29:8 In dimineata celei de a treia zile, pe cand ochii intregului popor erau indreptati spre munte, varful acestuia era acoperit cu un nor gros, care devenea din ce in ce mai negru si mai adanc, coborand spre baza lui, pana cand tot muntele a fost invaluit in intuneric si intr-o inspaimantatoare taina. Apoi s-a auzit sunetul unei trambite, chemand poporul sa se intalneasca cu Dumnezeu; si Moise i-a condus pana la poalele muntelui. Din intunericul acela dens izbucneau fulgere stralucitoare, in timp ce bubuiturile de tunet isi faceau auzite ecourile si ecoul ecourilor printre inaltimile inconjuratoare. "Muntele Sinai era tot numai fum, pentru ca Domnul Se pogorase peste el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor si tot muntele se cutremura cu putere" (Ex.19,18). "Infatisarea slavei Domnului era asemenea unui foc mistuitor pe varful muntelui", inaintea multimii adunate. Si "trambita rasuna tot mai puternic".5 Atat de inspaimantatoare erau semnele prezentei lui Dumnezeu, incat multimile lui Israel tremurau de frica, cazand cu fetele la pamant inaintea Domnului. Pana si Moise a strigat: "Sunt ingrozit si tremur" (Evr.12,21).