33:1 Cap. 31 - Pacatul lui Nadab si Abihu
33:2 Dupa sfintirea cortului intalnirii, preotii au fost consacrati in slujbele lor sfinte. Aceste servicii de consacrare au tinut sapte zile, fiecare zi fiind marcata de ceremonii deosebite. In cea de-a opta zi, preotii si-au inceput slujba. Asistat de fiii sai, Aaron a adus jertfele cerute de Dumnezeu, apoi si-a inaltat mainile si a binecuvantat poporul. Toate au fost facute asa cum poruncise Dumnezeu, si El a primit jertfa si Si-a descoperit slava intr-un chip deosebit: a venit foc de la Dumnezeu si a mistuit jertfa de pe altar. Poporul a privit la aceasta minunata manifestare a puterii divine cu frica si cu mult interes. In ea, izraelitii au vazut un semn al slavei si bunavointei lui Dumnezeu, au scos cu totii un strigat de lauda si adorare si au cazut cu fetele la pamant, ca si cum s-ar fi aflat chiar in prezenta lui Dumnezeu.
33:3 Dar nu mult dupa aceea, o neasteptata si teribila nenorocire a lovit familia marelui preot. La ceasul inchinarii, in timp ce rugaciunile si laudele poporului se inaltau la Dumnezeu, doi dintre fiii lui Aaron si-au luat cadelnitele si au ars in ele tamaie, ca sa se inalte ca un miros bine placut inaintea lui Dumnezeu. Dar au nesocotit porunca Sa, folosind "foc strain". Ei au folosit foc obisnuit, pentru arderea tamaii, in loc sa foloseasca focul sfant, pe care-l aprinsese Insusi Dumnezeu si poruncise sa fie folosit in scopul acesta. Pentru acest pacat, un foc a iesit de la Domnul si i-a mistuit acolo, in fata poporului.
33:4 Dupa Moise si Aaron, Nadab si Abihu erau in pozitiile cele mai inalte in Israel. Ei fusesera onorati de Dumnezeu in mod deosebit, ingaduindu-li-se ca, impreuna cu cei saptezeci de batrani, sa priveasca slava Sa pe munte. Dar, pentru aceasta, abaterea lor nu trebuia sa fie nici scuzata si nici trecuta cu vederea. Toate acestea faceau ca pacatul lor sa fie si mai grav. Cand au primit multa lumina, cand, asemenea parintilor lui Israel, s-au urcat pe munte, oamenii au avut privilegiul de a avea comuniune cu Dumnezeu si au locuit
33:5 in lumina slavei Sale. Ei nu trebuia sa se mangaie cu gandul ca dupa aceea pot pacatui fara sa fie pedepsiti si ca, intrucat au fost astfel onorati, Dumnezeu nu va fi atat de strict, incat sa pedepseasca nelegiuirea lor. Aceasta este o inselaciune fatala. Lumina cea mare si marile privilegii acordate cer sa se aduca roade ale virtutii si sfinteniei pe masura luminii primite. Dumnezeu nu poate primi mai putin. Marile binecuvantari si privilegii n-ar trebui niciodata sa-l adoarma pe vreun om, sa-l faca sa se simta in siguranta sau sa fie nepasator. Ele n-ar trebui niciodata sa dea libertatea de a pacatui sau de a-i face pe cei care le primesc sa creada ca Dumnezeu nu va fi strict cu ei. Toate avantajele pe care le da Dumnezeu sunt mijloace ale Sale, ca sa puna foc in spirit, zel in eforturi si putere in aducerea la indeplinire a sfintei Sale voi.
33:6 Nadab si Abihu nu fusesera deprinsi in tineretea lor cu stapanirea de sine. Pornirea spre ingaduinta a tatalui, lipsa lui de hotarare atunci cand era vorba de ce este drept, il facusera sa neglijeze disciplinarea copiilor. Fiilor sai li se ingaduise sa umble cum le placea. Deprinderea de a-si satisface poftele, cultivata vreme indelungata, ajunsese sa puna stapanire pe ei in asa fel, incat nici chiar raspunderea pentru slujba cea mai sfanta, pe care o indeplineau, nu avusese putere sa-i scape de ea. Ei nu fusesera invatati sa respecte autoritatea tatalui lor si, de aceea, nu erau in stare sa-si dea seama de nevoia unei ascultari stricte fata de cerintele lui Dumnezeu. Ingaduinta gresita a lui Aaron fata de fiii sai i-a facut sa ajunga obiectul judecatii divine.
33:7 Dumnezeu voia sa invete poporul ca trebuie sa se apropie de El cu respect si teama si in felul stabilit de El. Dumnezeu nu poate accepta o ascultare numai in parte. Nu era de ajuns ca, la acea ora solemna de inchinare, APROAPE totul sa fie facut dupa indrumarile Lui. Dumnezeu a rostit un blestem asupra acelora care se departeaza de poruncile Lui si care nu fac nici o deosebire intre ce este profan si ce este sfant. El declara prin profet: "Vai de cei ce numesc raul bine si binele rau, care spun ca intunericul este lumina si lumina intuneric" Vai de cei ce se socotesc intelepti si se cred priceputi" care scot cu fata curata pe cel vinovat pentru mita si iau drepturile celor nevinovati" Au nesocotit Legea lui Dumnezeu si au dispretuit Cuvantul Sfantului lui Israel" (Is.5,20-24). Nimeni sa nu se insele pe sine cu gandul ca o parte din poruncile lui Dumnezeu ar fi fara insemnatate sau ca El va accepta altceva decat ce a cerut. Profetul Ieremia zice: "Cine a spus si s-a intamplat ceva fara porunca Domnului?" (Plangeri 3,37). Dumnezeu n-a asezat in Cuvantul Sau nici o porunca pe care oamenii
33:8 sa o poata asculta sau nu, dupa buna lor placere, si sa nu suporte consecintele. Daca aleg orice alte cai, in afara de aceea a unei stricte ascultari, oamenii vor ajunge sa vada ca acele cai "la urma duc la moarte" (Proverbe 14,12).
33:9 "Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar si lui Itamar, fiii lui Aaron: 'Sa nu va descoperiti capetele si sa nu va rupeti hainele, ca nu cumva sa muriti; "caci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi'" (Lev.10,6.7). Marele conducator i-a amintit fratelui sau cuvintele lui Dumnezeu: "Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine, si voi fi proslavit in fata intregului popor" (Lev.10,3). Aaron a tacut. Moartea fiilor sai, secerati fara vreo avertizare, pentru un pacat atat de ingrozitor - un pacat pe care el il vedea acum ca fiind rezultatul propriei sale neglijente de a-si face datoria - a sfasiat de durere inima tatalui, dar el n-a dat glas simtamintelor lui. Nu trebuia sa lase sa se inteleaga, prin nici un fel de manifestare a durerii, ca ar simpatiza cu pacatul. Adunarea nu trebuia sa fie facuta sa carteasca impotriva lui Dumnezeu.
33:10 Domnul voia sa-l invete pe poporul Sau sa recunoasca justetea pedepselor Sale, pentru ca si altii sa se teama. Se aflau unii in mijlocul lui Israel pe care avertismentul acestei pedepse teribile ii putea salva, facandu-i sa nu abuzeze de indelunga rabdare a lui Dumnezeu pana acolo, incat si ei sa-si sigileze propriul destin. Mustrarea divina se afla asupra acelei false simpatii pentru pacatosul care cauta sa-si scuze pacatul. Ca efect al pacatului, simturile morale amortesc pana acolo, incat cel care savarseste raul nu-si da seama de enormitatea abaterilor lui si, fara puterea convingatoare a Duhului Sfant, ramane intr-o orbire partiala fata de pacatul sau. Este de datoria slujitorilor lui Dumnezeu de a le arata acestor gresiti primejdia in care se afla. Aceia care nimicesc efectul avertizarilor, orbind ochii pacatosilor spre a nu vedea caracterul real si urmarile pacatului, se mangaie adesea cu gandul ca dau dovada, in felul acesta, de multa iubire; dar, in realitate, ei lucreaza in mod direct spre a se opune si a impiedica lucrarea Duhului Sfant al lui Dumnezeu; ei il leagana pe pacatos, ca sa adoarma pe marginea prapastiei. In acest fel, se fac partasi de vinovatia lui si se fac vrednici de o teribila raspundere pentru atitudinea lui de nepocainta. Multi, foarte multi merg spre ruina, ca rezultat al acestei false si inselatoare simpatii.
33:11 Nadab si Abihu n-ar fi savarsit niciodata pacatul acela fatal, daca n-ar fi fost beti din pricina folosirii vinului. Ei au inteles ca era nevoie de o atenta si solemna pregatire inainte de a se prezenta la sanctuar, unde se manifesta prezenta divina; dar, din cauza necumpatarii, au fost descalificati pentru sfanta lor slujba. Mintea li s-a tulburat,
33:12 iar simturile lor morale s-au intunecat, astfel incat n-au mai putut sa deosebeasca intre cele sfinte si cele profane. Lui Aaron si fiilor sai ramasi in viata le-a fost data avertizarea: "Tu si fiii tai, impreuna cu tine, sa nu beti vin, nici bauturi ametitoare, cand veti intra in cortul intalnirii, ca sa nu muriti; aceasta va fi o lege vesnica intre urmasii vostri, ca sa puteti deosebi ce este sfant de ce nu este sfant, ce este necurat de ce este curat, sa puteti invata pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul" (Lev.10,9-11). Folosirea bauturilor alcoolice are ca efect slabirea corpului, tulburarea mintii si pervertirea obiceiurilor. Ea ii impiedica pe oameni sa-si dea seama de sfintenia lucrurilor sfinte sau de forta plina de obligativitate a cerintelor lui Dumnezeu. Toti aceia care ocupa pozitii de sfanta raspundere trebuie sa fie oameni de o stricta cumpatare, mintea lor trebuie sa fie clara, pentru a putea face deosebire intre bine si rau, ca sa poata avea taria de a sta la principii si intelepciunea de a imparti dreptatea si de a da dovada de mila.
33:13 Aceeasi obligatie ii revine fiecarui urmas al lui Hristos. Apostolul declara: "Voi sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor deosebit" (1 Petru 2,9). Dumnezeu ne cere sa pastram fiecare putere in starea cea mai buna cu putinta, ca sa-I putem aduce Creatorului nostru un serviciu bine primit. Cand sunt folosite bauturile alcoolice, se va ajunge la aceleasi efecte ca in cazul preotilor lui Israel. Constiinta isi va pierde sensibilitatea fata de pacat si va avea loc, mai mult ca sigur, un proces de impietrire pana cand se va pierde orice deosebire privind importanta a ceea ce este sfant si a ceea ce este profan. Cum vom putea ajunge atunci la masura cerintelor divine? "Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti dar pe Dumnezeu in trupul si duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1Cor. 6,19-20). "Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva, sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu" (1 Cor.10,31). Bisericii lui Dumnezeu din toate veacurile ii este adresata solemna si infricosata avertizare: "Daca nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela il va nimici Dumnezeu. Caci Templul lui Dumnezeu este sfant; si asa sunteti voi" (1 Cor.3,17).