26:21 unde sa nu fie un mort" (Ex.12,30). Toti intaii nascuti din tara, "de la intaiul nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul nascut al celui inchis in temnita, pana la toti intaii nascuti ai dobitoacelor" (vers.29), fusesera loviti de nimicitor. Pe tot intinsul vastului imperiu egiptean, mandria fiecarei case fusese doborata. Strigatele si vaietele celor ce jeleau umpleau vazduhul. Imparatul si curtenii, cu fetele palide si picioarele tremurande, stateau ingroziti in fata acestei orori coplesitoare. Faraon strigase pe vremuri: "Cine este Domnul, ca sa ascult de glasul Lui, si sa las pe Israel sa plece? Eu nu cunosc pe Domnul, si nu voi lasa pe Israel sa plece" (Ex.5,2). Acum, mandria lui, care se inalta pana la cer, s-a umilit pana in tarana si "a chemat pe Moise si pe Aaron si le-a zis: 'Sculati-va, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va de slujiti Domnului, cum ati zis. Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va si binecuvantati-ma'" (Ex.12,31-32). Sfetnicii imparatesti, si ei la randul lor, impreuna cu poporul staruiau de izraeliti sa plece "din tara, caci ziceau: 'Altfel, toti vom pieri'" (vers.33).