43:1 Cap. 41 - Apostazia de la Iordan
43:2 Cu inima vesela si cu credinta in Dumnezeu reinnoita, ostile lui Israel s-au intors biruitoare de la Basan. Deja pusesera stapanire pe un tinut bogat si aveau o puternica incredere in imediata cucerire a Canaanului. Numai Iordanul se afla intre ei si pamantul fagaduit. Chiar dincolo de Iordan, in fata lor, se afla o campie roditoare, plina de verdeata, udata de lacuri si izvoare de apa si umbrita de palmieri maiestuosi. In partile apusene ale campiei se inaltau turnurile si palatele Ierihonului, care era asa de bine asezat in livezile lui de palmieri, incat i se daduse numele de "cetatea palmierilor".
43:3 Pe partea rasariteana a Iordanului, intre rau si podisul inalt pe care-l strabatusera, mai era o campie lata de cativa kilometri ce se intindea pe o oarecare distanta de-a lungul apei. Valea aceasta adapostita avea climat tropical; aici inflorea salcamul, de unde si numele "valea salcamilor". Aici si-au asezat tabara izraelitii, afland un adapost placut in dumbravile de salcami, de-a lungul apei.
43:4 Dar, in mijlocul acestor locuri atragatoare, ei aveau sa dea de un rau mai ucigator decat cele mai tari ostiri de barbati inarmati sau decat fiarele salbatice ale pustietatii. Tinutul acesta atat de bogat in bunatati naturale fusese intinat de locuitorii lui. Cu prilejul slujirii obstesti a lui Baal, zeitatea lor cea mai mare, aveau loc petrecerile cele mai josnice si mai paganesti. Pretutindeni erau locuri cunoscute pentru idolatrie si desfrau, ale caror nume chiar aminteau stricaciunea si coruptia poporului.
43:5 Starile acestea din jurul lor au avut o inraurire intinatoare asupra israelitilor. Inima lor s-a deprins cu ganduri murdare, care s-au intins curand prin toata tabara; viata de huzur si lenevie a avut asupra lor o inraurire stricacioasa. Aproape fara sa-si dea seama,
43:6 s-au indepartat de Dumnezeu si au ajuns intr-o stare in care au devenit o prada usoara pentru ispita. In timp ce se aflau in tabara la Iordan, Moise a luat masuri pentru cucerirea Canaanului. Marele conducator era prins cu totul de lucrarea aceasta; dar pentru popor, timpul acesta lipsit de griji, in asteptare, a ajuns sa fie peste masura de ispititor si, nu peste multe saptamani, viata lor ajunse sa fie manjita de grozave rataciri de la calea virtutii si credinciosiei. La inceput, au fost numai putine legaturi intre izraeliti si vecinii lor pagani; dupa un timp insa, au inceput sa se strecoare in tabara femei madianite. Infatisarea lor nu era batatoare la ochi, iar planurile lor au fost savarsite atat de pe ascuns, incat atentia lui Moise nu a fost atrasa de lucrul acesta. Femeile acestea aveau de gand ca, prin legatura lor cu izraelitii, sa-i duca la calcarea Legii lui Dumnezeu, sa le indrepte mintea la obiceiurile si apucaturile paganesti si sa-i momeasca la idolatrie. Gandurile acestea au fost tinute ascunse cu grija sub haina prieteniei, asa incat n-au fost privite cu banuiala nici de supraveghetorii poporului.
43:7 La indemnurile lui Balaam, imparatul Moabului a pus la cale o mare petrecere in cinstea zeilor lor si i-a dat in grija lui Balaam sa-i determine pe izraeliti sa ia si ei parte. Intrucat era privit de ei ca profet al lui Dumnezeu, nu i-a fost greu sa-si aduca la indeplinire planul. O mare parte din popor s-a dus cu el sa vada sarbatorile. S-au incumetat sa umble pe calea oprita si s-au prins in latul lui Satana. Ademeniti de muzica si de jocuri, atatati de frumusetea vestalelor pagane, s-au lepadat de credinciosia lor fata de Dumnezeu. Indata ce au luat parte la ospat si veselie, mintea li s-a intunecat cand au baut vin si lanturile stapanirii de sine au fost rupte. Pornirile firesti au ajuns sa-i stapaneasca si, o data ce constiinta li s-a manjit prin aceste fapte de destrabalare, s-au lasat induplecati si sa se inchine inaintea idolilor. Au adus jertfe pe altarele paganesti si au luat parte la cele mai injositoare ceremonii.
43:8 N-a trebuit mult timp ca otrava sa se intinda ca o molima ucigatoare prin toata tabara lui Israel. Aceia care ar fi trebuit sa-i infranga in lupta pe vrajmasii lor au fost infranti prin siretenia femeilor pagane. Poporul parea ca este vrajit. Mai marii si fruntasii poporului au fost printre cei dintai care s-au abatut, apoi multi altii din popor, incat apostazia a ajuns generala. "Israel s-a alipit de Baal-Peor" (Numeri 25,3). Cand, in cele din urma, a vazut si Moise
43:9 ce se petrece si ce prapad a venit peste ei, atacurile vrajmasilor lor ajunsesera sa izbuteasca atat de mult, incat nu numai ca izraelitii luau parte la serviciile destrabalate ale inchinarii idolatre de la muntele Por, ci se ajunsese ca obiceiurile paganesti sa fie tinute chiar si in tabara. Batranul conducator s-a umplut de indignare si mania lui Dumnezeu s-a aprins.
43:10 Practicile idolatre ale israelitilor au realizat tot ce nu au putut sa faca formulele magice ale lui Balaam - i-au despartit de Dumnezeu. Datorita judecatilor ce s-au abatut de indata asupra sa, poporul a inceput sa-si dea seama de grozavia pacatelor lui. O molima inspaimantatoare s-a abatut asupra taberei si zece mii dintre ei au murit. Dumnezeu a dat porunca sa fie omorati de judecatori toti cei care condusesera la apostazia aceasta. Porunca s-a implinit fara intarziere. Cei vinovati au fost ucisi, iar trupurile lor moarte au fost spanzurate in vazul intregului Israel, pentru ca cei din tabara, vazand cat de aspra era purtarea cu capeteniile lor, sa-si dea seama de adanca neplacere a lui Dumnezeu fata de pacatul lor, iar pe ei sa-i apuce groaza de mania Lui.
43:11 Toti si-au dat seama ca pedeapsa era indreptatita si au dat fuga la cortul intalnirii; plangand si cu adanca umilinta si-au recunoscut pacatul. In timp ce plangeau inaintea lui Dumnezeu la intrarea cortului marturiei, in timp ce molima bantuia inca, omorandu-i pe oameni, iar judecatorii isi savarseau lucrarea inspaimantatoare, Zimri, una dintre capeteniile lui Israel, a venit in tovarasia unei desfranate madianite, "fata lui Tur, capetenia semintiilor iesite dintr-o casa parinteasca din Madian", pe care o ducea la cortul sau, trecand semet prin tabara. Niciodata nu se aratase desfraul mai obraznic sau mai respingator. Atatat de vin, Zimri se falea cu pacatul lui, "ca locuitorii Sodomei", si se purta batjocoritor in ticalosia lui. Preotii si conducatorii, plini de durere si umilinta, se aruncasera cu fata la pamant si plangeau, "intre tinda si altar", rugandu-L staruitor pe Dumnezeu sa-Si ierte poporul si sa nu faca de rusine mostenirea, cand acest conducator al poporului se arata ingamfat cu pacatul lui in mijlocul adunarii, ca si cum ar fi vrut sa sfideze mania lui Dumnezeu si sa-si bata joc de judecatorii poporului. Fineas, fiul lui Eleazar, marele preot, se ridica din mijlocul adunarii si, luand o sulita, "s-a luat dupa omul acela din Israel pana la cortul lui" si i-a omorat pe amandoi. Astfel, plaga s-a oprit in timp ce preotul care a implinit judecata divina a fost onorat in fata intregului Israel, iar lui si casei lui le-a fost data preotia pentru vesnicie.
43:12 "Fineas... a abatut mania Mea de la copiii lui Israel", spunea solia divina; "de aceea sa spui ca inchei cu el un legamant de pace. Acesta va fi, pentru el si pentru
43:13 samanta lui dupa el, legamantul unei preotii vesnice, pentru ca a fost plin de ravna pentru Dumnezeul lui si a facut ispasire pentru copiii lui Israel."
43:14 Judecatile cu care a fost lovit Israel la Sitim din pricina pacatelor lui au adus moartea celor ce mai ramasesera in viata din ceata cea mare a celor care, cu aproape patruzeci de ani mai inainte, isi atrasesera osanda de a muri in pustie. Numaratoarea poporului facuta in timpul ramanerii lor pe campiile Iordanului, potrivit cu porunca lui Dumnezeu, arata ca "intre ei nu era nici unul din copiii lui Israel a caror numaratoare o facuse Moise si preotul Aaron in pustia Sinai... afara de Caleb, fiul lui Iefune, si Iosua, fiul lui Nun" (Num.26,64.65).
43:15 Dumnezeu trimisese pedepse asupra israelitilor pentru ca se lasara prinsi de ispitele madianitilor; dar ispititorii nu puteau sa scape de mania judecatii divine. Amalecitii, care il atacasera pe Israel la Refidim, cand s-au aruncat asupra celor obositi, ramasi pe urma din ostire, n-au fost pedepsiti decat mult mai tarziu; dar madianitii, prin care fusesera dusi in pacat, trebuia sa simta indata pedepsele lui Dumnezeu, ca niste vrajmasi mai primejdiosi. "Razbuna pe copiii lui Israel impotriva madianitilor", spunea porunca data de Dumnezeu lui Moise, "apoi vei fi adaugat la poporul tau." (Num.31,2). Insarcinarea aceasta a fost indeplinita fara intarziere. Din fiecare semintie au fost alesi cate o mie de barbati si trimisi sub conducerea lui Fineas. "Au inaintat impotriva Madianului dupa porunca pe care o daduse lui Moise Domnul; si au omorat pe toti barbatii. Impreuna cu toti ceilalti, au omorat si pe... cei cinci imparati ai Madianului; au ucis cu sabia si pe Balaam, fiul lui Beor." Chiar si femeile care fusesera luate ca prizoniere de oastea biruitoare au fost ucise la porunca lui Moise, ca unele care erau vrajmasii cei mai primejdiosi si mai vinovati ai lui Israel.
43:16 Asa a fost sfarsitul acelora care au pus la cale nenorocirea poporului lui Dumnezeu. Psalmistul zice: "Neamurile cad in groapa pe care au facut-o si li se prinde piciorul in latul pe care l-au pus." (Ps.9,15). "Caci Domnul nu lasa pe poporul Sau si nu-Si paraseste mostenirea. Ci se va face odata judecata dupa dreptate si toti cei cu inima curata o vor gasi buna". Cand "se strang impotriva vietii celui neprihanit, si osandesc sangele nevinovat", Domnul "va face sa cada asupra lor nelegiuirea, El ii va nimici prin rautatea lor" (Ps.94,14.15.21.23).
43:17 Cand a fost chemat sa-i blesteme pe evrei, Balaam nu le-a putut face nici un rau, cu toate cuvintele lui vrajitoresti; caci Domnul "nu vede nici o faradelege in Iacov", "nici o rautate in Israel" (Num.23,21.23). Dar cand au calcat Legea lui Dumnezeu, lasandu-se prada ispitei, Pazitorul lor S-a departat de la ei. Cata vreme poporul lui Dumnezeu ramane credincios poruncilor Sale, nici un blestem si nici o vrajitorie nu-l pot lovi pe Israel. Intreaga putere a lui Satana si toate loviturile date de el cu siretenie nu urmaresc altceva decat sa impinga la pacat. Cand cei care spun ca sunt pastratorii Legii lui Dumnezeu calca in picioare prescriptiile ei, se despart in felul acesta de Dumnezeu si nu mai sunt in stare sa stea in picioare inaintea vrajmasilor lor.
43:18 Izraelitii care nu au putut sa fie biruiti de armele sau vrajitoriile madianitilor au cazut prada femeilor lor desfranate. Iata cum femeile care sunt in slujba lui Satana isi folosesc puterea pentru a prinde sufletele in cursa si a le nimici. "Ea a facut sa cada multe jertfe si multi sunt cei pe care i-a ucis ea" (Prov.7,26). Astfel s-a intamplat ca fiii lui Set au fost sedusi, parasind cinstea, integritatea lor, si in felul acesta poporul cel sfant a ajuns corupt. In acelasi fel a fost ispitit Iosif. La fel si-a tradat Samson puterea, apararea lui Israel, in mainile filistenilor. Tot in lucruri de felul acesta a cazut si David. Iar Solomon, cel mai intelept dintre imparati, care de trei ori fusese numit fiu gingas al Dumnezeului sau, a ajuns un rob al patimilor si si-a lasat credinciosia prada puterii lor ademenitoare.
43:19 "Aceste lucruri li s-au intamplat ca sa ne slujeasca drept pilde si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada." (1 Cor.10,11.12). Satana cunoaste bine materialul cu care are de-a face in inima omului. El cunoaste acele trasaturi din fiecare caracter care pot fi mai usor atacate, deoarece le-a studiat mii de ani cu o ravna demonica si, in generatiile care au urmat una dupa alta, s-a straduit sa-i rastoarne pe cei mai tari barbati, printi din Israel, prin aceleasi ispite care au izbutit atat de teribil la Baal - Por. In toate veacurile se gasesc epave de caracter, care s-au ciocnit de stancile poftelor firii pamantesti. Astazi, cand ne apropiem de sfarsitul timpului, iar poporul lui Dumnezeu se afla la hotarele Canaanului ceresc, Satana, ca si pe vremuri, isi va dubla sfortarile pentru a-i impiedica sa paseasca pe pamantul fagaduit. El intinde curse pentru fiecare suflet. Nu numai cei nestiutori
43:20 si needucati trebuie sa fie cu luare aminte. El va pregati ispite si pentru aceia care se gasesc in locurile cele mai de cinste si in slujbele cele mai sfinte; daca poate sa-i ademeneasca sa-si intineze sufletul, atunci, prin ei, e in stare sa-i duca pe multi la pieire. Si pentru aceasta se slujeste de aceleasi mijloace si astazi, ca si acum trei mii de ani. Prin prietenii lumesti, prin expunerea frumusetii, prin ispita satisfacerii poftelor, prin dezmat, petreceri sau un pahar cu vin, el ii duce pe oameni la calcarea poruncii a saptea.
43:21 Satana l-a ademenit pe Israel mai intai la necumpatare si numai dupa aceea l-a atras la idolatrie. Aceia care dezonoreaza chipul lui Dumnezeu si manjesc templul Lui in insasi fiinta lor nu se vor da inapoi de la nici o batjocorire a lui Dumnezeu, care ar multumi pofta inimii lor stricate. Implinirea poftelor pacatoase slabeste mintea si injoseste sufletul. Puterile morale si spirituale sunt slabite si paralizate prin implinirea poftelor josnice si este cu neputinta pentru robul patimilor sa priceapa obligativitatea sfanta a Legii lui Dumnezeu, sa pretuiasca ispasirea sau sa-si dea seama de valoarea sufletului. Bunatatea, curatia si adevarul, temerea de Dumnezeu si iubirea de cele sfinte - toate aceste simtiri sfinte si nazuinte alese, care il leaga pe om de lumea cereasca, sunt mistuite in focul poftelor. Sufletul ajunge un pustiu trist si intunecat, locuinta duhurilor rele si "o inchisoare a oricarei pasari necurate si urate". Fiinte zidite dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu ajung sa fie injosite pana la treapta animalelor lipsite de ratiune.
43:22 Evreii au fost facuti sa calce in picioare Legea lui Dumnezeu si sa atraga judecatile Lui asupra neamului lor prin faptul ca au avut legaturi cu oamenii idolatri si au luat parte la petrecerile lor. In acelasi fel izbuteste Satana si astazi, in cea mai mare masura, sa-i amageasca la pacat pe urmasii lui Hristos, ademenindu-i sa lege prietenii cu nelegiuitii si sa ia parte la petrecerile lor. "De aceea iesiti din mijlocul lor si departati-va de ei, zice Domnul, nu va atingeti de ce este necurat" (2 Cor.6,17). Dumnezeu cere de la poporul Sau de astazi sa fie tot atat de mult deosebit de lume in ce priveste obiceiurile, purtarea si principiile, cat ii cerea si poporului Sau de pe timpuri. Daca ei asculta in chip credincios de invataturile Cuvantului Lui, deosebirea aceasta va fi neta; altfel, nu este cu putinta. Poruncile date evreilor de a nu se amesteca cu paganii nu erau mai clare sau mai explicite decat acelea care ii opresc pe crestini sa se lase in voia spiritului si obiceiurilor celor nelegiuiti. Domnul Hristos ne spune: "Nu iubiti lumea (pacatul, n.tr.), nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el" (1 Ioan 2,15). "Prietenia
43:23 lumii este vrajmasie cu Dumnezeu. Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu" (Iacov 4,4). Urmasii Domnului Hristos trebuie sa se desparta de pacatosi si sa caute sa vina in legatura cu ei numai atunci cand li se poate face acelora bine. Nu putem fi destul de hotarati in ce priveste evitarea celor care cauta sa ne departeze de Dumnezeu. Atunci cand ne rugam: "Si nu ne duce pe noi in ispita", trebuie sa fugim si noi cat mai mult de ispita.
43:24 Izraelitii au fost ispititi sa pacatuiasca intr-un moment cand se aflau intr-o stare de tihna si siguranta. Au pierdut din vedere sa caute fara incetare fata lui Dumnezeu, au uitat sa se mai roage si s-au lasat in voia unei deosebite increderi in sine. Comoditatea, lenevia si inclinatia catre petreceri au lasat nesupravegheata citadela sufletului si gandurile josnice si-au facut intrare. Tradatorii de dincoace de ziduri au fost aceia care au daramat intariturile principiilor si l-au lasat pe Israel prada puterii lui Satana. In felul acesta cauta Satana si in zilele noastre sa nimiceasca sufletele. Un lung proces pregatitor, necunoscut lumii, se desfasoara in inima inainte ca un crestin sa savarseasca fatis pacatul. Sufletul nu coboara deodata de la curatie si sfintenie, la viata de rand, la patimi si faradelege. E nevoie de timp pentru ca aceia care sunt facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu sa ajunga ca niste brute sau cu chipuri demonice. Noi suntem schimbati prin privire. Omul care nutreste in inima cugete necurate ajunge in cele din urma sa aiba placere de pacatele pe care altadata la privea cu scarba.
43:25 Satana foloseste orice mijloc pentru ca nelegiuirea si patimile josnice sa fie ceva foarte obisnuit si placut intre oameni. Nu putem merge pe strazile oraselor noastre fara sa vedem cum nelegiuirile sunt amintite pe fata, fie ca sunt descrise intr-un roman, fie ca sunt reprezentate pe scena unui teatru. Inima ajunge sa se deprinda cu pacatul. In publicatiile de toate zilele, li se povestesc oamenilor faptele celor rai si stricati si tot ce poate atata patimile li se infatiseaza in povestiri ispititoare. Ei aud si citesc atat de mult despre aceste faradelegi injositoare, incat constiinta care odata era foarte simtitoare si se dadea inapoi cu scarba de la scenele acestea ajunge sa se inaspreasca si sa se ocupe cu foarte mult interes de asemenea lucruri.
43:26 Multe dintre distractiile populare din zilele noastre, care sunt frecventate cu placere chiar de catre aceia care se numesc crestini, tind catre acelasi scop pe care-l aveau cele ale paganilor. De fapt, sunt putine dintre ele acelea pe care Satana nu le foloseste pentru a pierde suflete. Prin intermediul teatrului, el a facut ca timp de secole patimile sa fie atatate si viciul sa fie slavit. Opera cu stralucirea ei, fascinanta ei prezentare, dansul,
43:27 jocul de carti, toate sunt folosite de Satana pentru a rupe lanturile principiilor si pentru a deschide portile implinirii poftelor pacatoase. La orice intalnire pentru satisfacerea placerilor, unde mandria este incurajata sau apetitul satisfacut, unde omul este determinat sa-L uite pe Dumnezeu si sa piarda din vedere interesele vesnice, Satana strange lanturile sale in jurul sufletelor.
43:28 "Pazeste-ti inima mai mult decat orice", spunea sfatul intelepciunii, "caci din ea ies izvoarele vietii." Caci omul este cum "isi face socotelile in suflet" (Prov.4,23; 23,7). Inima trebuie sa fie innoita prin harul lui Dumnezeu; altfel, in zadar va umbla dupa curatirea vietii. Cel care incearca sa-si cladeasca un caracter plin de virtuti, fara sa se sprijineasca pentru aceasta pe harul lui Hristos, isi zideste casa pe nisip miscator. In ceasul cel greu al ispitei, desigur ca se va prabusi. Rugaciunea lui David sa fie strigatul fiecarui suflet: "Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic" (Ps.51,10). Iar dupa ce am ajuns partasi ai harului divin, trebuie sa mergem inainte pana la desavarsire, "paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta" (1Petru 1,5).
43:29 Si totusi, avem si noi ceva de facut pentru a ne impotrivi ispitei. Aceia care nu doresc sa cada prada atacurilor lui Satana trebuie sa-si apere bine portile sufletului; trebuie sa se fereasca de a citi, a privi sau a asculta ceea ce trezeste ganduri murdare. Sa nu-si lase mintea si gandurile sa alerge la intamplare dupa oricare subiect ce iese in cale, dupa cum li-l aduce Satana inainte. "De aceea incingeti-va coapsele mintii voastre", spune apostolul Petru, "fiti treji... nu va lasati tarati in poftele pe care le aveati altadata, cand erati in nestiinta; ci, dupa cum Cel ce v-a chemat este sfant, fiti si voi sfinti in toata purtarea voastra" (1 Petru 1,13-15). Pavel zice: "Tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna si orice lauda, aceea sa va insufleteasca" (Fil.4,8). Aceasta cere rugaciune staruitoare si o continua veghere. Trebuie sa fim sprijiniti de puterea dainuitoare a Duhului Sfant care indruma gandurile catre cer si le deprinde sa staruiasca la cele curate si sfinte. Pe langa aceasta, trebuie sa cercetam cu ravna Cuvantul lui Dumnezeu. "Cum isi va tine tanarul curata cararea? Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau. Strang Cuvantul Tau in inima mea", zice psalmistul, "ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta" (Ps.119,9.11).
43:30 Pacatul savarsit de izraeliti la Baal-Peor a adus judecatile lui Dumnezeu asupra natiunii si, daca in zilele noastre aceleasi pacate nu atrag asa de grabnic pedeapsa, ele isi vor primi tot asa de sigur rasplata. "Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu" (1 Cor.3,17). Natura leaga pedepse grozave de pacatele acestea, pedepse care mai curand sau mai tarziu se abat asupra oricarui facator de rele. Mai mult decat toate celelalte pacate, acestea au dus la degenerarea neamului nostru si dau nastere la o povara de boli si suferinte cu care este blestemata lumea noastra. S-ar putea ca oamenii sa izbuteasca pentru un timp sa-si ascunda abaterile de ochii semenilor lor, dar vor culege tot atat de sigur suferinte, boli, nebunie sau moarte, roadele faptelor lor rele. Iar dincolo de viata aceasta, asteapta judecata, care va da ca rasplata pedeapsa vesnica. "Cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu", ci impreuna cu Satana si cu ingerii rai isi vor avea partea in "iazul de foc", care este "moartea a doua" (Gal.5,21; Apoc.20,14).
43:31 "Buzele femeii straine strecoara miere si cerul gurii ei este mai lunecos decat untdelemnul; dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri." "Departeaza-te de drumul care duce la ea si nu te apropia de usa casei ei, ca nu cumva sa-ti dai altora vlaga ta, si unui om fara mila anii tai; ca nu cumva niste straini sa se sature de averea ta si tu sa te trudesti pentru casa altuia; ca nu cumva sa gemi la urma, cand carnea si trupul ti se vor istovi." "Caci casa ei pogoara la moarte." "Nici unul care se duce la ea nu se va mai intoarce." "El nu stie ca acolo sunt mortii si ca oaspetii ei sunt in vaile locuintei mortilor." (Prov.5,3.4.8-11; 2,18.19; 9,18).