39:13 avea sa-i aduca la hotarele tarii fagaduite. Se aflau la o mica departare de Edom, care apartinea urmasilor lui Esau si prin care trecea drumul randuit lor spre Canaan. Moise primise porunca: "Intoarceti-va spre miazanoapte. Da urmatoarea porunca poporului: 'Acum aveti sa treceti prin hotarele fratilor vostri, copiii lui Esau, care locuiesc in Seir. Ei se vor teme de voi; dar sa va paziti bine. Sa nu va incaierati cu ei; caci nu va voi da in tara lor nici macar o palma de loc; muntele Seir l-am dat in stapanire lui Esau. Sa cumparati de la ei cu pret de argint hrana pe care o veti manca; si sa cumparati de la ei cu pret de argint chiar si apa pe care o veti bea'" (Deuteronom 2,3-6). Porunca aceasta ar fi trebuit sa fie de ajuns spre a explica pentru ce a incetat sa li se mai dea apa; ei erau de acum gata sa treaca printr-o tara bine udata si roditoare, in drumul lor direct spre tara Canaanului. Dumnezeu le fagaduise o trecere lipsita de incidente prin Edom si ocazia de a cumpara hrana si suficienta apa pentru a fi de ajuns intregii multimi. Incetarea curgerii miraculoase a apei ar fi trebuit sa fie deci un motiv de bucurie, un semn ca pribegia prin pustie a luat sfarsit. Daca n-ar fi fost orbiti de necredinta, ar fi putut intelege acest lucru. Dar ei au facut, din ceea ce ar fi trebuit sa fie o dovada a implinirii fagaduintei lui Dumnezeu, o ocazie de indoiala si cartire. Se parea ca poporul parasise orice speranta ca Dumnezeu avea sa-l duca in stapanirea Canaanului si a inceput sa planga dupa "binecuvantarile" pustiei.