4:10 Dupa crearea lui Adam, fiecare fiinta creata a fost adusa inaintea lui ca sa-si primeasca numele; el a vazut ca fiecareia ii fusese dat un tovaras, dar printre ele "nu si-a gasit nici un ajutor care sa i se potriveasca" (Gen.2,20). Printre toate creaturile pe care Dumnezeu le-a facut pe pamant, nu era nici una care sa fie deopotriva cu omul. Si Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el" (Gen.2,18). Omul n-a fost facut sa traiasca in singuratate; el trebuia sa fie o fiinta sociabila. Fara un tovaras, frumusetea peisajului si desfatarea activitatii din Eden nu putea sa ofere adevarata fericire. Chiar comuniunea cu ingerii nu putea satisface dorinta, nevoia de simpatie si tovarasie. Nu era nimeni de aceeasi natura cu el, care sa iubeasca si sa fie iubit.