47:43 batranii lui Israel se pleaca la pamant coplesiti de o durere atat de mare, ca nu putea fi exprimata in cuvinte. Daca atunci si-ar fi recunoscut pacatele, ar fi dat oarecum dovada de o pocainta adevarata, dar a tacut. El a auzit instiintarea ca se savarsise un mare pacat, aratandu-se hotarat caracterul acestuia. Dar buzele lui au fost pecetluite. A inceput apoi cercetarea. Cum mai tremura sufletul lui de groaza cand au fost aratate mai intai semintia, apoi casa si pe urma familia lui! Dar tot nu a marturisit, pana cand degetul lui Dumnezeu nu a fost indreptat catre el. Atunci, cand nu mai putea sa-si ascunda pacatul, a descoperit adevarul. Cat de adesea se fac marturisiri de felul acesta! Ce mare deosebire este intre a recunoaste faptele dupa ce totul a fost dovedit si a marturisi pacatul care este cunoscut numai de noi si de Dumnezeu! Acan nu si-ar fi recunoscut pacatul daca nu ar fi nadajduit ca prin aceasta putea inlatura urmarile nelegiuirilor sale. Dar marturisirea lui nu a servit la altceva decat sa arate ca pedeapsa este indreptatita. Nu se dadea pe fata o cainta adevarata, o adanca parere de rau, o schimbare a mintii si o scarba fata de pacat.