Printable ModePatriarhi si profeti, 47
|
47:1 Cap. 45 - Caderea Ierihonului 47:2 Evreii intrasera in Canaan, dar nu-l supusesera; iar dupa cat se vedea, din punct de vedere omenesc, lupta pentru stapanirea tarii urma sa fie lunga si grea. Canaanul era locuit de oameni puternici, gata sa se impotriveasca invaziei ce le ameninta teritoriul. Diferitele neamuri erau unite de teama unei primejdii comune. Caii si puternicele lor care de lupta, cunoasterea tinutului si iscusinta lor in lupta - toate constituiau un mare avantaj. In afara de aceasta, tara era aparata de fortificatii, "cetati mari si intarite pana la cer" (Deut.9,1). Numai bazandu-se pe o putere cu totul deosebita de a vrajmasilor lor puteau nadajdui izraelitii sa iasa cu bine din lupta ce le statea in fata. 47:3 Una dintre cele mai puternice fortarete din tara - marea si bogata cetate a Ierihonului - se afla chiar in fata lor, la mica distanta de tabara din Ghilgal. Asezata la marginea unui podis roditor, plina peste masura de produsele bogate si diverse ale tropicelor, cetatea aceasta trufasa, cu palatele si templele ei - locuri de desfasurare a luxului si viciilor - Il infrunta pe Dumnezeul lui Israel din spatele intariturilor ei masive. Ierihonul era unul dintre principalele centre ale inchinarii idolatre, fiind in mod special consacrat Astarteii, zeita Lunii. Aici se concentra tot ce era mai decazut si mai degradant in religia canaanitilor. Poporul lui Israel, in a carui amintire mai staruiau inca urmarile ingrozitoare ale pacatului sau de la Bet-Peor, nu putea sa priveasca decat cu scarba si cutremur aceasta cetate pagana. 47:4 Iosua a inteles ca pasul cel dintai pentru cucerirea Canaanului era luarea Ierihonului. Inainte de toate insa, el cauta sa se asigure ca Dumnezeu il calauzeste; si asigurarea aceasta i-a fost data. Cand s-a retras din tabara ca sa fie singur si sa se roage ca Dumnezeul lui Israel sa mearga inaintea poporului Sau, a vazut un razboinic inarmat, de statura inalta si cu infatisare impunatoare, "cu sabia scoasa din teaca". La somatia lui Iosua: "Esti dintre ai nostri 47:5 sau dintre vrajmasii nostri?" El a raspuns: "Nu, ci Eu sunt Capetenia ostirii Domnului si acum am venit" (Iosua 5,13-15). Aceeasi porunca pe care o primise Moise la Horeb: "Scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care stai este sfant", i-a descoperit lui Iosua caracterul Strainului misterios. Cel care statea inaintea conducatorului lui Israel era Domnul Hristos, Cel Prea Inalt. Coplesit de teama sfanta, Iosua s-a aruncat cu fata la pamant, s-a rugat si a auzit asigurarea: "Iata dau in mainile tale Ierihonul si pe imparatul lui, pe vitejii lui ostasi". Apoi a primit instructiuni cu privire la cucerirea cetatii. 47:6 Ascultand porunca divina, Iosua a pus in miscare ostirea lui Israel. Nu trebuia sa se dea nici un atac. Nu aveau altceva de facut decat sa inconjoare cetatea, avand in frunte chivotul legamantului, iar trambitele trebuia sa sune. Intai veneau luptatorii, un corp de barbati alesi pentru a cuceri cetatea nu prin iscusinta si vitejia lor, ci prin ascultarea de instructiunile date de Dumnezeu. Veneau apoi sapte preoti cu trambite. Dupa acestia urma chivotul legamantului, imbracat in lumina maririi divine si purtat de preoti invesmantati in hainele care aratau sfanta lor slujba. In sfarsit venea oastea lui Israel, fiecare semintie sub steagul ei. Astfel era alcatuita procesiunea care inconjura cetatea osandita. In afara de zgomotul pasilor acelei multimi numeroase si de sunetul solemn al trambitelor, care rasuna printre coline si se revarsa pe ulitele Ierihonului, nu se mai auzea nici un sunet. Dupa terminarea inconjurarii, oastea se inapoia in tacere la corturile ei, iar chivotul legamantului era asezat din nou la locul lui, in cortul intalnirii. 47:7 Cu uimire si neliniste crescanda, santinelele cetatii observau orice miscare si raportau celor ce purtau raspunderea. Nu intelegeau nimic din insemnatatea scenei aceleia; dar pe masura ce oastea aceea numeroasa era vazuta in fiecare zi cu chivotul sfant al legamantului si cu preotii insotitori marsaluind, scena aceasta plina de mister umplea de groaza inima poporului si preotilor care se aflau in cetatea asediata. Ei au cercetat din nou fortificatiile cele puternice si s-au asigurat ca puteau rezista cu bine si celui mai puternic atac. Multi radeau la gandul ca procesiunile acestea ciudate le-ar putea face vreun rau. Altii erau cuprinsi de frica, privind la multimea aceea care inconjura cetatea in fiecare zi. Isi aminteau ca, pe vremuri, Marea Rosie fusese despicata in doua inaintea acestui popor si ca pentru el se facuse drum chiar prin Iordan. Nu stiau ce alte minuni ar mai putea face Dumnezeu pentru ei. 47:8 Timp de sase zile oastea lui Israel a facut inconjurul cetatii. Cand a venit ziua a saptea, in revarsatul zorilor, Iosua a pus in miscare armatele Domnului. Li s-au dat instructiuni 47:9 ca de asta data sa inconjoare Ierihonul de sapte ori si, cand trambitele vor suna, sa strige cu putere, caci Domnul le-a dat cetatea in mana. 47:10 Intr-o solemnitate adanca, ostirea cea mare porni sa inconjoare zidurile sortite prabusirii. Nu se auzea nici o soapta, afara de sunetul cadentat al pasilor in mare numar si de rasunetul trambitelor care, din cand in cand, rupea linistea zorilor diminetii. Zidurile masive din piatra rezistenta pareau ca sfideaza asediul oamenilor. Santinelele de pe ziduri au vazut cu spaima crescanda ca dupa intaiul inconjur au urmat al doilea, al treilea, al patrulea, al cincilea si al saselea. Care putea sa fie scopul acestor miscari misterioase? Ce eveniment nemaipomenit le statea in fata? Nu aveau mult de asteptat. In timp ce se incheia cel de-al saptelea inconjur, lunga procesiune s-a oprit. Trambitele, care pentru un moment tacusera, facura deodata un zgomot ca un trasnet, care a facut sa se cutremure chiar pamantul. Zidurile solide de piatra, cu turnurile si crenelurile lor puternice, se clatinara si se zguduira din temelii si cazura cu trosnet la pamant, in ruine. Locuitorii Ierihonului erau paralizati de groaza, iar cetele lui Israel au intrat si au luat cetatea in stapanire. 47:11 Izraelitii nu castigasera biruinta prin propria lor putere; biruinta fusese cu totul a Domnului; de aceea, ca prime roade ale tarii, cetatea, cu tot ce era in ea, trebuia consacrata ca jertfa lui Dumnezeu. In mintea israelitilor trebuia sa se intipareasca faptul ca la cucerirea Canaanului nu era necesar sa lupte pentru ei insisi, ci, ca unelte, doar sa execute voia lui Dumnezeu si sa nu urmareasca proslavirea si imbogatirea lor, ci sporirea onoarei lui Iehova, Imparatul lor. Inainte de cucerire li se daduse porunca: "Cetatea sa fie data Domnului spre nimicire, ea si tot ce se afla in ea". "Feriti-va numai de ceea ce va fi dat spre nimicire, caci daca veti lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veti face ca tabara lui Israel sa fie data spre nimicire si o veti nenoroci." 47:12 Toti locuitorii cetatii, cu tot ce era viu acolo, "barbati si femei, copii si batrani, pana la oi, boi si magari", trebuia sa fie trecuti prin ascutisul sabiei. N-au fost crutate decat credincioasa Rahav si familia ei, ca urmare a fagaduintei date de iscoade. Cetatea intreaga a fost arsa; palatele si templele ei, cladirile ei marete, cu draperii bogate si ziduri frumos sculptate au fost date prada focului. Tot ce nu putea fi nimicit prin foc, "tot argintul si tot aurul, toate lucrurile de arama si de fier", trebuia inchinate slujbei de la sanctuar. Pana si pamantul pe care statea cetatea a fost blestemat. Ierihonul nu mai trebuia sa fie rezidit 47:13 ca fortareata; asupra oricui ar fi incercat sa cladeasca din nou zidurile pe care le doborase la pamant puterea divina s-au rostit judecati de pedepsire. Inaintea intregului Israel s-a spus cu solemnitate: "Blestemat sa fie inaintea Domnului omul care se va scula sa zideasca din nou cetatea aceasta a Ierihonului. Cu pretul intaiului sau nascut ii va pune temeliile si cu pretul celui mai tanar fiu al lui ii va aseza portile". 47:14 Nimicirea deplina a celor din Ierihon era numai o implinire a poruncii date mai inainte prin Moise cu privire la locuitorii Canaanului: "Cand... le vei bate, sa le nimicesti cu desavarsire". "Dar in cetatile popoarelor acestora, a caror tara ti-o da ca mostenire Domnul, Dumnezeul tau, sa nu lasi cu viata nimic care sufla" (Deut.7,2; 20,16). Multora li se pare ca poruncile acestea sunt potrivnice spiritului de mila si iubire descoperit in alte parti ale Bibliei; dar, in realitate, nu este altceva decat ceea ce cerea dreptatea si intelepciunea infinita. Dumnezeu Se pregatea sa ii aseze pe izraeliti in Canaan si sa dezvolte intre ei o carmuire si o natiune care sa fie manifestarea imparatiei Lui pe pamant. Ei nu trebuia sa fie numai mostenitorii adevaratei religii, ci sa si raspandeasca pe intreaga fata a pamantului principiile acesteia. Canaanitii se dedasera la paganismul cel mai depravat si cel mai degradant si era necesar ca pamantul sa fie curatit de aceia care ar fi impiedicat cu siguranta implinirea planurilor milostive ale lui Dumnezeu. 47:15 Locuitorilor Canaanului li se dadusera prilejuri suficiente pentru pocainta. Cu patruzeci de ani inainte, trecerea prin Marea Rosie si plagile care lovisera Egiptul dovedisera puterea Dumnezeului lui Israel. Iar acum, de curand, infrangerea imparatilor din Madian, Galaad si Basan aratase din nou ca Iehova este mai presus de toti zeii. Sfintenia caracterului Lui si neplacerea Sa fata de orice intinaciune se aratasera in pedepsele cu care fusese lovit Israel pentru ca luase parte la ceremoniile spurcate ale lui Baal-Peor. Toate intamplarile acestea le erau cunoscute locuitorilor Ierihonului si intre ei erau multi care impartaseau credinta femeii Rahav - ca Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul cerului si al pamantului - chiar daca intarziau sa-i urmeze pilda. Ca si oamenii dinainte de potop, canaanitii traiau numai pentru a batjocori Cerul si a intina pamantul. De aceea, atat iubirea, cat si dreptatea cereau grabnica executare a acestor rasculati impotriva lui Dumnezeu si vrajmasi ai oamenilor. 47:16 Cat de usor ostirile cerului au doborat la pamant zidurile 47:17 Ierihonului, cetatea mandra, ale carei fortificatii umplusera de groaza cu patruzeci de ani in urma pe iscoadele lipsite de credinta! Puternicul lui Israel spusese: "ti-am dat Ierihonul in mainile tale". Impotriva cuvantului acestuia puterea omeneasca n-avea ce face. 47:18 "Prin credinta au cazut zidurile Ierihonului" (Evrei 11,30). Comandantul oastei Domnului a vorbit numai cu Iosua; nu S-a descoperit intregii adunari, ramanand ca ea sa creada cuvintele lui Iosua sau sa le puna la indoiala, sa asculte de poruncile date de el in Numele Domnului sau sa le tagaduiasca autoritatea. Poporul nu putea sa zareasca privelistea oastei ingeresti care il insotea sub conducerea Fiului lui Dumnezeu. Ar fi putut spune: "Ce fapte fara rost mai sunt si acestea si cat de vrednic de ras este sa inconjuram zilnic zidurile Ierihonului, sa sunam din trambite de corn de berbec! Lucrul acesta nu va putea nici sa clinteasca fortificatiile puternice ale cetatii". Dar insasi continuarea ceremoniei acesteia timp atat de indelungat inainte de prabusirea zidurilor le-a oferit israelitilor prilejul de a-si dezvolta credinta. Trebuia sa li se imprime in suflet faptul ca taria lor nu statea in intelepciunea omeneasca, nici in puterea omeneasca, ci numai in Dumnezeul mantuirii lor. Trebuia sa se deprinda sa se increada cu totul numai in puterea Conducatorului lor divin. 47:19 Dumnezeu vrea sa faca lucruri mari pentru aceia care se incred in El. Cauza pentru care poporul Lui nu are o putere mai mare este faptul ca se increde prea mult in propria intelepciune si nu-I da prilej Domnului sa-Si desfasoare puterea in favoarea lui. Dumnezeu ii va ajuta in orice nevoie pe copiii Sai credinciosi, daca acestia isi vor pune deplina incredere in El si-L vor asculta cu credinciosie. 47:20 Curand dupa caderea Ierihonului, Iosua a hotarat sa atace cetatea Ai, o cetate mica, in munti, la cativa kilometri spre apus de valea Iordanului. Iscoadele trimise acolo au adus raportul ca numarul locuitorilor este mic si ca nu este nevoie decat de putini luptatori pentru a cuceri cetatea. 47:21 Marea biruinta pe care Dumnezeu o castigase pentru ei ii facuse pe izraeliti sa fie plini de incredere in ei insisi. Pentru ca li se fagaduise tara Canaanului, se simteau siguri si nu recunosteau ca numai ajutorul divin putea sa le dea izbanda. Insusi Iosua a facut planurile de cucerire a cetatii Ai, fara sa caute sfat de la Dumnezeu. 47:22 Izraelitii incepusera sa-si preamareasca propria tarie si sa-i priveasca cu dispret pe inamicii lor. Se asteptau sa aiba o biruinta usoara, iar numarul de trei mii de oameni li se parea suficient pentru 47:23 a lua cetatea. Fara sa aiba asigurarea ca Dumnezeu este cu ei, au pornit in graba atacul. Au inaintat pana la portile cetatii, dar numai ca sa dea piept cu cea mai puternica si hotarata impotrivire. Din cauza numarului si pregatirilor temeinice ale vrajmasilor, atacatorii au fugit in dezordine spre vale, pe coasta abrupta, cuprinsi de panica si groaza. Ei au fost urmariti cu furie de canaaniti, care "i-au urmarit de la poarta... si i-au batut la vale". Chiar daca pierderea a fost mica in ceea ce priveste numarul, intrucat numai treizeci si sase de oameni au fost omorati, infrangerea a fost totusi descurajatoare pentru intreaga adunare. "Poporul a ramas incremenit si cu inima moale ca apa." Era pentru prima data cand dadeau piept cu canaanitii in lupta deschisa si ce se va intampla in luptele mari care le stateau inainte, cand aparatorii unei cetati mici ii pusesera pe fuga? Iosua a privit rezultatul acesta rau ca pe un semn de neplacere din partea lui Dumnezeu si, plin de durere si presimtiri sumbre, "si-a sfasiat hainele si s-a aruncat cu fata la pamant pana seara, inaintea chivotului Domnului, el si batranii lui Israel, si si-au presarat capul cu tarana". 47:24 "Ah! Doamne, Dumnezeule", striga el, "pentru ce ai trecut poporul acesta Iordanul ca sa ne dai in mainile amoritilor si sa ne prapadesti?... Dar, Doamne, ce voi zice, dupa ce Israel a dat dosul inaintea vrajmasilor lui? Canaanitii si toti locuitorii tarii vor afla, ne vor inconjura si ne vor sterge numele de pe pamant. Si ce vei face Tu Numelui Tau celui mare?" 47:25 Raspunsul Domnului a fost: "Scoala-te! Pentru ce stai culcat astfel pe fata ta? Israel a pacatuit; au calcat legamantul pe care li l-am dat". Era timpul sa actioneze repede si hotarat si sa nu mai stea in disperare si vaicareala. In tabara era un pacat ascuns, care trebuia cautat si indepartat inainte ca prezenta si binecuvantarea Domnului sa fie cu poporul Sau. "Eu nu voi mai fi cu voi daca nu nimiciti ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru." 47:26 Porunca lui Dumnezeu fusese nesocotita de unul dintre cei randuiti sa aduca la indeplinire judecatile Lui. Iar poporul intreg era facut raspunzator pentru vinovatia celui ce se abatuse: "Au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat si au mintit si le-au ascuns printre lucrurile lor". Lui Iosua i s-au dat indrumari cum sa-l descopere si cum sa-l pedepseasca pe vinovat. Pentru descoperirea vinovatului au folosit sortii. Nu a fost aratat pacatosul pe nume, ci pentru un timp lucrurile au fost lasate neclare, pentru ca poporul 47:27 sa-si simta raspunderea pentru pacatele ce domneau in mijlocul lui si, in felul acesta, sa fie indemnat sa-si cerceteze inima si sa se umileasca inaintea lui Dumnezeu. 47:28 Iosua a adunat poporul dis-de-dimineata, "dupa semintiile lui", iar scena solemna si impresionanta a inceput. Pas cu pas, cercetarea a mers mai departe. Proba ingrozitoare se apropia tot mai mult. Mai intai a fost atinsa semintia, apoi familia, dupa aceea casa si in sfarsit barbatul, si Acan, fiul lui Carmi, din semintia lui Iuda, a fost aratat de degetul lui Dumnezeu ca fiind omul care il nenorocise pe Israel. 47:29 Pentru ca vinovatia lui sa fie pe deplin demonstrata, sa nu se lase loc pentru acuzatia ca ar fi fost condamnat pe nedrept, Iosua i-a cerut lui Acan sa spuna adevarul sub juramant. Nenorocitul si-a marturisit complet vinovatia: "Este adevarat ca am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel... Am vazut in prada o manta frumoasa de Sinear, doua sute de sicli de argint si o placa de aur in greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit si le-am luat; iata, sunt ascunse in pamant in mijlocul cortului meu". Indata au fost trimisi oameni la cortul lui, care au dat la o parte pamantul in locul indicat, "si iata ca lucrurile erau ascunse in cortul lui Acan si argintul era sub ele. Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua si tuturor copiilor lui Israel si le-au pus inaintea Domnului". 47:30 Sentinta a fost rostita si executata imediat. "Pentru ca tu ne-ai nenorocit", zise Iosua, "si pe tine te va nenoroci Domnul azi". Intrucat tot poporul fusese socotit raspunzator pentru pacatul lui Acan si suferise de pe urma lui, trebuia ca, prin reprezentantii sai, sa ia parte si la pedepsire. "Si tot Israelul l-a ucis cu pietre." 47:31 Apoi s-a strans peste el o mare gramada de pietre - ca marturie pentru pacat si pedepsirea lui. "Din pricina acelei intamplari s-a dat locului aceluia numele de valea Acor", care inseamna "tulburare". In cartea Cronicilor sta scris spre amintirea lui: "Acan, care a tulburat pe Israel" (1 Cron.2,7). 47:32 Pacatul lui Acan a fost savarsit, sfidand cea mai directa si mai solemna avertizare si cele mai puternice dovezi ale puterii lui Dumnezeu. "Feriti-va de ceea ce va fi dat spre nimicire ca sa nu fiti dati spre nimicire", asa i se spusese lui Israel. Porunca fusese data imediat dupa trecerea Iordanului si recunoasterea legamantului lui Dumnezeu prin circumciderea poporului, 47:33 dupa praznuirea Pastelui si aratarea Ingerului legamantului, Capetenia ostirii Domnului. A urmat apoi luarea Ierihonului, ca dovada ca nimicirea va cadea fara indoiala peste calcatorii Legii lui Dumnezeu. Faptul ca numai puterea lui Dumnezeu ii daduse biruinta lui Israel, si ca acesta nu cucerise Ierihonul prin propria lui putere, dadea o insemnatate solemna poruncii care le interzicea sa-si insuseasca ceva din prada Ierihonului. Dumnezeu, prin puterea cuvantului Sau, nimicise aceasta fortareata intarita; era cucerirea Lui si numai Lui trebuia sa-I fie consacrata cetatea, cu tot ce cuprindea ea. 47:34 Intre milioanele lui Israel s-a gasit un singur barbat care s-a incumetat sa calce porunca lui Dumnezeu in ceasul solemn al biruintei si al judecatii. La vederea costumului babilonian scump, lacomia lui Acan s-a trezit; chiar in clipa cand era fata in fata cu moartea, el il numea "o manta frumoasa de Sinear". Un pacat a adus un altul si si-a mai insusit si aurul si argintul consacrat tezaurului Domnului - Il jefuise pe Dumnezeu de primele roade ale pamantului Canaanului. 47:35 Pacatul de moarte care a dus la nimicirea lui Acan isi avea radacina in lacomie, unul dintre pacatele cele mai obisnuite si privite cu cea mai mare usuratate. In timp ce alte pacate sunt dezvaluite, si pedepsite, foarte rar calcarea poruncii a zecea atrage o mustrare si aceea usoara! Uraciunea pacatului acestuia si urmarile lui ingrozitoare sunt lectii extrase din relatarea faptei lui Acan. 47:36 Lacomia este un rau care creste treptat. Acan cultivase pornirea spre lacomie, pana cand aceasta ajunsese un obicei care-l prinsese in lanturi aproape cu neputinta de sfaramat. In timp ce hranea raul acesta, ar fi putut cel putin sa fie umplut de groaza la gandul ca ar putea aduce nenorocire asupra intregului Israel; dar puterile constiintei lui fusesera amortite prin pacat si, cand ispita a venit, el i-a cazut usor prada. 47:37 Oare nu se savarsesc si astazi pacate asemanatoare fata de avertismente tot atat de solemne si precise? Si noua ni se interzice, la fel de hotarat, sa ne lasam prada lacomiei, asa dupa cum nu i se daduse voie lui Acan sa-si insuseasca ceva din prada Ierihonului. Dumnezeu considera lacomia ca fiind la fel ca vrajitoria. Ni se da avertismentul: "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona" (Col.3,5; Mat.6,24). "Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie" (Luca 12,15). "Nici sa nu fie pomenita intre voi" (Efes.5,3). Avem in fata noastra soarta grozava a lui Acan, Iuda, Anania si Safira. Cu mult mai inainte, avem exemplul lui Lucifer, acel "luceafar al zorilor" care, ravnind 47:38 dupa o stare mai inalta, a pierdut pentru totdeauna marirea si fericirea cerului. Si, in ciuda tuturor acestor avertismente, pretutindeni domneste lacomia. 47:39 Pretutindeni se arata urmele ei murdare. Ea aduce in familie nemultumire si discordie; trezeste in saraci invidia si ura impotriva celor bogati; duce la apasarea istovitoare a saracilor de catre bogati. Si acest rau exista nu numai in lume, ci si in biserica. Cat de des se intalnesc aici egoismul, lacomia, partinirea, neglijarea binefacerii si jefuirea lui Dumnezeu in zecimi si daruri! Printre membrii comunitatii care "stau bine si corespund in totul" se afla, din nenorocire, multi Acani. Multi barbati care au bunuri castigate pe cai nedrepte, lucruri pe care Domnul le-a blestemat, vin in mod curent la biserica si se aseaza la masa Domnului. De dragul unui costum babilonian, mii de oameni continua sa jertfeasca constiinta lor curata si nadejdea cerului. Multi isi dau cinstea si calitatile lor folositoare in schimbul pungii cu arginti. Strigatul saracului in nevoie ramane fara raspuns, lumina Evangheliei este oprita sa inainteze, batjocura omului din lume este trezita prin purtari care contrazic marturisirea crestina; si, cu toate acestea, crestinul lacom continua sa-si adune comori. "Se cade sa insele un om pe Dumnezeu?" (Mal.3,8) intreaba Domnul. 47:40 Pacatul lui Acan a adus nenorocirea asupra intregii natiuni. Din pricina pacatului unui singur om, neplacerea lui Dumnezeu va ramane asupra comunitatii Sale pana cand abaterea va fi descoperita si indepartata. Influenta de care are sa se teama mai mult comunitatea nu este aceea a impotrivitorilor ei fatisi, a necredinciosilor si a batjocoritorilor, ci a urmasilor nesinceri ai lui Hristos. Acestia fac ca binecuvantarea Dumnezeului lui Israel sa fie retinuta si poporul Lui sa slabeasca. 47:41 Atunci cand comunitatea se afla in greutati, cand se da pe fata raceala si decadere spirituala care dau prilej vrajmasilor lui Dumnezeu sa se bucure, membrii ei, in loc sa-si incruciseze bratele pentru a se plange de starea lor nenorocita, sa cerceteze mai bine daca nu cumva se afla un Acan in tabara. Fiecare sa caute cu umilinta si cercetare a inimii sa-si descopere pacatele ascunse care indeparteaza prezenta lui Dumnezeu. 47:42 Acan si-a recunoscut vinovatia, dar cand era prea tarziu ca marturisirea sa-i mai fie de vreun folos. Vazuse oastea lui Israel cum se inapoiaza infranta si descurajata de la Ai. Cu toate acestea, nu se infatisase pentru a-si marturisi pacatul. A vazut cum Iosua si 47:43 batranii lui Israel se pleaca la pamant coplesiti de o durere atat de mare, ca nu putea fi exprimata in cuvinte. Daca atunci si-ar fi recunoscut pacatele, ar fi dat oarecum dovada de o pocainta adevarata, dar a tacut. El a auzit instiintarea ca se savarsise un mare pacat, aratandu-se hotarat caracterul acestuia. Dar buzele lui au fost pecetluite. A inceput apoi cercetarea. Cum mai tremura sufletul lui de groaza cand au fost aratate mai intai semintia, apoi casa si pe urma familia lui! Dar tot nu a marturisit, pana cand degetul lui Dumnezeu nu a fost indreptat catre el. Atunci, cand nu mai putea sa-si ascunda pacatul, a descoperit adevarul. Cat de adesea se fac marturisiri de felul acesta! Ce mare deosebire este intre a recunoaste faptele dupa ce totul a fost dovedit si a marturisi pacatul care este cunoscut numai de noi si de Dumnezeu! Acan nu si-ar fi recunoscut pacatul daca nu ar fi nadajduit ca prin aceasta putea inlatura urmarile nelegiuirilor sale. Dar marturisirea lui nu a servit la altceva decat sa arate ca pedeapsa este indreptatita. Nu se dadea pe fata o cainta adevarata, o adanca parere de rau, o schimbare a mintii si o scarba fata de pacat. 47:44 La fel, cei vinovati vor marturisi de-abia cand vor sta la judecata inaintea lui Dumnezeu, dupa ce fiecare caz va fi fost hotarat fie spre viata, fie spre moarte. Urmarile pe care si le-a atras fiecare vor smulge de la toti cei vinovati o recunoastere a pacatelor. Ea va fi scoasa de la fiecare suflet, de simtamantul ingrozitor al vinovatiei si de asteptarea infricosata a judecatii. Dar astfel de recunoastere nu-l poate salva pe pacatos. 47:45 Multi, asemenea lui Acan, se simt in siguranta cata vreme pot sa-si ascunda de semeni abaterile lor si se mangaie la gandul ca Dumnezeu nu o ia prea in serios cu dezvaluirea si acuzarea nelegiuirii. Mult prea tarziu vor sta fata in fata cu pacatele lor, intr-o zi cand, pentru vesnicie, ele nu vor mai putea fi curatite nici cu jertfe, nici cu arderi de tot. Cand se vor deschide cartile cerului, Judecatorul nu-i va arata omului vinovatia, ci il va privi patrunzator, convingator, si fiecare fapta, fiecare purtare din viata, se va improspata in memoria facatorului de rele. Nu va mai fi nevoie ca vinovatul sa fie cautat, ca pe timpul lui Iosua, de la semintie pana la familie, ci chiar buzele lui vor marturisi faptele rusinoase. Pacatele tinute ascunse fata de oameni vor fi atunci cunoscute intregii lumi. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: