Printable ModePatriarhi si profeti, 25
|
25:1 Cap. 23 - Plagile asupra Egiptului 25:2 Fiind incunostintat de catre ingeri, Aaron a plecat sa-si intampine fratele, de care fusese despartit atat de mult timp; si ei s-au intalnit in mijlocul singuratatii desertului, in apropiere de Horeb. Aici, ei au discutat impreuna si Moise "a facut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, si toate semnele, pe care-i poruncise sa le faca" (Ex.4,28). Apoi au calatorit impreuna spre Egipt; si, dupa ce au sosit in tinutul Gosen, i-au adunat pe batranii lui Israel. Aaron le-a povestit toate cuvintele pe care Dumnezeu le-a spus lui Moise si apoi au fost aratate toate semnele pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise, toate au fost facute inaintea poporului. "Poporul a crezut. Astfel au aflat ca Domnul cercetase pe copiii lui Israel, ca le vazuse suferinta; si s-au plecat si s-au inchinat cu fata la pamant" (vers.31). 25:3 Moise fusese insarcinat, de asemenea, cu o solie pentru imparat. Cei doi frati au intrat in palatul faraonilor ca ambasadori ai Imparatului imparatilor si i-au vorbit in numele Lui: "Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: 'Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa praznuiasca in pustie un praznic in cinstea Mea'" (Ex.5,1). 25:4 "Cine este Domnul, ca sa ascult de glasul Lui, si sa las pe Israel sa plece?" intreba monarhul; "Eu nu cunosc pe Domnul si nu voi lasa pe Israel sa plece" (vers.2). 25:5 Raspunsul lor a fost: "Ni S-a aratat Dumnezeul evreilor. Da-ne voie sa facem un drum de trei zile in pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, pentru ca sa nu ne bata cu ciuma sau cu sabie" (vers.3). Vestea despre ei si despre interesul pe care il trezeau in popor ajunsese deja la imparat si mania sa era aprinsa. "Moise si Aaron, pentru ce abateti poporul de la lucrul lui?" spuse el. "Plecati la lucrarile voastre" (vers.4). Imparatia deja suferise pagube din cauza amestecului acestor straini. Gandindu-se la acest lucru, el mai adauga: "Iata ca poporul 25:6 acesta s-a inmultit acum in tara, si voi mai voiti sa-l faceti sa-si inceteze lucrarile?" (vers.5). In robia lor, izraelitii dadusera uitarii - intr-o masura oarecare - cunoasterea Legii lui Dumnezeu si se indepartasera de preceptele ei. Sabatul fusese indeobste desconsiderat si asprimea supraveghetorilor lor facea ca tinerea lui sa fie aparent imposibila. Dar Moise a aratat poporului sau ca ascultarea de Dumnezeu era prima conditie a eliberarii, iar eforturile facute pentru restatornicirea pazirii Sabatului au ajuns la cunostinta asupritorilor lor. 25:7 Imparatul, fiind foarte nelinistit, ii suspecta pe izraeliti ca planuisera o revolta pentru a nu-l mai sluji. Nemultumirea, zicea el, era rezultatul trandaviei; el va avea grija sa nu le mai lase timp pentru uneltiri primejdioase. De indata a luat masuri pentru a le face povara si mai grea si pentru a zdrobi spiritul independent. In aceeasi zi, au fost date ordine care au facut munca lor tot mai cruda si mai apasatoare. Materialul de constructie cel mai obisnuit din acea tara era caramida uscata la soare; zidurile celor mai de seama cladiri erau facute din aceste caramizi si apoi erau imbracate pe dinafara cu piatra, iar fabricarea caramizilor cerea folosirea unui mare numar de sclavi. Paiele taiate erau amestecate cu lutul, pentru a le tine laolalta si se cerea o mare cantitate de paie pentru aceasta lucrare; imparatul porunci acum sa nu li se mai dea paie; cei ce lucrau caramizile trebuia sa-si gaseasca singuri paie, in timp ce numarul de caramizi ce trebuia facute era acelasi. 25:8 Porunca aceasta a produs un mare necaz izraelitilor din intreaga tara. Supraveghetorii egipteni asezasera logofeti evrei care sa supravegheze lucrarea poporului, iar acesti logofeti erau raspunzatori de lucrul savarsit de catre cei ce erau sub mana lor. Cand ordinul imparatului s-a aplicat, poporul s-a imprastiat prin toata tara, ca sa adune miriste in loc de paie; dar le-a fost cu neputinta sa implineasca obisnuita cantitate de lucru. Din pricina acestei nerealizari, logofetii evrei au fost crunt batuti. Acesti logofeti considerau ca necazul lor vine de la ispravnici, si nu de la imparatul insusi; de aceea s-au dus la el cu plangerile lor. Plangerile lor au fost intampinate de faraon cu batjocuri: "Sunteti niste lenesi si niste trantori! De aceea ziceti: 'Haidem sa aducem jertfe Domnului'" (vers.17). Li s-a poruncit sa se intoarca la lucru, spunandu-li-se ca povara nu le va fi nicidecum usurata. Intorcandu-se, ei i-au intalnit pe Moise si pe Aaron si le-au strigat: "Sa va vada Domnul si sa judece! Voi ne-ati facut urati lui Faraon si slujitorilor lui; ba inca le-ati dat sabia in mana ca sa ne omoare" (vers.21). 25:9 Auzind aceste reprosuri, Moise s-a intristat foarte mult. Suferintele poporului fusesera sporite foarte mult. In toata tara, un strigat de disperare se inalta de la tanar si batran si toti s-au unit in a-l face raspunzator de schimbarea dezastruoasa a starii lor. In amaraciunea sufletului sau, el s-a infatisat inaintea lui Dumnezeu cu strigatul: "Doamne, pentru ce ai facut un astfel de rau poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? De cand m-am dus la Faraon ca sa-i vorbesc in Numele Tau, el face si mai rau poporului acestuia; si n-ai izbavit pe poporul Tau" (vers.22-23). Raspunsul a fost: "Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mana puternica il va sili sa-i izgoneasca din tara lui" (Ex.6,1). Din nou i s-a amintit de legamantul pe care Dumnezeu l-a facut cu parintii lor si i s-a dat asigurarea ca avea sa fie implinit. 25:10 In timpul tuturor anilor de robie in Egipt, printre izraeliti au fost unii care ramasesera credinciosi inchinatori ai lui Iehova. Acestia erau foarte amarati atunci cand ii vedeau pe copiii lor cum zilnic erau martori ai uraciunilor savarsite de pagani si chiar se inchinau inaintea zeilor lor falsi. In amaraciunea lor, ei au strigat catre Domnul pentru eliberarea de sub jugul egiptean, pentru ca sa fie eliberati de influenta stricacioasa a idolatriei. Ei nu si-au ascuns credinta, ci au facut cunoscut egiptenilor ca obiectul inchinarii lor era Creatorul cerului si al pamantului, singurul Dumnezeu viu si adevarat. Ei le-au prezentat dovezile existentei si puterii Sale, de la creatiune si pana in zilele lui Iacov. Egiptenii au avut astfel prilejul sa cunoasca religia evreilor; dar, deoarece considerau ca ceva injositor sa fie invatati de catre sclavii lor, ei au incercat sa-i ademeneasca pe adoratorii lui Dumnezeu, fagaduindu-le rasplatiri sau, cand nu izbuteau aceasta, incercau cu amenintari si un comportament plin de cruzime. 25:11 Batranii lui Israel s-au straduit sa sustina credinta in scadere a fratilor lor, repetandu-le fagaduintele facute parintilor lor, cum si cuvintele profetice ale lui Iosif inainte de moartea sa, care prevesteau eliberarea lor din Egipt. Unii ascultau si credeau. Altii, privind la starile de lucruri din jurul lor, refuzau sa mai nadajduiasca. Egiptenii, fiind informati de cele ce se vorbeau printre sclavi, isi bateau joc de sperantele lor si tagaduiau in mod batjocoritor puterea Dumnezeului lor. Ei aratau spre situatia lor, de popor de sclavi, si ziceau in mod dispretuitor: "Daca Dumnezeul vostru este drept si milostiv si are o putere mai mare decat zeii Egiptului, atunci de ce nu face din voi un popor liber?" Ei le atrageau atentia asupra situatiei lor. Ei se inchinau 25:12 la zeitati numite de izraeliti zei falsi si, cu toate acestea, erau un popor bogat si puternic. Ei declarau ca zeii lor i-au binecuvantat cu prosperitate, dandu-le ca robi pe izraeliti, si se faleau cu puterea lor de a-i chinui si nimici pe cei ce se inchinau Domnului. Faraon insusi se falea, spunand ca Dumnezeul evreilor nu-i poate elibera din mana lui. 25:13 Cuvinte de felul acesta au nimicit sperantele multor izraeliti. Li se parea ca situatia era in mare masura asa cum o infatisau egiptenii. Era adevarat ca ei erau sclavi si ca trebuia sa indure tot ce le impuneau sa faca ispravnicii lor cei cruzi. Copiii lor fusesera haituiti si ucisi, si propria lor viata ajunsese o povara. Si, cu toate acestea, ei se inchinau Dumnezeului cerului. Daca Domnul era intr-adevar mai presus de toti zeii, atunci cu siguranta El nu-i va lasa robi la cei idolatri. Dar aceia care erau credinciosi adevaratului Dumnezeu au inteles ca numai datorita faptului ca Israel s-a departat de El si datorita tendintei lor de a se incuscri cu neamurile pagane, fiind tarati astfel in idolatrie, Domnul ingaduise ca ei sa ajunga sclavi; si, plini de incredere, i-au asigurat pe fratii lor ca El va frange in curand jugul asupritorilor. 25:14 Evreii se asteptasera sa obtina eliberarea fara sa le fie pusa credinta la vreo incercare deosebita si fara suferinta si greutati adevarate. Dar ei nu erau inca pregatiti pentru eliberare. Credinta lor in Dumnezeu era mica si nu erau dispusi sa sufere incercarile cu rabdare, pana cand El va gasi ca este timpul potrivit sa lucreze pentru ei. Multi erau multumiti sa ramana mai degraba in sclavie decat sa infrunte greutatile inerente mutarii intr-o tara straina; iar obiceiurile unora devenisera atat de asemanatoare cu cele ale egiptenilor, incat preferau sa ramana in Egipt. De aceea, Domnul nu i-a eliberat la prima manifestare a puterii Sale inaintea lui faraon. El a indrumat lucrurile in asa fel, incat spiritul tiran al imparatului Egiptului sa creasca mai mult, iar El sa Se descopere mai bine poporului Sau. Vazand dreptatea, puterea si iubirea Sa, ei aveau sa aleaga singuri sa paraseasca Egiptul si sa se predea pe ei insisi in serviciul Sau. Sarcina lui Moise ar fi fost mult mai usoara, daca nu ar fi fost atat de multi izraeliti asa de corupti, incat sa nu mai vrea sa paraseasca Egiptul. 25:15 Domnul i-a spus lui Moise sa mearga din nou inaintea poporului si sa repete fagaduinta eliberarii, cu o noua asigurare a bunavointei divine. El a mers asa cum i s-a spus; dar ei n-au vrut sa-l asculte. Scriptura zice: "Dar deznadejdea si robia aspra in care se aflau i-au impiedicat sa asculte pe Moise" (vers.9). Din nou solia divina i s-a adresat lui Moise: 25:16 "Du-te de vorbeste lui Faraon, imparatul Egiptului, sa lase pe copiii lui Israel sa iasa afara din tara lui" (vers.11). Descurajat, el a raspuns: "Iata ca nici copiii lui Israel nu m-au ascultat; cum sa ma asculte Faraon pe mine?" (vers.12). I s-a spus atunci sa-l ia pe Aaron cu el si sa mearga inaintea lui faraon si sa ceara din nou "ca sa scoata din tara Egiptului pe copiii lui Israel" (vers.13). 25:17 El a fost incunostintat de faptul ca monarhul nu va ceda pana cand Dumnezeu nu Isi va trimite judecatile asupra Egiptului si va scoate afara pe Israel prin manifestarea puterii Sale. Insa, inainte de revarsarea fiecarei plagi, Moise trebuia sa descrie natura si urmarile ei, pentru ca imparatul sa poata sa scape de ea, daca alegea lucrul acesta. Fiecare pedeapsa respinsa avea sa fie urmata de alta si mai severa, pana cand inima lui ingamfata avea sa fie umilita si pana cand el avea sa-L recunoasca pe Creatorul cerului si al pamantului ca viul si adevaratul Dumnezeu. Domnul avea sa le dea egiptenilor prilejul de a vedea cat de zadarnica era intelepciunea celor mai de seama oameni ai lor, cat de slaba era puterea zeilor lor, atunci cand se impotriveau poruncilor Domnului. El avea sa-i pedepseasca pe locuitorii Egiptului pentru idolatria lor si sa aduca la tacere laudarosenia lor cu privire la binecuvantarile primite din partea idolilor lor fara viata. Dumnezeu urma sa-Si glorifice Numele, pentru ca celelalte natiuni sa poata auzi despre puterea Lui si sa tremure in fata faptelor Lui marete si pentru ca poporul Sau sa poata fi condus sa se intoarca de la idolatrie si sa-I aduca o inchinare curata. 25:18 Din nou Moise si Aaron au intrat in salile somptuoase ale imparatului Egiptului. Acolo, inconjurati de coloane inalte si de podoabe stralucitoare, de multe picturi si imagini sculptate ale zeilor pagani, inaintea monarhului celui mai puternic imperiu al acelui timp, stateau cei doi reprezentanti ai unui popor inrobit, spre a face din nou cunoscuta porunca lui Dumnezeu pentru eliberarea lui Israel. Imparatul a cerut un semn, ca dovada a insarcinarii lor divine. Moise si Aaron fusesera sfatuiti cum sa procedeze in cazul ca li se va adresa o asemenea cerere si Aaron si-a luat toiagul si l-a aruncat jos inaintea lui faraon. Toiagul s-a prefacut in sarpe. Monarhul i-a chemat pe "intelepti si pe vrajitori", care "toti si-au aruncat toiegele, si s-au prefacut in serpi. Dar toiagul lui Aaron a inghitit toiegele lor" (vers.12). Atunci imparatul, mai hotarat decat inainte, a spus ca vrajitorii lui erau egali in putere cu Moise si Aaron; el i-a denuntat pe slujitorii lui Dumnezeu ca fiind impostori si i s-a parut ca n-are de ce sa-i fie teama, impotrivindu-se cererii lor. Si totusi, desi dispretuia solia lor, el era impiedicat de puterea divina sa le faca rau. 25:19 Mana lui Dumnezeu, si nu influenta sau puterea omeneasca pe care ar fi avut-o Moise sau Aaron, a fost aceea care a facut minunile pe care ei le-au savarsit inaintea lui faraon. Aceste semne si minuni erau menite sa-l convinga pe faraon ca marele "EU SUNT" il trimisese pe Moise si ca era datoria imparatului sa lase pe Israel sa plece, ca sa-I poata sluji viului Dumnezeu. Vrajitorii au savarsit si ei semne si minuni, intrucat ei nu lucrau prin propria lor iscusinta, ci prin puterea zeului lor, Satana, care i-a sprijinit in imitarea lucrarii Domnului. 25:20 De fapt, vrajitorii n-au prefacut intr-adevar toiegele lor in serpi; dar, prin vrajitorii, ajutati de marele inselator, ei au fost in stare sa produca aceasta inselaciune. Era mai presus de puterea lui Satana sa schimbe toiegele in serpi vii. Printul raului, desi poseda toata intelepciunea si puterea unui inger cazut, nu are puterea de a crea sau de a da viata; aceasta prerogativa o are numai Dumnezeu. Dar tot ceea ce era in puterea lui Satana sa faca, a facut; el a savarsit o inselaciune. Pentru ochii omului, toiegele s-au prefacut in serpi. Asa credea faraon si asa credea curtea lui. In infatisarea lor nu era nimic care sa-i deosebeasca de sarpele produs de Moise. Desi Domnul a facut ca sarpele adevarat sa-i inghita pe asa-zisii serpi, chiar si lucrul acela era socotit de faraon nu ca o manifestare a puterii lui Dumnezeu, ci ca un rezultat al unui fel de vrajitorie superioara fata de cea a slujitorilor sai. 25:21 Faraon dorea sa-si justifice incapatanarea data pe fata in a se opune poruncii divine si de aceea cauta un pretext pentru a nesocoti minunile pe care Dumnezeu le savarsea prin Moise. Satana i-a dat exact ce-i trebuia. Prin lucrarea savarsita de el prin vrajitori, el a facut sa li se para egiptenilor ca Moise si Aaron nu erau decat niste magi si vrajitori si ca solia pe care o aduceau nu putea sa aiba pretentie la respect, ca venind de la o Fiinta superioara. In felul acesta contrafacerea realizata de Satana si-a ajuns scopul, si anume sa-i faca pe egipteni mai indrazneti in razvratirea lor si pe faraon sa-si impietreasca inima nelasandu-se convins. Satana spera astfel sa zdruncine credinta lui Moise si a lui Aaron in originea divina a misiunii lor, pentru ca uneltele lui sa poata birui. El nu dorea ca Israel sa fie eliberat din sclavie pentru a-I sluji viului Dumnezeu. 25:22 Dar printul raului urmarea un scop si mai profund prin manifestarea minunilor sale prin vrajitori. El stia bine ca Moise, in sfaramarea jugului robiei de pe grumazul copiilor lui Israel, Il prefigura pe Hristos, care trebuia sa sfarame domnia pacatului asupra 25:23 familiei omenesti. El stia ca, atunci cand Hristos avea sa vina, aveau sa fie savarsite minuni puternice ca o dovada pentru lume ca Dumnezeu L-a trimis" Satana se temea ca-si pierde puterea. Prin imitarea inselatoare a lucrarii lui Dumnezeu prin Moise, el spera nu numai sa impiedice eliberarea lui Israel, ci sa si exercite o influenta care, in decursul veacurilor viitoare, sa nimiceasca credinta in minunile lui Hristos. Satana cauta fara incetare sa contrafaca lucrarea lui Hristos si sa stabileasca propria sa putere si propriile sale pretentii. El ii determina pe oameni sa puna la indoiala minunile lui Hristos, infatisandu-le ca fiind rezultatul iscusintei si puterii omenesti. El distruge astfel in mintea multora credinta in Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si-i face sa respinga milostivele imbieri ale harului prin planul de mantuire. 25:24 Moise si Aaron au primit porunca sa mearga a doua zi dimineata la rau, in locul unde imparatul avea obiceiul sa vina. Intrucat revarsarea Nilului era izvorul hranei si al bogatiei intregului Egipt, raul era venerat ca un zeu, iar monarhul venea in fiecare zi sa i se inchine. 25:25 In locul acesta, cei doi frati i-au repetat monarhului solia lor si apoi au intins toiagul si au lovit apa. Fluviul cel sacru s-a prefacut in sange, pestii au murit si raul a ajuns sa aiba un miros ce nu putea fi suportat. Apa care fusese luata din apa raului ca rezerva in vase si pastrata a fost de asemenea prefacuta in sange. Dar "vrajitorii Egiptului au facut si ei la fel prin vrajitoriile lor" si "inima lui Faraon s-a impietrit si" s-a intors de la rau si s-a dus acasa; dar nu si-a pus la inima aceste lucruri" (vers.22-23). Timp de sapte zile a bantuit plaga aceasta, dar a fost in zadar. 25:26 Din nou a fost intins toiagul peste ape si din rau au iesit broaste, care s-au raspandit prin toata tara. Ele au intrat prin case, au pus stapanire pe odaile de dormit si au napadit chiar si cuptoarele si postavile de framantat painea. Broasca era considerata de egipteni ca ceva sfant si ei nu voiau sa le omoare; dar vietatile acestea neplacute devenisera acum de nesuferit. Ele misunau chiar si in palatul faraonilor si imparatul era nerabdator sa scape de ele. Se parea ca vrajitorii au reusit sa produca broaste, dar s-au dovedit neputinciosi in a le indeparta. Vazand aceasta, faraon a fost intr-o masura oarecare umilit. El i-a chemat pe Moise si pe Aaron si le-a zis: "Rugati-va Domnului sa departeze broastele de la mine si de la poporul meu; si am sa las pe popor sa plece sa aduca jertfa Domnului" (Ex.8,8). Dupa ce i-a amintit imparatului de ingamfarea lui de mai inainte, ei i-au cerut sa stabileasca un timp cand sa se roage pentru indepartarea plagii. El hotari ca aceasta sa fie a doua zi, nadajduind in taina ca in acest interval de timp broastele vor disparea de la sine, 25:27 si in felul acesta sa fie scapat de amara umilire de a se supune Dumnezeului lui Israel. Insa plaga a continuat pana la timpul stabilit, cand broastele au murit in toata tara Egiptului, dar corpurile lor, intrate in putrefactie, au ramas pe loc si au otravit atmosfera. 25:28 Domnul ar fi putut face ca intr-o clipa ele sa se prefaca in tarana; dar El n-a facut lucrul acesta, ca nu cumva, dupa indepartarea lor, imparatul si poporul sau sa spuna ca acesta fusese un rezultat al vrajitoriei sau al amagirii, ca si lucrarea vrajitorilor. Broastele au murit si au fost adunate apoi in gramezi. Acum, imparatul si intregul Egipt au avut dovada faptului pe care zadarnica lor filozofie nu il putea tagadui, si anume ca aceasta lucrare nu fusese savarsita prin vrajitorie, ci era o pedeapsa venita de la Dumnezeul cerului. "Faraon, vazand ca are ragaz sa rasufle in voie, si-a impietrit inima" (vers.15). La porunca lui Dumnezeu, Aaron a intins mana si tarana pamantului s-a prefacut in paduchi in toata tara Egiptului. Faraon le-a cerut vrajitorilor sa faca si ei la fel, dar n-au putut. Lucrarea lui Dumnezeu s-a dovedit acum a fi superioara aceleia a lui Satana. Vrajitorii insisi au recunoscut: "Aici este degetul lui Dumnezeu" (vers.19). Dar imparatul a ramas mai departe neclintit. 25:29 Apelurile si avertizarile erau fara rezultat si s-a administrat o noua pedeapsa. Timpul in care aceasta avea sa aiba loc a fost facut cunoscut mai dinainte, ca sa nu se poata spune ca ea a avut loc asa, la intamplare. Mustele au umplut casele si misunau pe pamant, astfel incat "toata tara Egiptului a fost pustiita de muste cainesti" (vers.24). Mustele acestea erau mari si veninoase, iar muscatura lor era extrem de dureroasa atat pentru om, cat si pentru animale. Asa cum fusese spus mai dinainte, aceasta nenorocire nu s-a intins in tinutul Gosen. 25:30 Faraon le-a dat acum izraelitilor permisiunea de a aduce jertfe in Egipt, dar ei au refuzat sa accepte conditii de felul acesta. "Nu este deloc potrivit", a spus Moise, "sa facem asa; caci daca am aduce, sub ochii lor, jertfe care sunt o uraciune pentru egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre?" (vers.28). Animalele pe care li se cerea evreilor sa le aduca jertfa erau dintre acelea pe care egiptenii le socoteau sacre; si respectul in care erau tinute aceste creaturi era atat de mare, incat a ucide vreuna, chiar si in mod accidental, era o crima ce se pedepsea cu moartea. Ar fi fost cu neputinta pentru evrei sa se inchine lui Dumnezeu in Egipt, fara sa-i jigneasca pe stapanii lor. Din nou Moise a propus sa li se ingaduie sa mearga cale de trei zile in pustie. Monarhul s-a invoit si i-a rugat pe slujitorii lui Dumnezeu sa se roage ca plaga sa fie indepartata. Ei au fagaduit ca asa vor face, dar l-au avertizat iarasi 25:31 ca nu cumva sa se poarte cu inselaciune fata de ei. Plaga a fost oprita, dar inima imparatului s-a impietrit din pricina staruirii in razvratire si el a refuzat si de data aceasta sa se supuna. 25:32 A urmat insa o lovitura si mai teribila: ciuma, care a lovit toate animalele egiptenilor aflate pe camp. Atat animalele considerate sacre, cat si cele de povara - vacile, boii si oile, caii, camilele si magarii - toate au fost nimicite. Se spusese in mod clar ca evreii aveau sa fie scutiti; si faraon, trimitand soli in tinutul unde locuiau izraelitii, a trebuit sa constate sa cele spuse de Moise erau adevarate. "Iata ca nici o vita din turmele lui Israel nu pierise" (Ex.9,7). Si totusi imparatul s-a incapatanat mai departe. 25:33 Lui Moise i s-a spus apoi sa ia cenusa din cuptor si "s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon". Acest act avea o profunda semnificatie. Cu patru sute de ani inainte, Dumnezeu ii aratase lui Avraam viitoarea apasare a poporului Sau, sub infatisarea unui cuptor care fumega si a unor flacari de foc. El spusese atunci ca va trimite pedeapsa asupra asupritorilor lor si-i va scoate pe robi incarcati cu mari bogatii. In Egipt, Israel se chinuise multa vreme in cuptorul necazurilor. Actul acesta al lui Moise era pentru ei o asigurare ca Dumnezeu Isi amintea de legamantul Sau, cum si ca timpul eliberarii lor sosise. 25:34 Cenusa aruncata spre cer s-a imprastiat in particule fine peste toata tara Egiptului si, oriunde cadea, dadea nastere "pe oameni si pe dobitoace la niste bube pricinuite de niste basici fierbinti". Preotii si vrajitorii il incurajasera pana acum pe faraon in incapatanarea sa, dar de asta data a venit o pedeapsa care i-a atins si pe ei. Loviti de o boala dezgustatoare si dureroasa, puterea cu care se falisera pana aici nu-i facea decat sa fie demni de dispret si ei nu au mai fost in stare sa se lupte impotriva Dumnezeului lui Israel. Intreaga natiune a trebuit sa vada nebunia increderii in vrajitori, atunci cand acestia n-au fost in stare sa-si apere propria lor persoana. 25:35 Cu toate acestea, inima lui faraon s-a impietrit si mai mult. Dumnezeu i-a trimis acum o solie, declarand: "De data aceasta, am sa trimit toate urgiile Mele impotriva inimii tale, impotriva slujitorilor tai si impotriva poporului tau, ca sa stii ca nimeni nu este ca Mine pe tot pamantul" Dar te-am lasat sa ramai in picioare ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul" (Ex.9,14-16). Nu trebuie sa intelegem ca Dumnezeu i-a dat viata pentru scopul acesta, dar providenta Sa a indrumat astfel evenimentele, incat el sa fie adus la tron chiar in timpul randuit pentru eliberarea lui Israel. Desi acest tiran ingamfat nu mai era 25:36 vrednic de mila lui Dumnezeu din cauza nelegiuirilor sale, cu toate acestea, viata sa fusese pastrata pentru ca, prin incapatanarea sa, Domnul sa-Si poata manifesta minunile Sale in tara Egiptului. Indrumarea evenimentelor apartine providentei lui Dumnezeu. El ar fi putut sa aseze pe tron un imparat mult mai milostiv, care n-ar fi indraznit sa se opuna manifestarilor puternice ale puterii divine. Dar, in cazul acesta, nu s-ar fi realizat planul Domnului. Poporului Sau i s-a ingaduit sa guste din cruzimea nimicitoare a egiptenilor, pentru ca sa nu mai poata fi inselat cu privire la influenta degradanta a idolatriei. In felul cum S-a purtat cu faraon, Domnul Si-a manifestat ura fata de idolatrie si hotararea de a pedepsi cruzimea si apasarea. 25:37 Cu privire la faraon, Dumnezeu a declarat: "Eu ii voi impietri inima, si nu va lasa pe popor sa plece" (Ex.4,21). Nu a fost folosita nici o putere supranaturala pentru a impietri inima lui faraon. Dumnezeu i-a dat lui faraon dovada cea mai izbitoare a puterii divine, dar monarhul a refuzat cu incapatanare sa dea ascultare luminii. Fiecare desfasurare a puterii infinite pe care o respingea de el il facea si mai hotarat in razvratirea lui. Samanta revoltei, pe care a semanat-o atunci cand a respins cea dintai minune, si-a adus roadele. Staruind sa mearga pe propria sa cale, trecand de la o treapta a incapatanarii la alta, inima i s-a impietrit tot mai mult, pana cand a trebuit sa vada chipurile reci, moarte, ale primilor nascuti. 25:38 Dumnezeu le vorbeste oamenilor prin slujitorii Sai, dandu-le sfaturi si avertizari si mustrand pacatul. El le da fiecaruia ocazia sa-si indrepte greselile inainte ca acestea sa se fixeze in caracter; dar daca cineva refuza sa fie indreptat, puterea divina nu se opune spre a zadarnici pornirile actiunilor proprii. Omul constata ca este mai usor sa repete ce a mai facut. El isi impietreste inima impotriva influentei Duhului Sfant. O noua lepadare a luminii il aseaza intr-o astfel de situatie, incat nici o influenta, chiar mult mai puternica, nu va fi in stare sa lase asupra lui impresii dainuitoare. 25:39 Acela care a cedat o data ispitei va ceda mult mai usor a doua oara. Orice repetare a pacatului slabeste puterea de rezistenta, orbeste ochii si inabusa convingerile. Fiecare samanta a satisfacerii poftelor, care este semanata, va aduce roade. Dumnezeu nu face nici o minune pentru a impiedica un astfel de seceris. "Ce seamana omul, aceea va si secera" (Gal.6,7). Acela care da pe fata impietrire in necredinta, indiferenta incapatanata fata de adevarul divin, nu face altceva 25:40 decat sa culeaga roadele a ceea ce el insusi a semanat. Asa se face ca multimi de oameni asculta cu o stoica nepasare adevarurile ce candva le zguduiau sufletul. Ei au semanat delasare si impotrivire fata de adevar si acum culeg roadele a ceea ce au semanat. 25:41 Aceia care-si adorm o constiinta vinovata cu gandul ca, atunci cand vor vrea, vor putea sa schimbe cursul raului, care gandesc ca pot lua in ras chemarile harului si, cu toate acestea, inima sa le fie din nou si din nou miscata, fac lucrul acesta spre propria lor pierzare. Ei gandesc ca, dupa ce si-au pus toata influenta lor de partea marelui razvratit, atunci cand vin imprejurari grele de tot, cand primejdia ii incolteste din toate partile, isi vor schimba directia. Dar lucrul acesta nu se face asa usor. Experienta, educatia si disciplina unei vieti lasate prada poftelor pacatoase le-au modelat intr-atat caracterul, incat ei nu mai pot atunci sa isi insuseasca chipul lui Isus. Daca n-ar fi stralucit nici o lumina pe cararea lor, atunci situatia lor ar fi fost cu totul diferita. Mila ar fi putut mijloci, dandu-le ocazia sa primeasca invitatia ei; dar dupa ce lumina este mereu lepadata si dispretuita, in cele din urma ea le va fi retrasa. 25:42 Faraon a fost amenintat apoi cu pedeapsa unei furtuni cu piatra, dandu-i-se avertizarea: "Pune-ti dar la adapost turmele si tot ce ai pe camp. Piatra are sa bata pe toti oamenii si toate vitele de pe camp, care nu vor fi intrat in case; si vor pieri" (ver.19). Ploaia sau furtuna era ceva neobisnuit in Egipt, si o astfel de furtuna, cum a fost prevestita, nu se mai vazuse niciodata. Stirea s-a raspandit repede si toti aceia care au crezut cuvantul Domnului si-au strans vitele, in vreme ce aceia care au dispretuit avertizarea le-au lasat pe camp. Astfel, chiar in mijlocul revarsarii judecatii s-a dat pe fata harul lui Dumnezeu, oamenii au fost pusi la proba si s-a aratat astfel cat de multi au fost determinati sa se teama de Dumnezeu, datorita manifestarii puterii Sale. 25:43 Furtuna a venit asa cum a fost prezis - a tunat, "a batut piatra si focul se amesteca cu piatra; piatra era asa de mare, incat nu mai batuse piatra ca aceea in toata tara Egiptului de cand este el locuit de oameni. Piatra a nimicit, in toata tara Egiptului, tot ce era pe camp, de la oameni pana la dobitoace; piatra a nimicit si toata iarba de pe camp si a frant toti copacii de pe camp" (vers.24-25). Ruina si pustiire au marcat calea ingerului distrugator. Numai tinutul Gosen a fost crutat. S-a aratat astfel egiptenilor ca pamantul este sub controlul viului Dumnezeu, ca elementele naturii asculta de vocea Sa si ca unica siguranta sta in ascultarea de El. 25:44 Tot Egiptul tremura in fata ingrozitoarei revarsari a judecatii dumnezeiesti. Faraon a trimis in graba dupa cei doi frati si a strigat: "De data aceasta, am pacatuit; Domnul are dreptate, iar eu si poporul meu suntem vinovati. Rugati-va Domnului, ca sa nu mai fie tunete si piatra si va voi lasa sa plecati si nu veti mai fi opriti" (vers.27-28). Raspunsul a fost: "Cand voi iesi din cetate, voi ridica mainile spre Domnul, tunetele vor inceta si nu va mai bate piatra, ca sa stiti ca al Domnului este pamantul. Dar stiu ca tu si slujitorii tai tot nu va veti teme de Domnul Dumnezeu" (vers.29-30). 25:45 Moise stia ca lupta nu se terminase. Marturisirea si fagaduintele lui faraon nu erau rezultatul unei schimbari radicale petrecute in minte sau inima, ci ele au fost smulse de la el sub imperiul groazei si al chinului. Moise a promis totusi sa-i implineasca cererea, pentru ca nu voia sa-i mai dea prilej pentru a continua in incapatanarea lui. Profetul a iesit fara a tine seama de furia furtunii si faraon si toata curtea lui au fost martori ai puterii lui Dumnezeu de a-l apara pe solul Sau. Iesind afara din cetate, Moise "si-a ridicat mainile spre Domnul, tunetele si piatra au incetat si n-a mai cazut ploaie pe pamant" (vers.33). Dar de-abia si-a revenit imparatul din spaima si inima lui s-a intors la stricaciunea sa de mai inainte. 25:46 Atunci Domnul i-a spus lui Moise: "Du-te la Faraon, caci i-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui, ca sa fac semnele Mele in mijlocul lor, si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M-am purtat cu egiptenii si ce semne am facut in mijlocul lor. Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul" (Ex.10,1-2). Dumnezeu Isi manifesta puterea, pentru a intari credinta lui Israel in El, ca singurul Dumnezeu viu si adevarat. El avea sa dea o dovada de netagaduit cu privire la deosebirea pe care El o facea intre ei si egipteni si toata natiunea avea sa stie ca evreii, pe care ei i-au dispretuit si prigonit, erau sub protectia Dumnezeului cerurilor. 25:47 Moise l-a avertizat pe monarh ca, daca va ramane mai departe in incapatanarea sa, avea sa fie trimisa o plaga a lacustelor, lacuste care vor acoperi fata pamantului si vor devora toata verdeata ce mai ramasese; ele vor umple casele, chiar si palatul; va fi o asemenea urgie cum "parintii tai si parintii parintilor tai n-au vazut asa ceva de cand sunt ei pe pamant, pana in ziua de azi" (vers.6). 25:48 Sfetnicii lui faraon au ramas inspaimantati. Natiunea suferise o mare pierdere prin moartea animalelor lor. Multi oameni fusesera ucisi de grindina. Padurile erau distruse, iar recolta nimicita. Ei pierdeau repede tot ce castigasera prin munca evreilor. tara intreaga era amenintata de foamete. Printii si curtenii faceau presiuni asupra imparatului si au intrebat maniosi: "Pana cand are sa fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasa pe oamenii acestia sa plece, si sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi ca piere Egiptul?" (vers.7). 25:49 Moise si Aaron au fost din nou chemati si monarhul le-a spus: "Duceti-va si slujiti Domnului, Dumnezeului vostru. Care si cine sunt cei ce vor merge?" (vers.8). 25:50 Raspunsul a fost: "Vom merge cu copiii si cu batranii nostri, cu fiii si fiicele noastre, cu oile si boii nostri, caci avem sa tinem o sarbatoare in cinstea Domnului" (vers.9). 25:51 Imparatul s-a umplut de manie. 'Asa sa fie Domnul cu voi', striga el, 'cum va voi lasa eu sa plecati, pe voi si pe copiii vostri! Luati seama, caci este rau ce aveti de gand sa faceti. Nu, nu; ci duceti-va voi, barbatii, si slujiti Domnului, caci asa ati cerut'. Si i-au izgonit dinaintea lui Faraon" (vers.10-11). Faraon se straduise sa-i nimiceasca pe izraeliti printr-o munca grea, dar acum el pretindea ca este foarte interesat de buna lor stare si ca i se rupe inima dupa pruncii lor. Adevaratul lui scop era acela de a tine ca ostatici femeile si copiii, pana la intoarcerea barbatilor. 25:52 Moise si-a intins acum toiagul peste tara Egiptului si a facut sa sufle un vant dinspre rasarit, care a adus lacuste. "Erau in numar atat de mare, cum nu mai fusese si nu va mai fi un astfel de roi de lacuste" (vers.14). Ele au umplut cerul, pana cand tara s-a intunecat, si au mancat toata iarba care mai ramasese. Faraon a trimis in graba dupa profeti si le-a zis: "Am pacatuit impotriva Domnului, Dumnezeului vostru si impotriva voastra. Dar iarta-mi pacatul numai de data aceasta; si rugati pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa departeze de la mine urgia aceasta de moarte" (vers.16-17). Ei au facut asa si un vant puternic de la apus a luat lacustele si le-a dus in Marea Rosie. Dar imparatul a staruit mai departe in hotararea lui incapatanata. 25:53 Locuitorii Egiptului ajunsesera la disperare. Nenorocirile care se abatusera asupra lor pareau a fi peste puterile lor de a mai suporta si erau plini de groaza pentru cele ce urmau sa vina. Natiunea se inchinase la faraon ca la un reprezentant al zeului lor, dar multi 25:54 erau acum convinsi ca el se impotriveste Unuia care facea din toate fortele naturii slujitori ai voii Sale. Sclavii evrei, aparati intr-un mod miraculos, deveneau increzatori in eliberare. Stapanii lor nu indrazneau sa-i mai chinuiasca ca inainte. In toata tara Egiptului era o teama ascunsa ca neamul tinut pana atunci in sclavie se va ridica si va razbuna nedreptatile facute. Pretutindeni oamenii se intrebau: ce va urma? 25:55 Deodata un intuneric s-a lasat asupra tarii, un intuneric atat de des si de negru, incat parea ca "se poate pipai". Nu numai ca oamenii erau lipsiti de lumina, dar atmosfera era foarte apasatoare, asa incat era greu de respirat. "Nici nu se vedeau unii pe altii, si nimeni nu s-a sculat de la locul lui timp de trei zile. Dar in locurile unde locuiau toti copiii lui Israel era lumina" (vers.23). La egipteni, soarele si luna erau obiecte ale inchinarii; in acest intuneric misterios, atat poporul, cat si zeii lui erau loviti deopotriva de puterea care luase in aparare cauza sclavilor.3 Cu toate acestea, oricat de groaznica a fost, aceasta judecata era o dovada a intelegerii lui Dumnezeu, aratand faptul ca El nu Se complacea in a nimici. El voia sa-i dea poporului timp pentru gandire si pocainta, mai inainte de a aduce asupra lui ultima si cea mai teribila dintre plagi. 25:56 Frica smulsese de la faraon o noua concesie. La sfarsitul celei de a treia zile de intuneric, el l-a chemat pe Moise si a consimtit ca poporul sa plece, dar turmele si cirezile sa ramana. "Nici o unghie din ele sa nu ramana", a raspuns hotaratul evreu. "Caci din ele vom lua ca sa slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pana vom ajunge acolo, nu stim ce vom alege ca sa aducem Domnului" (vers.26). Furia imparatului izbucni fara a mai putea fi stapanita: "Iesiti de la mine!" striga el. "Sa nu care cumva sa te mai arati inaintea mea, caci in ziua in care te vei arata inaintea mea, vei muri" (vers.28). 25:57 Raspunsul a fost: "Da, nu ma voi mai arata inaintea ta" (vers.29). 25:58 "Moise era foarte bine vazut in tara Egiptului, inaintea slujitorilor lui Faraon si inaintea poporului" (Ex.11,3). Moise era privit de egipteni cu frica. Imparatul nu indraznea sa se atinga de el si sa-i faca vreun rau, caci poporul socotea ca numai el singur avea puterea sa indeparteze plagile. Ei doreau ca izraelitilor sa li se ingaduie sa paraseasca Egiptul. Imparatul si preotii erau aceia care se impotriveau cu toata puterea cererilor lui Moise. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: