viata. Dar pacatul a stricat ordinea stabilita de Dumnezeu si rezultatul a fost vrajba. Atata timp cat exista pacatul, suferinta si moartea sunt inevitabile. Numai datorita faptului ca Rascumparatorul nostru a purtat si poarta in locul nostru blestemul pacatului putem spera sa scapam, in propria Lui persoana, de urmarile nenorocite ale pacatului.
51:8 Ascultand de invitatie, conducatorii si reprezentantii semintiilor s-au adunat din nou la Sihem, inainte de moartea lui Iosua. Nici un alt loc din tot cuprinsul tarii nu era atat de bogat in amintiri sfinte care sa conduca gandurile in trecut, la legamantul lui Dumnezeu cu Avraam si Iacov si sa le aminteasca de propriile fagaduinte solemne facute cu prilejul
51:9 intrarii in Canaan. Aici erau muntii Ebal si Garizim, martorii muti ai legamantului, pentru reinnoirea caruia erau acum adunati in fata conducatorului lor, care avea sa moara. Pretutindeni erau dovezi despre ce facuse Dumnezeu pentru ei, cum le daduse un pamant pe care nu-l lucrasera si cetati pe care nu ei le zidisera, livezi de pomi pe care nu ei le sadisera. Din nou, Iosua le-a repetat istoria lui Israel si le-a povestit faptele minunate ale lui Dumnezeu, pentru ca toti sa recunoasca iubirea si indurarea Lui si sa fie bucurosi, servindu-L cu credinciosie si din toata inima.
51:10 La porunca lui Iosua a fost adus chivotul legamantului de la Silo. Prilejul era deosebit de solemn si acest simbol al prezentei lui Dumnezeu avea sa sporeasca impresia pe care el dorise s-o faca asupra poporului. Dupa ce a aratat bunatatea lui Dumnezeu fata de izraeliti, el i-a indemnat in Numele Domnului sa aleaga cui doresc sa slujeasca. In taina, unii inca se mai inchinau la idoli si Iosua se straduia acum sa-i determine sa-I slujeasca lui Dumnezeu nu din constrangere, ci de bunavoie. Iubirea fata de Dumnezeu este adevarata temelie a religiei. A te angaja in slujba Sa numai in nadejdea rasplatirii sau de teama pedepsei ar fi un lucru zadarnic. Apostazia fatisa nu este mai ofensatoare la adresa lui Dumnezeu decat fatarnicia si inchinarea formala.
51:11 Batranul conducator a rugat poporul sa cugete adanc la cele prezentate de el si sa hotarasca daca intr-adevar vor sa traiasca la fel ca neamurile corupte si idolatre din jurul lor. Daca nu le placea sa-I slujeasca lui Iehova, izvorul puterii si binecuvantarii, trebuia sa aleaga cui vor sa slujeasca: "dumnezeilor carora le slujeau parintii vostri", de la slujirea carora a fost chemat Avraam, "sau dumnezeilor amoritilor, in a caror tara locuiti". Aceste ultime cuvinte au fost o aspra mustrare pentru Israel. Dumnezeii amoritilor nu fusesera capabili sa-si ocroteasca inchinatorii. Din cauza pacatelor lor dezgustatoare si degradante, natiunile acestea nelegiuite au fost nimicite, iar tara cea buna pe care o stapanisera mai inainte i-a fost data poporului lui Dumnezeu. Ce nebunie pentru Israel sa aleaga zeitatile pentru a caror adorare amoritii au fost nimiciti. "Cat despre mine" - spuse Iosua - "Eu si casa mea vom sluji Domnului". Acelasi zel sfant care insufletea inima conducatorului l-a cuprins si pe popor. Apelurile sale au provocat un raspuns prompt: "Departe de noi gandul sa parasim
51:12 pe Domnul si sa slujim altor dumnezei".
51:13 "Voi nu puteti sa slujiti Domnului", a zis Iosua, "caci este un Dumnezeu sfant ... El nu va va ierta faradelegile si pacatele". Inainte de a putea fi vorba de o continua reforma, poporul trebuia sa ajunga constient de propria sa neputinta de a asculta de Dumnezeu. Ei au calcat Legea Sa, care-i condamna ca vinovati si care nu prevedea nici o cale de scapare. Atata timp cat se incredeau in propria lor putere si dreptate, le era cu neputinta sa castige iertarea pacatelor; ei nu erau in stare sa satisfaca cerintele Legii desavarsite a lui Dumnezeu si zadarnic era legamantul lor de a-I servi lui Dumnezeu. Numai prin credinta lui Hristos puteau sa capete iertarea pacatelor si sa primeasca puterea de a asculta de Legea lui Dumnezeu. Era necesar ca ei sa inceteze a se mai increde in propriile lor straduinte de a fi mantuiti, increzandu-se cu totul in meritele Mantuitorului fagaduit, daca doreau sa fie primiti inaintea lui Dumnezeu.
51:14 Iosua s-a straduit sa-i determine pe ascultatorii sai sa-si cantareasca bine cuvintele si sa nu se angajeze in juruinte pe care nu erau pregatiti sa le indeplineasca. Cu adanca seriozitate, ei au repetat cuvintele lor lamuritoare: "Nu! caci vom sluji Domnului". Marturisind solemn fata de ei insisi ca L-au ales pe Iehova, ei au repetat inca o data fagaduinta lor de credinta: "Noi vom sluji Domnului, Dumnezeului nostru, si vom asculta de glasul Lui".
51:15 "Iosua a facut in ziua aceea un legamant cu poporul si i-a dat legi si porunci la Sihem". Dupa ce a scris un raport al acestor intamplari solemne, l-a asezat impreuna cu cartea legii alaturi de chivot. Si a ridicat o piatra mare ca monument, zicand: "'Iata, piatra aceasta va fi martora impotriva voastra, caci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul, ea va fi martora impotriva voastra, ca sa nu fiti necredinciosi Domnului Dumnezeului vostru'. Apoi Iosua a dat drumul poporului si s-a dus fiecare in mostenirea lui".
51:16 Lucrarea lui Iosua pentru Israel se incheiase. El I-a urmat Domnului cu credinciosie, iar in cartea lui Dumnezeu este numit "robul Domnului". Cea mai nobila marturie a caracterului lui de conducator public este istoria generatiei care a avut parte de roadele ostenelilor sale: "Israel a slujit Domnului in tot timpul vietii lui Iosua si in timpul vietii batranilor care au trait dupa Iosua".