39:5 Revarsarea apei din stanca in pustie era sarbatorita de izraeliti dupa asezarea lor in Canaan, cu manifestari de mare bucurie. In timpul Domnului Hristos, sarbatoarea aceasta ajunsese cea mai impresionanta ceremonie. Ea avea loc cu ocazia Sarbatorii corturilor, cand erau adunati la Ierusalim oameni din toata tara. In fiecare dintre cele sapte zile ale acestei sarbatori, preotii ieseau insotiti de muzica si de corul levitilor pentru a scoate apa intr-un vas de aur din apa Siloamului. Ei erau urmati de multimea credinciosilor, toti cei care puteau sa se apropie de apa si sa bea din ea, in timp ce rasuna cantecul de sarbatoare: "Veti scoate apa cu bucurie din izvoarele mantuirii" (Isaia 12,3). Apoi, apa scoasa de preoti era purtata la templu in mijlocul sunetului trambitelor si al cantarii pline de solemnitate: "Picioarele mi se opresc in portile tale, Ierusalime" (Psalmul 122,2). In timp ce cantecele de lauda rasunau, iar multimea isi alatura glasul intr-un cor triumfal, acompaniat de cantecul instrumentelor si al trambitelor care sunau cu putere, apa era varsata pe altarul arderii de tot.