5:19 O expresie de intristare s-a intiparit pe fata lui Adam. El era uimit si alarmat. La cuvintele Evei, el a raspuns ca acesta trebuie sa fie vrajmasul impotriva caruia fusesera avertizati; si, prin hotararea divina, ea trebuia sa moara. Ca raspuns, ea l-a imbiat sa manance, repetand cuvintele sarpelui, ca nu vor muri, cu siguranta. Ea a considerat ca lucrul acesta trebuie sa fie adevarat, pentru ca nu simtea nici o dovada a dizgratiei lui Dumnezeu, ci din contra, traia experienta unei placute si inaltatoare influente, care umplea fiecare facultate cu un nou suflu de viata si care - gandea ea - era inspirat de soli ceresti.