45:30 I-a fost ingaduit sa priveasca in veacurile viitoare si sa vada intaia venire a Mantuitorului. L-a vazut pe Domnul ca prunc in Betleem, a auzit glasul corurilor ingeresti izbucnind in imn vesel de lauda, vestind slava lui Dumnezeu si pace pe pamant. A vazut steaua de pe cer care ii indruma pe magii din rasarit catre Isus si o lumina vie a stralucit pe fata lui cand s-a gandit la cuvintele profetiei: "O stea rasare din Iacov, si un toiag de carmuire se ridica din Israel" (Numeri 24,17). A vazut viata umila a Domnului Hristos in Nazaret, lucrarea Lui plina de iubire si mila, cum si vindecarile Lui si felul cum a fost lepadat de natiunea semeata si necredincioasa. Uimit, a ascultat la felul laudaros in care oamenii preamareau Legea lui Dumnezeu, in timp ce Il dispretuiau si Il lepadau pe Acela prin care s-a dat Legea. L-a vazut pe Domnul Isus pe Muntele Maslinilor cum, plangand, Isi lua ramas bun de la cetatea Lui iubita. Cand a vazut cea din urma lepadare a acestui popor atat de mult binecuvantat de Dumnezeu, a acestui popor pentru care el lucrase, se rugase si se jertfise, pentru care foarte bucuros ar fi fost gata sa lase chiar sa-i fie sters numele din cartea vietii, cand a auzit cuvintele acelea grozave: "Iata ca vi se lasa casa pustie" (Matei 23,38), inima lui Moise a sangerat de durere si lacrimi grele au izvorat din ochii lui, lacrimi de mila pentru durerea Fiului lui Dumnezeu.