38:15 dezmosteni pe Israel a trezit un spirit de razvratire. Un om din popor, maniat pentru faptul ca fusese exclus din Canaan si hotarat sa-si dea pe fata dispretul fata de Legea lui Dumnezeu, se aventura sa calce in mod fatis porunca a patra a Decalogului, ducandu-se sa adune lemne in ziua Sabatului. In timpul peregrinarii lor in pustie, aprinderea focului in ziua a saptea a saptamanii fusese oprita cu strictete. Oprelistea aceasta nu avea sa fie extinsa si in tara Canaanului, unde asprimea climei facea adesea necesara aprinderea focului; dar in pustie, focul nu era necesar pentru a te incalzi. Fapta acestui om era o calcare voita si premeditata a poruncii a patra - un pacat datorat nu necugetarii sau necunoasterii, ci incumetarii. El a fost prins asupra faptului si adus inaintea lui Moise. Fusese deja vestit mai dinainte ca orice calcare a Sabatului va fi pedepsita cu moartea, dar nu se facuse inca cunoscut cum avea sa se aplice pedeapsa aceasta. Moise a adus cazul inaintea lui Dumnezeu si i s-a dat urmatoarea indrumare: "Omul acesta sa fie pedepsit cu moartea, toata adunarea sa-l ucida cu pietre in afara taberei" (Numeri 15,35). Pacatele hulirii si calcarii de buna voie a Sabatului erau pedepsite la fel, fiind amandoua dovezi ale dispretului fata de autoritatea lui Dumnezeu.