50:26 Sase dintre cetatile incredintate levitilor - cate trei de fiecare parte a Iordanului - au fost randuite ca cetati de scapare, in care sa afle refugiu ucigasul care fugea acolo. Cetatile acestea fusesera randuite de Moise ca "cetati de scapare, unde sa poata scapa ucigasul care va omori fara voie. Aceste cetati sa va slujeasca drept cetati de scapare impotriva razbunatorului sangelui, pentru ca ucigasul sa nu fie omorat inainte de a se infatisa in fata adunarii ca sa fie judecat" (Num. 35, 11.12), zicea el. Aceasta milostiva intocmire era necesara din cauza vechiului obicei al razbunarii personale, obicei dupa care obligatia de a-l pedepsi pe ucigas ii revenea celei mai apropiate rude sau celui mai apropiat mostenitor al mortului. In cazurile in care vina era dovedita, judecatorii nu mai aveau nevoie sa mai astepte vreo infatisare. I se ingaduia razbunatorului sa-l urmareasca pe criminal pretutindeni si sa-l ucida oriunde l-ar fi gasit. Domnul nu a socotit ca este bine sa desfiinteze atunci acest obicei, dar S-a ingrijit de siguranta acelora care ucideau pe cineva fara voie.