32:14 In prima despartitura, sau locul sfant, se aflau: masa punerii painilor inainte, sfesnicul, sau suportul lampilor, si altarul tamaierii. Masa punerii painilor inainte se afla la nord. Impreuna cu chenarul ei, ca o coroana ornamentala, masa era poleita cu aur curat. Pe ea, preotii trebuia sa aseze in fiecare Sabat douasprezece paini, aranjate in doua siruri si stropite cu tamaie. Painile ce erau luate de pe masa, fiind socotite sfinte, trebuia sa fie mancate de catre preoti. Spre sud se afla sfesnicul cu sapte brate, cu cele sapte lampi ale lui. Bratele lui erau impodobite cu flori frumos lucrate, care infatisau crini, totul fiind facut dintr-o singura bucata de aur masiv. Pentru ca sfantul locas nu avea ferestre, niciodata nu se stingeau toate lampile, ci isi revarsau lumina zi de zi si noapte de noapte. Chiar inaintea perdelei ce despartea Sfanta de Sfanta sfintelor si in imediata apropiere a prezentei lui Dumnezeu, se afla altarul de aur al tamaierii. Pe acest altar, preotul trebuia sa arda tamaie in fiecare dimineata si in fiecare seara; coarnele altarului erau atinse cu sangele jertfei pentru pacat si erau stropite cu sange in ziua cea mare a ispasirii. Focul de pe acest altar a fost aprins de Dumnezeu Insusi si era ingrijit si pastrat cu sfintenie. Zi si noapte tamaia sfanta imprastia parfumul ei frumos mirositor in toate incaperile sfinte si in afara, pana departe, in jurul cortului intalnirii.