32:40 (Leviticul 10,17). Ambele ceremonii simbolizau transferarea pacatului de la cel ce se pocaia, asupra sanctuarului. Aceasta era lucrarea ce se savarsea zilnic, zi dupa zi, in tot cursul anului. Pacatele lui Israel fiind astfel transferate asupra sanctuarului, sfantul locas era manjit si devenea necesara o lucrare speciala pentru inlaturarea pacatelor. Dumnezeu a poruncit sa se faca ispasire pentru fiecare dintre cele doua despartituri ale sanctuarului, ca si pentru altar, pentru ca "sa-l curete si sa-l sfinteasca de toate necuratiile copiilor lui Israel" (Lev.16,19).