35:23 Psalmistul spune: "Au ispitit pe Dumnezeu in inima lor, cerand mancare dupa poftele lor. Au vorbit impotriva lui Dumnezeu si au zis: 'Oare va putea Dumnezeu sa puna o masa in pustie? Iata ca El a lovit stanca, de au curs ape si s-au varsat siroaie. Dar va putea El sa dea si paine sau sa faca rost de carne poporului Sau?' Domnul a auzit si S-a maniat" (Ps.78,18-21). Cartirile si strigatele fusesera dese in timpul calatoriei lor de la Marea Rosie la Sinai, dar, din mila fata de nestiinta si orbirea lor, Dumnezeu nu a adus atunci judecatile Sale asupra lor pentru acest pacat. Dar, de la data aceea, El li Se descoperise la Horeb. Ei primisera multa lumina, intrucat fusesera martori oculari ai maretiei, puterii si indurarii lui Dumnezeu; iar necredinta si nemultumirea faceau ca vinovatia lor sa fie mult mai mare. Mai mult, ei se legasera sa-L primeasca pe Domnul ca Imparat al lor si sa se supuna autoritatii Lui. Cartirea lor era acum adevarata rebeliune si, ca atare, trebuia sa fie pedepsita prompt si in mod vadit, daca trebuia ca Israel sa fie scapat de anarhie si ruina: "S-a aprins intre ei focul Domnului si a mistuit o parte din marginea taberei" (Num.11,1). Cei mai vinovati dintre nemultumiti au fost ucisi de fulgerele pornite din nor.