3:30 Atata vreme cat toate fiintele create au recunoscut ascultarea iubirii, o desavarsita armonie a existat in tot universul lui Dumnezeu. Era bucuria ostilor ceresti aceea de a aduce la indeplinire planurile Creatorului lor. Ele isi gaseau placerea in reflectarea slavei Sale si in a-I aduce lauda. Iar in timp ce iubirea fata de Dumnezeu era suprema, iubirea unuia fata de celalalt era plina de incredere si neegoista. Nu exista nici o nota de discordie care sa tulbure armonia cereasca. Dar o schimbare s-a produs in aceasta fericita atmosfera. A fost unul care a pervertit libertatea pe care Dumnezeu o acordase creaturilor Sale. Pacatul a inceput in acela care, dupa Hristos, fusese foarte mult onorat de catre Dumnezeu si care era, printre locuitorii cerurilor, in pozitia cea mai inalta in ceea ce priveste puterea si slava. Lucifer, "fiul zorilor", a fost intaiul intre heruvimii ocrotitori, sfant si fara prihana. El statea in prezenta marelui Creator si razele nesfarsite ale slavei ce inconjurau pe vesnicul Dumnezeu se odihneau asupra lui. "Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete. Stateai in gradina Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe... Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. Ai fost fara prihana... pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine" (Ez.28,12-15).