40:16 Moise si Aaron statusera multi ani umar la umar, in grijile si ostenelile lor. Impreuna, dadusera piept, cu multe primejdii si se impartasisera cu binecuvantarile vadite ale lui Dumnezeu; acum venise timpul sa se desparta. Inaintau foarte incet, deoarece fiecare clipa a ramanerii in compania celuilalt era foarte pretioasa. Urcusul era abrupt si obositor; si, cum se opreau deseori pentru a se odihni, isi povesteau despre trecut si viitor. Inaintea lor, cat puteau vedea cu ochii, li se infatisa scena pribegiei lor prin pustiu. Jos, pe campie, erau stranse in tabara numeroasele cete ale lui Israel, carora acesti doi barbati alesi le consacrasera cea mai mare parte a vietii lor, pentru binele carora ei simtisera un interes atat de viu si jertfisera atat de mult. Undeva, dincolo de muntele lui Edom, era calea care ducea spre pamantul fagaduintei - pamant de ale carui binecuvantari Moise si Aaron nu aveau sa se bucure. Nici un sentiment de razvratire nu si-a gasit loc in inima lor, nici un cuvant de nemultumire nu a iesit de pe buzele lor; totusi, pe fata lor plutea o solemna tristete, cand se gandeau la lucrul care ii despartise de mostenirea parintilor lor.