39:22 Mai mult chiar, Moise si Aaron si-au asumat o putere ce Ii apartinea numai lui Dumnezeu. Nevoia de o interventie divina facea ca ocazia aceea sa fie un prilej de mare solemnitate, iar conducatorii lui Israel ar fi trebuit sa-l foloseasca pentru a-i inspira poporului temerea de Dumnezeu si a-i intari credinta in puterea si bunavointa Lui. Cand, plini de manie, au strigat: "Vom putea noi oare sa va scoatem apa din stanca aceasta?", ei s-au asezat in locul lui Dumnezeu, ca si cand puterea ar fi fost la ei, oameni supusi acelorasi slabiciuni si patimi omenesti. Obosit de continua murmurare si razvratire a poporului, Moise Il pierduse din vedere pe Atotputernicul sau Ajutor si, fara puterea divina, fusese lasat sa-si pateze raportul vietii prin manifestarea slabiciunii omenesti. Omul care ar fi putut sta nepatat, hotarat si plin de lepadare de sine pana la incheierea lucrarii sale a fost rapus in cele din urma. Dumnezeu fusese dezonorat in ochii adunarii poporului Israel, cand ar fi trebuit sa fie onorat si preamarit.