40:11 Stramosii lui Edom si ai izraelitilor fusesera frati si intre ei trebuia sa domneasca iubirea si prietenia frateasca. Izraelitilor le era interzis sa se razbune atunci sau mai tarziu pentru jignirea pe care le-o adusesera prin refuzul de a le ingadui sa treaca prin tara lor. Ei nu trebuia sa se astepte sa ia in stapanire vreo parte din tinutul Edom. Chiar daca izraelitii formau poporul ales si binecuvantat al lui Dumnezeu, ei trebuia sa tina seama de oprelistile pe care El le punea inaintea lor. Dumnezeu le fagaduise o tara foarte frumoasa; dar nu trebuia sa-si inchipuie ca numai ei aveau dreptul sa locuiasca pe pamant si sa inceapa sa-i alunge pe toti ceilalti. Li se poruncise ca in toate legaturile lor cu edomitii sa se fereasca sa le faca vreo nedreptate. Trebuia sa cada la intelegere prin buna invoiala cu ei, sa cumpere toate cate le trebuia de-ale mancarii si tot ce luau sa plateasca fara intarziere. Pentru ca Israel sa se increada si mai mult in Dumnezeu si sa asculte de cuvantul Lui, i s-a reamintit: "Domnul, Dumnezeul tau, te-a binecuvantat in tot lucrul mainilor tale si n-ai dus lipsa de nimic." (Deut.2,7). Ei nu depindeau de edomiti, deoarece aveau un Dumnezeu care era bogat in mijloace pentru a le veni in ajutor. Ei nu trebuia sa caute sa scoata de la ei nici prin putere, nici prin viclenie, ceva ce nu era al lor, ci, in toata purtarea lor, trebuia sa puna in aplicare principiul legii divine: "Sa iubesti pe aproapele tau, ca pe tine insuti".