5:20 Adam a inteles ca tovarasa sa a calcat porunca lui Dumnezeu, nesocotind singura opreliste ce le-a fost pusa ca test al credinciosiei si iubirii lor. In mintea sa avut loc o lupta teribila. El deplangea faptul ca ingaduise Evei sa rataceasca departe de el. Dar acum fapta fusese savarsita; el trebuia sa se desparta de aceea a carei societate fusese bucuria sa. Cum avea sa suporte el lucrul acesta? Adam se bucurase in compania lui Dumnezeu si a sfintilor Sai ingeri. El privise slava Creatorului. Adam intelesese destinul maret ce se deschidea inaintea neamului omenesc, daca ei ramaneau credinciosi lui Dumnezeu. Acum, toate aceste binecuvantari erau pierdute din vedere de teama de a nu pierde acel singur dar, care in ochii sai le intrecea pe toate celelalte. Iubirea, recunostinta si credinciosia fata de Creator, toate erau subordonate iubirii lui pentru Eva. Ea era o parte din el si nu putea suporta gandul despartirii. Nu putea pricepe ca aceeasi Putere Infinita, care din pulberea pamantului i-a creat o fiinta vie, frumoasa, si, din iubire pentru el, i-a dat un tovaras, putea sa-i dea altul in loc. De aceea, el s-a hotarat sa impartaseasca soarta ei; daca ea trebuia sa moara, si el avea sa moara impreuna cu ea. In definitiv, gandea el,