31:1 Cap. 29 - Vrajmasia lui Satana impotriva Legii
31:2 Cel dintai efort al lui Satana de a rasturna Legea lui Dumnezeu - efort intreprins printre locuitorii fara pacat ai cerului - s-a parut, pentru un timp, a fi incununat de succes. Un mare numar de ingeri au fost amagiti, dar asa-zisa biruinta a lui Satana a avut ca rezultat infrangere si pierdere, despartire de Dumnezeu si alungare din cer.
31:3 Cand conflictul a fost reinceput pe pamant, din nou Satana a castigat un aparent avantaj. Prin pacatuire, omul a ajuns captivul lui, iar stapanirea sa a trecut in mainile arhivrajmasului. Se parea ca acum drumul este liber pentru ca Satana sa-si intemeieze o imparatie independenta si sa sfideze astfel autoritatea lui Dumnezeu si a Fiului Sau. Dar planul de mantuire a facut posibil ca omul sa fie adus din nou in armonie cu Dumnezeu si sa asculte de Legea Sa; atat omul, cat si pamantul sa fie in cele din urma rascumparati de sub puterea celui rau.
31:4 Satana a fost din nou infrant si din nou a apelat la inselaciune, in speranta transformarii infrangerii lui in biruinta. Pentru a declansa revolta in neamul omenesc cazut in pacat, el L-a infatisat pe Dumnezeu ca fiind nedrept atunci cand i-a ingaduit omului sa calce Legea Sa. "De ce", spunea iscusitul ispititor, "atunci cand stia care aveau sa fie urmarile, Dumnezeu a ingaduit ca omul sa fie incercat, sa pacatuiasca si sa atraga asupra lui mizeria si moartea?" Iar fiii lui Adam, uitand mila indelung rabdatoare care i-a dat omului posibilitatea unei noi puneri la proba, fara sa tina seama de sacrificiul uimitor de mare si teribil care L-a costat pe Imparatul cerului, au plecat urechea la soaptele ispititorului si au murmurat impotriva singurei Fiinte care putea sa-i salveze de puterea nimicitoare a lui Satana.
31:5 Si astazi sunt mii cei care fac sa se auda aceleasi plangeri impotriva lui Dumnezeu. Ei nu inteleg ca a-l lipsi pe om de libertatea de a alege ar insemna sa-l jefuiesti de prerogativele sale ca fiinta inteligenta, sa faci din el un simplu automat. Nu este scopul lui Dumnezeu acela de a forta vointa omului. Omul a fost creat ca un agent moral
31:6 liber. Asemenea locuitorilor din alte lumi, el trebuie sa fie supus probei ascultarii; dar el nu este niciodata adus intr-o asemenea situatie, incat supunerea fata de rau sa devina o necesitate. Nu este ingaduit sa vina asupra lui nici o ispita sau incercare careia el sa nu ii poata rezista. Dumnezeu a luat ample masuri, astfel incat omul sa nu fie niciodata infrant in lupta cu Satana.
31:7 Pe masura ce oamenii s-au inmultit pe pamant, in aceeasi masura s-au inmultit si randurile celor necredinciosi. Inca o data s-a lasat sa se inteleaga ca Satana a castigat biruinta. Dar puterea Celui Atotputernic a pus capat lucrarii nelegiuirii si pamantul a fost curatit prin potop de poluarea lui morala.
31:8 Profetul spune: "cand se implinesc judecatile Tale pe pamant, locuitorii pamantului invata dreptatea. Daca ierti pe cel rau, el totusi nu invata neprihanirea" si nu cauta la maretia Domnului" (Is.26,9-10). Asa a fost dupa potop. Scapati de sub judecatile Sale, locuitorii pamantului s-au razvratit din nou impotriva lui Dumnezeu. De doua ori au fost respinse de catre oameni legamantul lui Dumnezeu, poruncile si randuielile Sale. Atat oamenii dinaintea potopului, cat si urmasii lui Noe au lepadat autoritatea divina. Apoi, Dumnezeu a incheiat un legamant cu Avraam si Si-a facut un popor care sa devina depozitarul Legii Sale. Pentru a-l amagi si pentru a-l nimici pe poporul lui Dumnezeu, Satana a inceput imediat sa-si aseze capcanele sale. Copiii lui Iacov au fost ispititi sa incheie casatorii cu cei pagani si sa se inchine la idolii lor. Dar Iosif a fost credincios fata de Dumnezeu si credinciosia sa a fost o marturie continua in favoarea adevaratei credinte. Tocmai pentru a stinge aceasta lumina, Satana a lucrat prin gelozia fratilor lui Iosif, facandu-i sa-l vanda ca sclav intr-o tara pagana. Dar Dumnezeu a condus astfel evenimentele, incat cunoasterea de Dumnezeu sa fie impartasita poporului din Egipt. Atat in casa lui Potifar, cat si in temnita, Iosif a primit o educatie si o instruire care, in temere de Dumnezeu, l-au pregatit pentru inalta sa pozitie de prim-ministru al natiunii. Din palatul lui faraon, influenta sa s-a facut simtita in toata tara si cunoasterea lui Dumnezeu s-a raspandit pretutindeni. In Egipt, izraelitii au ajuns prosperi, s-au imbogatit si de aceea, atunci cand erau credinciosi fata de Dumnezeu, exercitau o foarte mare influenta. Preotii idolatri erau foarte alarmati atunci cand vedeau ca noua religie era primita favorabil. Inspirati de Satana cu vrajmasia pe care el o avea impotriva Dumnezeului cerului, ei s-au apucat sa inabuse lumina. Preotilor le era incredintata
31:9 sarcina educarii mostenitorului tronului, iar acest spirit al impotrivirii hotarate fata de Dumnezeu si zelul pentru idolatrie au modelat caracterul viitorului monarh si au dus la cruzime si opresiune fata de evrei. In timpul celor patruzeci de ani dupa fuga lui Moise din Egipt, idolatria parea ca i-a cucerit. An dupa an, nadejdea israelitilor devenea din ce in ce mai slaba. Atat imparatul, cat si poporul jubilau datorita puterii lor si isi bateau joc de Dumnezeul poporului Israel. Aceasta stare de lucruri s-a dezvoltat pana cand a culminat cu acel faraon in fata caruia s-a prezentat Moise. Cand conducatorul evreilor a venit inaintea imparatului cu un mesaj din partea "Domnului, Dumnezeului lui Israel", el nu era necunoscator al adevaratului Dumnezeu, dar nesocotirea puterii Sale a fost aceea care l-a facut sa raspunda: "Cine este Domnul, ca sa ascult de glasul Lui?" Eu nu cunosc pe Domnul". De la inceput si pana la sfarsit, opozitia lui faraon fata de porunca divina nu a fost rezultatul ignorantei, ci al urii si al sfidarii lui Dumnezeu.
31:10 Desi egiptenii respinsesera de atata timp cunoasterea de Dumnezeu, totusi Domnul le-a mai dat inca o ocazie pentru pocainta. In zilele lui Iosif, Egiptul fusese ca un azil pentru poporul Israel; Dumnezeu fusese onorat prin bunatatea manifestata fata de poporul Sau. Si acum, Cel indelung rabdator, incet la manie si plin de bunatate a dat timp fiecareia din judecatile Sale sa-si savarseasca lucrarea; egiptenii, blestemati prin chiar obiectul adorarii lor, au avut dovada puterii lui Dumnezeu, pentru ca toti aceia care vor dori, sa se poata supune lui Dumnezeu si sa scape de judecatile Sale. Bigotismul si incapatanarea imparatului au avut ca rezultat raspandirea cunoasterii lui Dumnezeu, facand ca multi egipteni sa se consacre slujirii Lui.
31:11 Datorita dispozitiei pe care o dadeau pe fata israelitii, si anume de a intra in legatura cu paganii si a imita inchinarea lor idolatra, Dumnezeu a ingaduit ca ei sa coboare in Egipt, unde influenta lui Iosif era foarte mult simtita si unde imprejurarile erau favorabile pentru ca ei sa ramana totusi un popor deosebit, distinct. Si aici, marea idolatrie a egiptenilor, cum si cruzimea si apasarea lor manifestate fata de evrei in ultima parte a sederii lor acolo ar fi trebuit sa le inspire scarba fata de idolatrie si sa-i determine sa fuga pentru a cauta refugiu la Dumnezeul parintilor lor. Dar tocmai aceste imprejurari providentiale au fost transformate de Satana intr-un mijloc de a sluji planurilor lui, intunecand mintea israelitilor si facandu-i sa imite practicile stapanilor lor pagani. Datorita venerarii superstitioase a animalelor, asa cum erau animalele venerate de egipteni, evreilor nu le era
31:12 permis, in timpul robiei lor, sa aduca daruri si jertfe. In felul acesta, mintea nu le mai era indreptata, prin serviciul acesta, la marele Sacrificiu, la marea Jertfa, iar ca urmare credinta lor a slabit. Cand a sosit timpul pentru eliberarea lui Israel, Satana in persoana s-a opus planurilor lui Dumnezeu. Era hotararea lui ca acest mare popor, numarand mai bine de doua milioane de suflete, sa fie tinut in ignoranta si superstitie. Poporul pe care Dumnezeu fagaduise sa-l binecuvanteze si sa-l inmulteasca, pentru ca sa-l faca o putere pe acest pamant, prin care El trebuia sa descopere cunoasterea vointei Sale, chiar pe acest popor Satana cauta sa-l tina in obscuritate si robie, pentru ca sa-i stearga din minte amintirea lui Dumnezeu.
31:13 Cand au fost savarsite minuni inaintea imparatului, Satana era prezent acolo, pentru a contracara influenta lor si pentru a-l impiedica pe faraon sa recunoasca suprematia lui Dumnezeu si sa asculte de porunca Lui. Satana a lucrat cu toate puterile sale pentru a falsifica lucrarea lui Dumnezeu si a rezista voii sale. Singurul rezultat al actiunilor lui a fost acela ca a pregatit calea pentru o mai mare manifestare a puterii si slavei divine si a facut si mai evidenta, atat pentru israeliti, cat si pentru toti egiptenii, existenta si autoritatea viului si adevaratului Dumnezeu.
31:14 Dumnezeu l-a eliberat pe Israel printr-o puternica manifestare a puterii Sale si prin judecatile Sale asupra tuturor zeilor egipteni. "A scos pe poporul Sau cu veselie, pe alesii Sai in mijlocul strigatelor de bucurie" ca sa pazeasca poruncile Lui si sa tina legile Lui" (Ps.105,43-45). El i-a scos din starea lor de robie, ca sa-i poata duce intr-o tara buna - o tara care, in providenta Sa, a fost pregatita pentru ei ca un refugiu, ca un loc de scapare de vrajmasii lor, un loc unde sa poata locui la umbra aripilor Sale. El avea sa-i aduca la Sine, sa-i cuprinda in bratele Sale vesnice si, in schimb, pentru toata bunatatea si mila Sa fata de ei, li se cerea sa nu aiba alti dumnezei in afara de El, de viul Dumnezeu, sa inalte Numele Sau si sa-L faca slavit pe pamant.
31:15 In timpul robiei in Egipt, multi dintre israeliti au pierdut in mare masura cunoasterea Legii lui Dumnezeu si au amestecat preceptele ei cu obiceiurile si traditiile pagane. Dumnezeu i-a dus la Sinai si acolo, cu propria Sa voce, a rostit Legea Sa.
31:16 Satana si ingerii cei rai erau prezenti acolo. Si, chiar in timp ce Dumnezeu proclama Legea Sa inaintea poporului Sau, Satana complota la ispitirea lor, la ducerea lor in pacat. Pe acest popor, pe care Dumnezeu il alesese, Satana avea sa-l smulga de langa El, chiar acolo, in fata Cerului. Ducandu-i in
31:17 idolatrie, el avea sa nimiceasca eficacitatea oricarei inchinari; caci cum poate oare omul sa fie inaltat prin adorarea a ceea ce nu este mai presus de el insusi si care poate sa fie simbolizat de lucrul mainilor sale? Daca oamenii au putut deveni asa de orbi in fata puterii, maiestatii si slavei Dumnezeului cel vesnic, incat sa-L reprezinte printr-un chip cioplit sau chiar printr-un animal sau o reptila, daca ei au putut sa uite originea lor divina - facuti dupa chipul Creatorului lor, incat sa se inchine inaintea acestor obiecte revoltatoare si lipsite de simtire - atunci drumul era deschis pentru orice nebunie; pasiunile josnice ale inimii aveau sa fie nezagazuite si Satana avea sa fie pe deplin stapan.
31:18 Chiar la poalele muntelui Sinai, Satana a inceput sa-si aduca la indeplinire planurile pentru nesocotirea Legii lui Dumnezeu, ducand astfel mai departe aceeasi lucrare pe care o incepuse in ceruri. In decursul celor patruzeci de zile, in timp ce Moise se afla pe munte cu Dumnezeu, Satana a fost ocupat sa trezeasca indoiala, apostazia si razvratirea. In timp ce Dumnezeu scria Legea, ca sa-i fie incredintata poporului legamantului Sau, israelitii, tagaduindu-si credinciosia fata de Iehova, cereau dumnezei de aur. Cand Moise a revenit, din prezenta slavei divine, ce inspira veneratie si teama, cu preceptele Legii pe care ei se legasera sa le pazeasca, i-a gasit intr-o sfidare fatisa a poruncilor ei, plecandu-se in adorare inaintea chipului de aur.
31:19 Impingandu-i pe israeliti la aceasta indrazneata insulta si blasfemie fata de Domnul, Satana planuise sa-i nimiceasca. Deoarece ei se dovedisera a fi atat de decazuti, atat de lipsiti de orice intelegere a privilegiilor si binecuvantarilor pe care Dumnezeu li le daduse si a angajamentelor lor solemne si repetate, Domnul - gandea el - ii va lepada de la Sine si-i va lasa prada pieirii. In acest fel se va ajunge la stingerea semintei lui Avraam, acea samanta a fagaduintei care trebuia sa pastreze cunoasterea viului Dumnezeu, prin care avea sa vina El - adevarata Samanta - care urma sa il infranga pe Satana. Marele razvratit planuise sa-l nimiceasca pe Israel si sa zadarniceasca planurile lui Dumnezeu. Dar din nou el a fost infrant. Desi era pacatos, poporul Israel n-a fost nimicit. In timp ce aceia care cu incapatanare au trecut de partea lui Satana au fost ucisi, poporul, umilit si pocait, a fost in mod milostiv iertat. Istoria acestui pacat avea sa stea ca o marturie continua cu privire la vinovatia si pedepsirea idolatriei, dar si cu privire la indelunga rabdare si mila a lui Dumnezeu.
31:20 Intregul univers a fost martor al scenelor de la Sinai. In manifestarea celor doua autoritati - divina si satanica - s-a vazut contrastul
31:21 dintre conducerea lui Dumnezeu si cea a lui Satana. Din nou locuitorii fara pacat ai celorlalte lumi au putut vedea rezultatele apostaziei lui Satana si felul guvernarii pe care el ar fi stabilit-o in ceruri, daca i s-ar fi ingaduit sa aiba stapanire. Determinandu-l pe om sa calce cea de-a doua porunca, Satana a urmarit sa degradeze conceptiile lui cu privire la Fiinta divina. Dand la o parte porunca a patra, el avea sa-l faca sa-L uite cu totul pe Dumnezeu. Cerinta lui Dumnezeu, dreptul Lui la respect si inchinare, mai presus de toti zeii pagani, se bazeaza pe faptul ca El este Creator si ca toate celelalte fiinte Ii datoreaza Lui existenta. Asa este El prezentat in Sfanta Scriptura. Profetul Ieremia spune: "Dar Domnul este Dumnezeu cu adevarat, este un Dumnezeu viu si un Imparat vesnic" Dumnezeii care n-au facut nici cerurile, nici pamantul, vor pieri de pe pamant si de sub ceruri. Dar El a facut pamantul prin puterea Lui, a intemeiat lumea prin intelepciunea Lui, a intins cerurile prin priceperea Lui" Atunci se arata omul cat este de prost cu stiinta lui si orice argintar ramane de rusine cu chipul lui cioplit, caci idolii nu sunt decat minciuna si nu este nici o suflare in ei; sunt un lucru de nimic, o lucrare inselatoare si vor pieri, cand va veni pedeapsa. Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; caci El a intocmit totul" (Ier.10,10-12.14-16). Sabatul, ca monument de aducere aminte a puterii creatoare a lui Dumnezeu, arata spre El ca Facator al cerului si al pamantului. De aceea, el este un martor permanent al existentei Sale si un amintitor al maretiei Lui, al intelepciunii si al iubirii Lui. Daca Sabatul ar fi fost intotdeauna pastrat cu sfintenie, n-ar fi existat niciodata nici un necredincios sau idolatru.
31:22 Institutia Sabatului, care isi are originea in Eden, este la fel de veche ca si lumea. El a fost pazit de toti patriarhii, de la creatiune incoace. In timpul robiei din Egipt, izraelitii au fost fortati de supraveghetorii lor sa calce Sabatul si, in mare masura, au pierdut constienta sfinteniei lui. Cand Legea a fost proclamata pe Sinai, primele cuvinte ale poruncii a patra au fost: "Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti", aratand ca Sabatul nu a fost instituit atunci, ci suntem indrumati inapoi, la originea lui, la creatiune. Pentru a-L sterge pe Dumnezeu din mintea oamenilor, Satana tinde sa nimiceasca acest mare monument de aducere aminte. Daca oamenii ajung sa-L uite pe Creatorul lor, atunci nu vor mai face nici un efort pentru a rezista puterii raului si Satana este sigur de prada sa.
31:23 Vrajmasia lui Satana impotriva Legii lui Dumnezeu l-a facut sa se razboiasca cu fiecare porunca a Decalogului. Principiul dragostei filiale si al ascultarii este strans legat de marele principiu al iubirii, al credinciosiei fata de Dumnezeu, Tatal tuturor. Nesocotirea autoritatii parintesti va duce curand la nesocotirea autoritatii lui Dumnezeu. De aici si eforturile lui Satana de a slabi obligativitatea fata de porunca a cincea. Printre popoarele pagane, principiul cuprins in aceasta porunca este foarte putin respectat. La multe popoare, parintii erau abandonati sau dati mortii de indata ce varsta ii facea neputinciosi de a se mai ingriji de nevoile lor personale. In familie, mama era tratata cu foarte putin respect si, la moartea sotului ei, era obligata sa se supuna autoritatii fiului mai mare. Ascultarea filiala a fost legiferata de Moise, dar, pe masura de poporul Israel se indeparta de Dumnezeu, porunca a cincea, ca si altele, a ajuns sa fie nesocotita.
31:24 Satana a fost "de la inceput un ucigas" (Ioan 8,44) si, de indata ce a obtinut puterea asupra neamului omenesc, nu numai ca i-a indemnat pe oameni sa se urasca si sa se ucida unul pe altul, dar, sfidand cu si mai multa indrazneala autoritatea lui Dumnezeu, ei au facut din calcarea poruncii a sasea o parte a religiei lor.
31:25 Prin conceptii pervertite cu privire la atributele divine, natiunile pagane au fost facute sa creada ca erau necesare sacrificiile omenesti pentru a obtine favoarea zeilor. Cele mai teribile cruzimi au fost savarsite sub diferite forme de idolatrie. Printre acestea era si practica trecerii copiilor prin foc inaintea zeilor. Cand unul dintre ei scapa nevatamat din aceasta incercare, oamenii credeau ca jertfele lor au fost primite; unul ca acesta, considerat ca fiind in mod deosebit favorizat de zei, era incarcat de privilegii si tinut din acel moment in mare cinste; si, oricat de mari si grave ar fi fost crimele savarsite de unul ca acesta, nu era niciodata pedepsit. Dar, daca un copil era ars atunci cand era trecut prin foc, soarta lui era pecetluita; se credea ca mania zeilor nu putea fi potolita decat atunci cand se lua viata victimei; de aceea, unul ca acesta era adus ca jertfa. In timpurile de mare apostazie, aceste fapte respingatoare se raspandisera - intr-o masura oarecare - chiar printre israeliti.
31:26 Calcarea poruncii a saptea a fost de asemenea practicata foarte de timpuriu in numele religiei. Ritualurile cele mai depravate si mai dezgustatoare au devenit o parte a inchinarii pagane.
31:27 Chiar zeii erau infatisati ca fiind desfranati si inchinatorii lor au dat frau liber pasiunilor celor mai josnice. Vicii nenaturale predominau si sarbatorile religioase erau caracterizate prin imoralitate generala si deschisa, publica.
31:28 Poligamia a fost practicata de timpuriu. Ea a fost unul dintre pacatele care au adus mania lui Dumnezeu asupra lumii antediluviene. Cu toate acestea, dupa potop, ea s-a raspandit din nou. A fost efortul calculat al lui Satana acela de a perverti institutia casatoriei, de a slabi obligatiile ei si de a micsora sfintenia ei; caci pe nici o alta cale n-ar fi putut sa strice pana intr-atat chipul lui Dumnezeu in om si sa deschida usa mizeriei si viciului. De la inceputul marii lupte a fost planul lui Satana de a reprezenta gresit caracterul lui Dumnezeu si de a incita la razvratire impotriva Legii Sale, iar lucrarea sa parea ca este incununata de succes. Multimile isi plecau urechea la inselaciunea lui Satana si luau atitudine impotriva lui Dumnezeu. Dar, in mijlocul lucrarilor celui rau, planurile lui Dumnezeu se indreptau cu hotarare spre implinire; pentru toate fiintele inteligente El Isi manifesta dreptatea si bunavointa. Prin ispitirile lui Satana, intregul neam omenesc a devenit calcator al Legii lui Dumnezeu, dar, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu, s-a deschis o cale prin care oamenii sa se poata intoarce la Dumnezeu. Prin harul Domnului Hristos puteau fi facuti in stare sa asculte de Legea Tatalui. Astfel, in fiecare veac, din mijlocul apostaziei si razvratirii, Dumnezeu Isi aduna un popor care este credincios fata de El, un popor "care are in inima Legea Mea" (Is.51,7).
31:29 Prin inselaciune i-a amagit Satana pe ingeri si asa si-a desfasurat in toate veacurile lucrarea printre oameni si va continua sa faca acest lucru pana la sfarsit. Daca el ar declara in mod deschis ca lupta impotriva lui Dumnezeu si a Legii Sale, atunci oamenii s-ar pazi; dar el se ascunde, se deghizeaza si amesteca adevarul cu minciuna. Minciunile cele mai primejdioase sunt cele amestecate cu adevarul. In felul acesta, sunt primite neadevaruri care captiveaza si ruineaza sufletul. Prin aceste mijloace, Satana taraste lumea dupa el. Dar vine o zi cand i se va pune capat triumfului sau pentru totdeauna.
31:30 Modul in care a tratat Dumnezeu razvratirea va avea ca rezultat o totala demascare a lucrarii ce s-a facut atat de mult timp in intuneric. Urmarile conducerii lui Satana, roadele inlaturarii randuielilor divine, vor fi infatisate deschis privirii tuturor fiintelor inteligente create. Legea lui Dumnezeu va fi pe deplin justificata, aparata. Se va vedea ca toate
31:31 actiunile lui Dumnezeu au fost indreptate spre binele vesnic al poporului Sau si spre binele tuturor lumilor pe care le-a creat El. Chiar Satana personal, in prezenta intregului univers, ca martor al acestui moment, va marturisi ca dreapta si neprihanita este carmuirea lui Dumnezeu, dreapta este Legea Sa.
31:32 Nu este departe timpul cand Dumnezeu Se va ridica sa razbune autoritatea Sa insultata. "Caci iata, Domnul iese din locuinta Lui sa pedepseasca nelegiuirile locuitorilor pamantului" (Is.26,21). "Cine va putea sa sufere insa ziua venirii Lui? Cine va ramane in picioare cand Se va arata El?" (Mal.3,2). Poporului Israel, datorita pacatoseniei lui, i s-a interzis sa se apropie de munte atunci cand Dumnezeu era gata sa Se coboare pe el spre a face cunoscuta Legea Sa, ca nu cumva sa fie mistuit de slava arzanda a prezentei Sale. Daca o astfel de manifestare a puterii lui Dumnezeu a marcat locul ales pentru proclamarea Legii Sale, cat de teribil trebuie sa fie completul Sau de judecata atunci cand va veni pentru a aduce la indeplinire aceste randuieli sacre! Cum vor putea oare aceia care I-au calcat in picioare autoritatea sa suporte slava Lui in ziua cea mare a rasplatirii finale? Groaza de la Sinai era menita sa infatiseze poporului scenele judecatii. Sunetul unei trambite a chemat poporul Israel sa se intalneasca cu Dumnezeu. Vocea Arhanghelului si trambita lui Dumnezeu ii vor strange de pe intregul pamant atat pe cei vii, cat si pe cei morti in fata Judecatorului lor. Tatal si Fiul, insotiti de o mare multime de ingeri, au fost prezenti pe munte. In ziua cea mare a judecatii, Isus Hristos va veni "in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai" (Mat. 16,27). El va sta apoi pe tronul slavei Sale si inaintea Sa vor fi adunate toate natiunile pamantului.
31:33 Cand prezenta divina s-a manifestat pe Sinai, slava Domnului era asemenea focului mistuitor inaintea intregului Israel. Dar cand Domnul Hristos va veni in slava cu sfintii Sai ingeri, intregul pamant va straluci de lumina teribila a prezentei Sale. "Dumnezeul nostru vine si nu tace. Inaintea Lui merge un foc mistuitor, si imprejurul Lui o furtuna puternica. El striga spre ceruri sus si spre pamant, ca sa judece pe poporul Sau" (Ps.50,3-4). Un torent de foc va iesi si va pleca dinaintea Lui, facand ca elementele naturii sa se topeasca de caldura cea mare, asa cum se va intampla si cu pamantul, iar lucrurile care sunt pe el vor fi de asemenea arse. "La descoperirea Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Lui,
31:34 intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos" (2 Tes.1,7-8).
31:35 Niciodata de cand a fost omul creat nu s-a vazut o astfel de manifestare a puterii divine ca atunci cand a fost proclamata Legea pe Sinai. "S-a cutremurat pamantul, s-au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel" (Ps.68,8). In mijlocul celor mai teribile convulsii ale naturii, vocea lui Dumnezeu, asemenea unei trambite, s-a auzit din nor. Muntele se clatina de la baza spre varf si ostile lui Israel, palide si tremurand de groaza, s-au aruncat cu fetele la pamant. El, a carui voce scutura atunci pamantul, a declarat: "Voi mai clatina inca o data nu numai pamantul, ci si cerul" (Evrei 12,26). Sfanta Scriptura spune: "Domnul va racni de sus; din Locasul Lui cel sfant", ""de se zguduie cerurile si pamantul" (Ier.25,30; Ioel 3,16). In ziua cea mare, ce sta sa vina, cerurile se vor strange "ca o carte de piele, pe care o faci sul" (Apoc.6,14). Chiar muntii si insulele vor fi mutate din locurile lor. "Pamantul se clatina ca un om beat, tremura ca o coliba; pacatul lui il apasa, cade si nu se mai ridica" (Is.24,20).
31:36 "De aceea, toate mainile slabesc si orice inima omeneasca se topeste", de aceea toate fetele "s-au ingalbenit"; "ei sunt napaditi de spaima; ii apuca chinurile si durerile". "Voi pedepsi - zice Domnul - lumea pentru rautatea ei si pe cei rai pentru nelegiuirea lor; voi face sa inceteze mandria celor trufasi si voi dobori semetia celor asupritori" (Is.13,7.8.11; Ier.30,6).
31:37 Cand Moise a coborat de pe munte din fata Prezentei divine, unde primise tablele marturiei, Israelul cel vinovat n-a putut suporta lumina aceea slavita a fetei sale. Cu atat mai putin vor putea calcatorii Legii sa priveasca la Fiul lui Dumnezeu atunci cand El va aparea in slava Tatalui Sau, inconjurat de toate ostile ceresti, pentru a aduce la indeplinire judecata Cerului asupra calcatorilor Legii si a acelora ce au respins jertfa Sa ispasitoare. Aceia care au nesocotit Legea lui Dumnezeu si au calcat in picioare sangele Domnului Hristos, "imparatii pamantului, domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici", se vor ascunde "in pesteri si in stancile muntilor" si
31:38 vor spune muntilor si stancilor: "Cadeti peste noi si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului, caci a venit ziua cea mare a maniei Lui, si cine poate sta in picioare?" (Apoc.6,15-17). "In ziua aceea, oamenii isi vor arunca idolii de argint si idolii de aur" la sobolani si la lilieci si vor intra in gaurile stancilor si in crapaturile pietrelor de frica Domnului si de stralucirea maretiei Lui, cand Se va scula sa ingrozeasca pamantul" (Is. 2,20-21).
31:39 Atunci se va vedea ca razvratirea lui Satana impotriva lui Dumnezeu a avut ca rezultat propria sa ruina, cum si ruina tuturor acelora care au ales sa devina supusii sai. El le spusese ce mare bine va rezulta din calcarea Legii lui Dumnezeu; dar se va vedea ca "plata pacatului este moartea". "Caci iata, vine ziua care va arde ca un cuptor! Toti cei trufasi si toti cei rai vor fi ca miristea; ziua care vine ii va arde, zice Domnul ostirilor, si nu le va mai lasa nici radacina, nici ramura" (Mal.4,1). Satana, radacina oricarui pacat, si toti cei ce savarsesc raul, care sunt ramurile lui, vor fi cu totul taiati. Se va pune capat pacatului, cu toate vaiurile si ruina ce au rezultat din el. Psalmistul spune: "Tu pedepsesti neamurile, nimicesti pe cel rau, le stergi numele pentru totdeauna si pe vecie. S-au dus vrajmasii! N-au ramas din ei decat niste daramaturi vesnice!" (Ps.9,5.6).
31:40 Dar, in mijlocul furtunii judecatii divine, copiii lui Dumnezeu nu vor avea de ce sa se teama. "Domnul este scaparea poporului Sau si ocrotirea copiilor lui Israel" (Ioel 3,16). Ziua ce aduce groaza si nimicirea pentru calcatorii Legii lui Dumnezeu le va aduce celor ascultatori "o bucurie negraita si stralucita" (1 Petru 1,8). "Strangeti-Mi pe credinciosii Mei", spune Domnul, "care au facut legamant cu Mine prin jertfa. Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, caci Dumnezeu este Cel ce judeca" (Ps.50,5-6).
31:41 "Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-I slujeste" (Mal.3,18). "Ascultati-Ma, voi care cunoasteti neprihanirea, popor care ai in inima Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor si nu tremura de ocarile lor" Iata ca iti iau din mana potirul ametelii" ca sa nu mai bei din el" Eu, Eu va mangai" (Is.51,7.22.12). "Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine
31:42 si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine" (Is.54,10). Marele plan de mantuire are ca rezultat readucerea lumii in gratia lui Dumnezeu. Tot ce a fost pierdut prin pacat va fi restaurat. Nu numai omul, ci si pamantul va fi rascumparat, pentru a fi locuinta vesnica a celor ascultatori. Timp de sase mii de ani, Satana s-a luptat sa-si mentina stapanirea pe pamant. Acum, planul de la origini al lui Dumnezeu privind crearea lui va fi implinit. "Dar sfintii Celui Prea Inalt vor primi imparatia si vor stapani imparatia in veci, din vesnicie in vesnicie" (Dan.7,18). "De la rasaritul soarelui pana la apusul lui, fie Numele Domnului laudat" (Ps.113,3). "In ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn si Numele Lui va fi singurul Nume. Si Domnul va fi Imparat peste tot pamantul" (Zah.14,9). Scripturile spun: "Cuvantul Tau, Doamne, dainuieste in veci in ceruri" Lucrurile mainilor Lui sunt credinciosie si dreptate; toate poruncile Lui sunt adevarate, intarite pentru vesnicie, facute cu credinciosie si neprihanire" (Ps.119,89; 111,7-8). Randuielile sfinte pe care Satana le-a urat si pe care a cautat sa le distruga vor fi onorate de intregul univers, sfant si fara pacat. "Caci, dupa cum pamantul face sa rasara lastarul lui si dupa cum o gradina face sa incolteasca semanaturile ei, asa va face Domnul Dumnezeu sa rasara dreptatea si lauda in fata tuturor neamurilor" (Is.61,11).