English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Ellen White / Web / Patriarhi si profeti

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Patriarhi si profeti, 24


24:1 Cap. 22 - Moise

24:2 Pentru a-si procura hrana necesara in timpul foametei, populatia Egiptului a vandut imparatului vitele si pamanturile sale, iar in cele din urma s-au dat pe ei insisi ca robi pentru totdeauna. Iosif a luat in mod intelept masuri, pentru a-i scapa din situatia aceasta. El le-a ingaduit sa devina arendasi ai imparatului, pastrand ogoarele care erau acum ale imparatului si platind o dijma anuala de o cincime din roadele muncii lor. Dar copiii lui Iacov nu erau obligati sa implineasca astfel de conditii. Datorita serviciului pe care Iosif il facuse natiunii egiptene, nu numai ca li s-a pus la dispozitie o parte a tarii ca locuinta a lor, dar au fost scutiti de impozite; li s-a dat din belsug hrana in tot timpul cat a durat foametea.

24:3 Imparatul a recunoscut in mod public faptul ca numai prin interventia milostiva a Dumnezeului lui Iosif se bucura Egiptul de belsug, in timp ce natiunile celelalte piereau de foame. El a vazut, de asemenea, ca modul de administrare al lui Iosif imbogatise foarte mult tara si recunostinta sa coplesea familia lui Iacov cu favoruri imparatesti.

24:4 Dar, cu trecerea timpului, marele barbat, caruia Egiptul ii datora atat de mult, si generatia care a fost binecuvantata de ostenelile lui au coborat in mormant. Si "peste Egipt s-a ridicat un nou imparat, care nu cunoscuse pe Iosif" (Exod 1,8). Nu in sensul ca el n-ar fi cunoscut serviciile pe care Iosif le adusese natiunii, dar nu voia sa le recunoasca si astfel, atat cat era cu putinta, voia sa le dea uitarii. "El a zis poporului: 'Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. Veniti sa ne aratam dibaci fata de el, ca sa nu creasca, pentru ca nu cumva, daca se va intampla un razboi, sa se uneasca si el cu vrajmasii nostri, sa ne bata si sa iasa apoi din tara'" (vers.9-10).

24:5 La data aceea, izraelitii ajunsesera deja foarte numerosi; ei "s-au inmultit, s-au marit, au crescut si

24:6 au ajuns foarte puternici, si s-a umplut tara de ei" (Ex.1,7). Sub grija ocrotitoare a lui Iosif si bunavointa imparatului care conducea atunci tara, ei se intinsesera repede in toata tara. Dar se pastrasera ca un neam aparte, deosebit, neavand nimic comun cu obiceiurile si religia egiptenilor; iar acum, numarul lor mereu crescand trezise temerile imparatului si ale poporului sau, ca nu cumva, in caz de razboi, ei sa se uneasca cu vrajmasii Egiptului. Cu toate acestea, legile interziceau izgonirea lor din tara.

24:7 Multi dintre ei erau mesteri capabili si priceputi si au contribuit mult la bogatia natiunii; imparatul avea nevoie de astfel de lucratori pentru ridicarea maretelor lui palate si temple. De aceea, el i-a considerat la fel ca pe egiptenii care se vandusera imparatului cu tot ceea ce aveau. In curand au fost pusi peste ei supraveghetori, ispravnici, si inrobirea lor s-a desavarsit. "Atunci egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspra robie. Le-au facut viata amara prin lucrari grele de lut si caramizi, si prin tot felul de lucrari de pe camp; si in toate muncile acestea, pe care-i sileau sa le faca, erau fara nici un pic de mila" Dar cu cat ii asupreau mai mult, cu atat se inmulteau si cresteau" (vers.13.14.12). Imparatul si sfetnicii lui nadajduisera sa ii supuna pe izraeliti prin munci grele si in acest fel sa faca sa li se micsoreze numarul si sa zdrobeasca spiritul lor independent.

24:8 Neizbutind sa-si ajunga scopul, ei au recurs la masuri si mai crude. Au fost date porunci femeilor a caror ocupatie le dadea posibilitatea sa aduca la indeplinire aceste porunci, si anume sa ucida la nastere pruncii evrei de parte barbateasca. Satana era inspiratorul acestui plan. El stia ca din mijlocul poporului Israel se va ridica un eliberator; si, inspirandu-l pe imparat sa porunceasca nimicirea copiilor lor, el spera sa faca fara efect planul divin. Dar femeile s-au temut de Dumnezeu si n-au indraznit sa execute porunca aceea cruda. Domnul a privit cu placere la purtarea lor si a facut ca ele sa prospere.

24:9 Imparatul, maniat pentru ca planul sau nu izbutise, a facut ca porunca sa fie mai aspra si mai cuprinzatoare. Intreaga natiune a fost chemata sa vaneze si sa ucida victimele neajutorate. "Atunci Faraon a dat urmatoarea porunca la tot poporul: 'Sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste si sa lasati pe toate fetele sa traiasca'" (Ex.1,22). In timp ce acest decret era in plina putere, lui Amram si Iochebed, izraeliti piosi din semintia lui Levi, li s-a nascut un fiu. Copilul era "frumos" si parintii, crezand ca timpul eliberarii lui Israel se apropia si ca Dumnezeu va ridica un eliberator pentru poporul Sau, s-au hotarat sa

24:10 nu ingaduie uciderea pruncului. Credinta in Dumnezeu le-a intarit inimile si "nu s-au lasat inspaimantati de porunca imparatului" (Evrei 11,23).

24:11 Mama a izbutit sa tina copilul ascuns timp de trei luni. Apoi, vazand ca nu mai era posibil sa-l pastreze in siguranta, a pregatit un cosulet de papura, izolandu-l cu lut si smoala, ca sa nu intre apa in el; apoi, dupa ce a asezat pruncul inauntru, l-a pus in papurisul de la malul raului. N-a indraznit sa ramana pentru a-l pazi, ca nu cumva viata copilului, ca si viata ei sa fie primejduite; dar sora lui, Maria, a zabovit prin apropiere, in aparenta cu totul indiferenta, dar de fapt urmarind cu infrigurare sa vada ce se va intampla cu fratiorul ei. Dar mai erau si alti veghetori. Rugaciunile fierbinti ale mamei il predasera pe copilul ei in grija lui Dumnezeu; si ingeri nevazuti pluteau pe deasupra singuraticului sau loc de odihna. Ingerii au indrumat-o spre acel loc pe fiica lui faraon. Curiozitatea ei a fost trezita de cosuletul acela si, privind la copilasul frumos din el, ea intelese dintr-o privire toata intamplarea. Lacrimile pruncului i-au trezit compatimirea si simpatia ei s-a indreptat spre mama aceea necunoscuta care a recurs la acest mijloc pentru a pastra viata odorului ei. Ea se hotari sa-l scape; il va adopta, ca fiind propriul ei fiu.

24:12 Maria urmarise pe ascuns orice miscare; dandu-si seama ca pruncul este privit cu duiosie, indrazni sa se apropie si, in cele din urma, spuse: "Sa ma duc sa-ti chem o doica dintre femeile evreilor, ca sa-ti alapteze copilul?" Si i s-a dat voie. Sora se grabi sa se duca la mama ei cu vestea fericita si, fara intarziere, s-a intors cu ea inaintea fiicei lui faraon: "Ia copilul acesta, alapteaza-mi-l, si iti voi plati", spuse printesa.

24:13 Dumnezeu ascultase rugaciunile mamei; credinta ei fusese rasplatita. Cu profunda recunostinta, ea a inceput sa-si indeplineasca sarcina fericita si de-acum lipsita de griji. Cu credinciosie a folosit ocazia pe care o avea de a-l educa pe copilul ei pentru Dumnezeu. Ea avea incredere ca acesta fusese pastrat cu viata in vederea unei mari lucrari si mai stia ca, in curand, el trebuia sa fie predat mamei sale imperiale, unde avea sa fie inconjurat de influente care vor tinde sa-l indeparteze de Dumnezeu. Toate acestea au facut-o sa fie mai plina de ravna si mai grijulie in invatatura pe care i-o dadea decat in aceea pe care o daduse celorlalti copii ai ei. S-a straduit sa-i umple mintea cu simtamantul temerii de Dumnezeu si al iubirii pentru adevar si dreptate,

24:14 rugandu-se cu staruinta sa fie ferit de orice influenta stricacioasa. Ea i-a aratat nebunia si pacatosenia idolatriei si l-a invatat de mic sa se plece si sa se inchine viului Dumnezeu, singurul care-l putea auzi si ajuta in orice situatii grele. Ea l-a tinut pe baiat cat a putut mai mult, dar a fost nevoita sa-l predea pe la varsta de doisprezece ani.

24:15 Din umila sa casuta, el a fost luat si dus in palatul regal, la fiica lui faraon, "si el i-a fost fiu". Dar chiar si aici, el n-a uitat invataturile pe care le-a primit in copilarie. Lectiile invatate langa mama sa nu puteau fi uitate. Ele erau ca un scut impotriva mandriei, necredintei si a viciului ce infloreau in mijlocul stralucirii de la curte.

24:16 Cat de larg cuprinzatoare in urmarile ei a fost influenta acelei singure femei evreice, si aceea o exilata si o sclava! Intregul viitor al vietii lui Moise, marea misiune pe care el a adus-o la indeplinire in calitate de conducator al lui Israel dau marturie despre importanta lucrarii unei mame crestine. Nu exista o alta lucrare care sa-i poata sta alaturi. Intr-o foarte mare masura, mama tine in mainile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupa cu dezvoltarea mintii si a caracterului, lucrand nu numai pentru prezent, ci si pentru vesnicie. Ea seamana seminte ce vor rasari si vor aduce roade fie spre bine, fie spre rau. Lucrarea ei nu este aceea de a picta pe panza un chip frumos sau a-l daltui in marmura, ci de a imprima intr-un suflet omenesc chipul divin. In mod deosebit in timpul primilor ani, sta asupra ei raspunderea de a forma caracterul copiilor ei. Impresiile facute acum asupra mintii lor in dezvoltare vor ramane de-a lungul intregii lor vieti. Parintii trebuie sa indrume invatatura si educatia copiilor lor in timpul cand acestia sunt destul de mici, cu scopul ca ei sa poata fi crestini. Ei sunt in grija noastra ca sa fie instruiti nu ca mostenitori ai unui tron imperial de pe acest pamant, ci ca imparati pentru Dumnezeu, pentru ca sa domneasca de-a lungul veacurilor nesfarsite.

24:17 Fiecare mama sa-si dea seama ca clipele ei sunt pretioase; lucrarea ei va fi probata in ziua solemna a socotelilor. Atunci se va vedea ca multe din greselile si nelegiuirile barbatilor si femeilor s-au datorat nestiintei si neglijentei acelora a caror datorie a fost sa calauzeasca picioarele lor de copil pe calea cea buna. Atunci se va afla ca multi dintre aceia care au fost o binecuvantare pentru lume cu lumina geniului, adevarului si sfinteniei isi datoreaza principiile, care au fost izvorul principal al influentei si succesului lor, unei mame crestine, care se ruga.

24:18 La curtea lui faraon, Moise a primit cea mai inalta educatie civila si militara. Monarhul luase hotararea de a face din nepotul adoptiv urmasul sau la tron, iar tanarul era educat pentru aceasta pozitie inalta. "Moise a invatat toata intelepciunea egiptenilor, si era puternic in cuvinte si in fapte" (Fapte 7,22). Iscusinta lui de conducator militar i-a castigat favoarea ostirii Egiptului si, in general, era privit ca un om cu un caracter cu totul deosebit. Satana fusese infrant in planurile sale. Chiar decretul prin care copiii evrei fusesera dati mortii a fost folosit de Dumnezeu pentru pregatirea si educarea viitorului conducator al poporului Sau.

24:19 Batranii lui Israel au fost invatati de catre ingeri ca timpul pentru eliberarea lor era aproape si ca Moise era omul pe care Dumnezeu avea sa-l foloseasca pentru a aduce la indeplinire aceasta lucrare. Tot ingerii au fost aceia care i-au facut cunoscut lui Moise ca Iehova l-a ales ca sa rupa lanturile robiei poporului sau. Inchipuindu-si ca ei aveau sa-si obtina libertatea prin forta armelor, el se astepta sa conduca armata poporului Israel impotriva armatelor Egiptului. Avand lucrul acesta in vedere, Moise si-a pazit inima, ca nu cumva atasamentul sau fata de mama adoptiva sau de faraon sa-l impiedice sa faca voia lui Dumnezeu.

24:20 Dupa legile Egiptului, toti aceia care se suiau pe tronul faraonilor trebuia sa devina membri ai castei preotesti; iar Moise, ca mostenitor sigur, trebuia sa fie initiat in tainele religiei nationale. Aceasta sarcina a fost incredintata preotilor. Dar, cu toate ca era un student neobosit si zelos, el n-a putut fi facut sa ia parte la adorarea zeilor. A fost amenintat cu pierderea coroanei si avertizat ca va fi dezmostenit de printesa daca va starui in devotamentul sau fata de credinta evreilor. Dar el a ramas nezdruncinat in hotararea sa, de a nu aduce inchinare decat singurului Dumnezeu, Facatorul cerului si al pamantului. El discuta cu preotii si cu adoratorii zeilor, aratandu-le nebunia inchinarii lor superstitioase la obiecte neinsufletite. Nimeni nu era in stare sa rastoarne argumentele sale sau sa-i schimbe hotararea. Cu toate acestea, pentru un timp, neinduplecarea sa a fost trecuta cu vederea datorita inaltei pozitii, cum si datorita favorii de care se bucura atat din partea imparatului, cat si din partea poporului.

24:21 "Prin credinta, Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului.

24:22 El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire" (Evr.11,24-26). Moise era pregatit sa ocupe un loc de frunte printre oamenii mari ai lumii, sa straluceasca in curtile celei mai glorioase imparatii si sa inalte sceptrul puterii ei. Puterea lui intelectuala il situeaza mai presus de oamenii mari ai lumii din toate veacurile. Ca istoric si poet, ca filosof, conducator de osti si legiuitor, el este fara egal. Dar, cu toate ca avea lumea inaintea sa, Moise a avut taria morala de a refuza perspectivele imbietoare ale bogatiei, maririi si faimei, alegand mai degraba "sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului".

24:23 Moise fusese invatat cu privire la rasplata de pe urma, ce avea sa fie data slujitorilor umili si ascultatori ai lui Dumnezeu, si, prin comparatie, pentru el castigul lumesc nu avea nici o valoare. Palatul magnific al lui faraon si tronul monarhului erau ademenitoare pentru Moise; dar el stia ca placeri pacatoase, care-i faceau pe oameni sa uite de Dumnezeu, se aflau la curtile domnesti. El privea dincolo de palatul luxos, dincolo de coroana imparatului, la onorurile cele mari ce vor fi date sfintilor Celui Prea Inalt, intr-o imparatie nemanjita de pacat. Prin credinta, el a vazut o coroana nepieritoare pe care Imparatul cerurilor o va aseza pe fruntea biruitorului. Aceasta credinta l-a facut in stare sa se departeze de domnii acestei lumi si sa se uneasca cu poporul cel umil, sarac si dispretuit, care a ales sa asculte mai degraba de Dumnezeu decat sa slujeasca pacatului.

24:24 Moise a ramas la curtea lui faraon pana la varsta de patruzeci de ani. Gandurile lui se indreptau adesea catre starea nenorocita in care se afla poporul sau si i-a cercetat pe fratii sai in robia lor, incurajandu-i cu asigurarea ca Dumnezeu va lucra pentru eliberarea lor. Adesea, cuprins de indignare la vederea nedreptatii si apasarii, ardea de dorinta de a razbuna nedreptatile. Intr-o zi, pe cand se afla la camp, vazand un egiptean cum bate un israelit, a alergat si l-a ucis pe egiptean. In afara israelitului, nu mai vazuse nimeni cele intamplate si Moise a ingropat imediat trupul in nisip. De acum, el s-a aratat gata sa apere cauza poporului si nadajduia sa-i vada ridicandu-se pentru a-si redobandi libertatea. El "credea ca fratii lui vor pricepe ca Dumnezeu, prin mana lui, le va da izbavirea; dar n-au priceput" (Fapte 7,25). Ei nu erau inca pregatiti pentru libertate. In ziua urmatoare, Moise a vazut doi evrei certandu-se,

24:25 dintre care unul, in mod evident, era vinovat. Moise l-a mustrat pe cel care incepuse cearta, dar imediat el s-a razbunat pe cel care-l mustra, tagaduindu-i dreptul de a se amesteca, acuzandu-l in mod josnic de crima: "Cine te-a pus pe tine mai mare si judecator peste noi?" spuse el. "Nu cumva ai de gand sa ma omori si pe mine, cum ai omorat pe egipteanul acela?" (Ex.2,14).

24:26 Intreaga problema a ajuns repede la cunostinta egiptenilor si, foarte mult exagerata, a ajuns curand la urechile lui faraon. Imparatului i-a fost prezentata fapta aceasta ca insemnand foarte mult - Moise urmarea sa-si ridice poporul impotriva egiptenilor, spre a rasturna stapanirea si pentru a se aseza pe tron; astfel, atata vreme cat el era in viata, imparatia nu avea sa fie in siguranta. Monarhul a hotarat de indata ca el sa fie omorat; dar, dandu-si seama de primejdia ce-l ameninta, Moise a incercat sa scape, fugind spre Arabia.

24:27 Domnul l-a calauzit in drumul sau si el a gasit adapost la Ietro, preot si print din Madian, care era, de asemenea, un adorator al lui Dumnezeu. Dupa un timp, Moise s-a casatorit cu una dintre fiicele lui Ietro; si acolo, in slujba socrului sau, ca pazitor al turmelor sale, Moise a ramas patruzeci de ani.

24:28 Omorandu-l pe egiptean, Moise a cazut si el in aceeasi greseala pe care au savarsit-o adesea si parintii neamului sau, si anume de a lua in propriile maini lucrarea pe care Dumnezeu fagaduise ca o va indeplini. Nu era voia lui Dumnezeu sa-l elibereze pe poporul Sau prin razboi, asa cum gandea Moise, ci prin taria cea mare a puterii Sale, pentru ca gloria sa fie a Lui, si numai a Lui. Cu toate acestea, chiar acest act pripit a fost folosit de catre Dumnezeu pentru aducerea la indeplinire a planurilor Sale. Moise nu era pregatit pentru marea sa lucrare. El mai avea de invatat aceeasi lectie a credintei, pe care Avraam si Iacov o invatasera, si anume sa nu se sprijine pe taria si intelepciunea omeneasca, ci pe puterea lui Dumnezeu pentru implinirea fagaduintelor Sale. Si mai erau si alte lectii pe care, in mijlocul singuratatii muntilor, Moise trebuia sa le invete. In scoala lepadarii de sine si a greutatilor, el trebuia sa invete rabdarea si stapanirea pasiunilor. Inainte ca sa poata carmui cu intelepciune, el trebuia sa invete sa asculte. Inima lui trebuia sa fie in deplina armonie cu Dumnezeu, inainte ca el sa fie in stare sa-l invete pe Israel cunoasterea voii Sale. Prin propria sa experienta, el trebuia sa fie pregatit sa se poarte cu grija parinteasca fata de toti aceia care aveau nevoie de ajutorul sau.

24:29 Omul s-ar fi dispensat de acea lunga perioada de munca si ramanere in obscuritate, socotind-o ca o mare pierdere de timp. Dar Intelepciunea Infinita l-a chemat pe cel care avea sa devina carmuitorul poporului Sau

24:30 sa petreaca patruzeci de ani, indeplinind lucrarea umila a unui pastor. Deprinderile astfel dezvoltate, si anume de a purta de grija, de a se lepada de sine si de a se ingriji cu blandete de turma sa, aveau sa-l pregateasca sa devina pastorul plin de mila si indelung rabdator al lui Israel. Nici un avantaj, pe care educatia sau cultura omeneasca il putea da, nu putea inlocui aceasta experienta.

24:31 Moise invatase multe lucruri de care trebuia sa se dezvete. Influentele care-l inconjurasera in Egipt - iubirea mamei sale adoptive, pozitia sa inalta ca nepot al imparatului, risipa in toate privintele, rafinamentul, subtilitatile si misticismul unei religii false, splendoarea inchinarii idolatre, maretia solemna a arhitecturii si sculpturii - toate acestea lasasera urme adanci asupra mintii sale in dezvoltare si, intr-o masura oarecare, modelasera obiceiurile si caracterul sau. Timpul, schimbarea conditiilor si a locului si comuniunea cu Dumnezeu puteau sa indeparteze aceste influente. Din partea lui Moise insusi se cerea o lupta ca, pentru propria sa viata, sa lepede ce era gresit si sa accepte adevarul, dar Dumnezeu avea sa fie ajutorul sau atunci cand lupta avea sa fie prea grea pentru puterea omeneasca.

24:32 In toti aceia care sunt alesi sa aduca la indeplinire o lucrare pentru Dumnezeu se vede elementul omenesc. Cu toate acestea, ei nu sunt oameni care sa aiba un caracter si obiceiuri stereotipe si care sa fie multumiti sa ramana in starea aceea. Ei doresc cu infocare sa primeasca intelepciune de la Dumnezeu si sa invete sa lucreze pentru El. Apostolul spune: "Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data" (Iacov 1,5). Dar Dumnezeu nu va da oamenilor lumina dumnezeiasca atata vreme cat ei sunt multumiti sa ramana in intuneric. Pentru ca sa primeasca ajutorul lui Dumnezeu, omul trebuie sa-si puna propria sa minte la lucru, spre a putea realiza marea schimbare ce trebuie savarsita in el. El trebuie sa fie trezit la o viata de rugaciune zeloasa si staruitoare si plina de eforturi. Deprinderile si obiceiurile rele trebuie sa fie lepadate si biruinta poate fi castigata numai printr-o straduinta hotarata de a corecta aceste greseli si a trai conform cu principiile cele drepte. Multi nu ajung niciodata la inaltimea pe care ar putea s-o atinga, pentru ca asteapta ca Dumnezeu sa faca in locul lor lucrul pentru care El le-a dat putere sa-l faca singuri. Toti aceia care sunt capabili sa fie de folos trebuie sa fie educati printr-o severa disciplina morala si intelectuala, si Dumnezeu ii va sprijini, unind puterea divina cu eforturile omenesti.

24:33 Ascuns in fortareata muntilor, Moise era singur

24:34 cu Dumnezeu. Templele marete ale Egiptului nu-i mai impresionau mintea cu superstitiile si falsitatea lor. In maretia solemna a dealurilor vesnice, el contempla maiestatea Celui prea Inalt si, prin contrast, isi dadea seama cat de lipsiti de putere si insemnatate erau zeii Egiptului. Numele Creatorului era scris pretutindeni. Moise avea simtamantul ca se afla in prezenta Sa si ca este coplesit de puterea Lui. Aici, mandria si multumirea de sine s-au spulberat. In simplitatea aspra a vietii din pustie, urmarile vietii sale de lux si lipsite de griji din Egipt au disparut. Moise a devenit un om rabdator, respectuos si umil, "mai bland decat orice om de pe fata pamantului" (Num.12,3), dar, in acelasi timp, puternic in credinta in Dumnezeul cel puternic al lui Iacov.

24:35 In timp ce anii, in scurgerea vremii, se derulau in vesnicie, iar el umbla din loc in loc cu turmele sale prin locuri singuratice, meditand la starea de oprimare a poporului sau, si-a reamintit de felul in care Dumnezeu S-a purtat cu parintii sai, cum si de fagaduintele ce erau mostenirea poporului ales, iar rugaciunile sale pentru Israel se inaltau zi si noapte. Ingeri din cer revarsau lumina lor in jurul lui. Aici, sub inspiratia Duhului Sfant, el a scris cartea Genezei. Anii lungi petrecuti in mijlocul singuratatii pustiei au fost bogati in binecuvantari, nu numai pentru Moise si poporul sau, ci pentru lumea intreaga, in decursul tuturor veacurilor ce aveau sa vina.

24:36 "Dupa multa vreme, imparatul Egiptului a murit; si copiii lui Israel gemeau inca din pricina robiei si scoteau strigate deznadajduite. Strigatele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pana la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit strigatele lor si Si-a adus aminte de legamantul facut cu Avraam, Isaac si Iacov. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel si a luat cunostinta de ei" (Ex.2,23-25). Sosise timpul pentru eliberarea lui Israel. Dar planul lui Dumnezeu urma sa fie adus la indeplinire intr-un mod in care mandria omeneasca sa fie coplesita de dispret. Eliberatorul trebuia ca, la inceput, sa fie un simplu pastor, avand in mana numai un toiag; dar Dumnezeu avea sa faca din acel toiag simbolul puterii Sale. Manandu-si intr-o zi turmele langa Horeb, "muntele lui Dumnezeu", Moise a vazut un rug in flacari; ramurile, frunzele si tulpina, toate erau in flacari, si totusi parea ca nu se consuma deloc. El s-a apropiat sa vada mai bine minunea aceea, cand o voce il striga pe nume din mijlocul flacarilor. Cu buze tremuratoare, el raspunse: "Iata-ma!" El a fost avertizat sa nu se apropie nerespectuos de acel loc. "Scoate-ti incaltamintele din picioare, caci locul pe care calci este un pamant sfant" Eu sunt Dumnezeul

24:37 tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov". El era Acela care, ca Inger al legamantului, Se descoperise parintilor sai in veacurile trecute. Si "Moise si-a ascuns fata caci se temea sa priveasca pe Dumnezeu".

24:38 Umilinta si respectul ar trebui sa caracterizeze purtarea tuturor acelora care vin in prezenta lui Dumnezeu. In Numele lui Isus, noi putem veni inaintea Sa cu incredere, dar nu trebuie sa ne apropiem de El cu indrazneala si incumetare, ca si cand El ar fi pe aceeasi treapta cu noi. Sunt unii oameni care se adreseaza marelui, atotputernicului si sfantului Dumnezeu, care locuieste intr-o lumina de care nu te poti apropia, ca si cand s-ar adresa cuiva care este deopotriva cu ei sau chiar unuia mai prejos decat ei. Sunt unii oameni care se poarta in casa Lui cum nu s-ar incumeta sa se poarte in camera de audienta a unui conducator pamantesc. Acestia sa-si aduca aminte ca se afla in fata Aceluia pe care Il adora serafimii si in prezenta caruia ingerii isi acopera fetele. Dumnezeu trebuie sa fie foarte mult onorat; toti aceia care isi dau intr-adevar seama de prezenta Lui se vor pleca in umilinta inaintea Lui si, asemenea lui Iacov, cand a privit descoperirea lui Dumnezeu, vor striga: "Cat de infricosat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!" (Gen.28,17).

24:39 In timp ce Moise astepta inaintea lui Dumnezeu intr-o teama plina de respect, cuvintele ce i se adresau continuara: "Am vazut asuprirea poporului Meu, care este in Egipt, si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. M-am pogorat ca sa-l izbavesc din mana egiptenilor si sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere" Acum vino, Eu te voi trimite la Faraon, si vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel" (Ex.3,7-10).

24:40 Uimit si inspaimantat din cauza poruncii, Moise s-a dat inapoi zicand: "Cine sunt eu ca sa ma duc la Faraon, si sa scot din Egipt pe copiii lui Israel?" Raspunsul a fost: "Eu voi fi negresit cu tine; si iata care va fi pentru tine semnul ca Eu te-am trimis: dupa ce vei scoate pe popor din Egipt, veti sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta" (Ex.3,11-12).

24:41 Moise se gandea la greutatile pe care avea sa le intampine, la orbirea, ignoranta si necredinta poporului sau, dintre care multi erau cu totul lipsiti de orice cunoastere a lui Dumnezeu. "Iata", a zis el, "cand ma voi duce la copiii lui Israel si le voi spune:

24:42 'Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi', si ma vor intreba: 'Care este numele Lui?' ce le voi raspunde?" (vers.13). Raspunsul a fost:

24:43 "EU SUNT CEL CE SUNT". "Vei raspunde copiilor lui Israel astfel: 'Cel ce Se numeste EU SUNT m-a trimis la voi'" (vers.14).

24:44 Lui Moise i s-a poruncit sa-i adune mai intai pe batranii lui Israel, pe cei mai de seama si cei mai drepti dintre ei, care au suferit mult din cauza robiei, si sa le faca cunoscut un cuvant din parteafaui Dumnezeu, cu o fagaduinta a eliberarii. Apoi, el trebuia sa mearga impreuna cu batranii inaintea imparatului si sa-i spuna:

24:45 "Domnul, Dumnezeul evreilor, S-a intalnit cu noi. Da-ne voie sa mergem cale de trei zile in pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru" (vers.18).

24:46 Moise a fost mai dinainte avertizat ca faraon se va impotrivi apelului de a-l lasa pe Israel sa plece. Cu toate acestea, curajul slujitorului lui Dumnezeu nu trebuia sa se piarda, deoarece Domnul avea sa faca din situatia aceasta un prilej de a-Si manifesta puterea inaintea egiptenilor si inaintea poporului Sau. "Eu Imi voi intinde mana, si voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe care le voi face in mijlocul lui. Dupa aceea, are sa va lase sa plecati" (vers.20).

24:47 S-au dat, de asemenea, indrumari cu privire la masurile pe care aveau sa le ia pentru calatorie. Domnul a zis: "Si cand veti pleca, nu veti pleca cu mainile goale. Fiecare femeie va cere de la vecina ei si de la cea care locuieste in casa ei vase de argint, vase de aur, si haine" (vers.22). Egiptenii se imbogatisera din munca stoarsa prin silnicie de la izraeliti si, cum acestia din urma trebuia sa porneasca in calatorie spre noul lor camin, era numai drept ca ei sa ceara plata pentru anii lor de munca grea. Ei trebuia sa ceara obiecte de pret, care puteau fi duse usor, si Dumnezeu avea sa-i faca sa capete trecere inaintea egiptenilor. Minunile mari care aveau sa fie savarsite pentru eliberarea lor aveau sa-i umple de groaza pe opresori, astfel incat cererile robilor aveau sa fie implinite.

24:48 Moise a vazut inaintea sa greutati ce pareau de netrecut. Ce dovada ii putea da el poporului ca intr-adevar Dumnezeu l-a trimis? "Iata", a zis el, "ca n-au sa ma creada, nici n-au sa asculte de glasul meu. Ci vor zice: 'Nu ti s-a aratat Domnul'" (Ex.4,1). I s-au dat acum dovezi care apelau la simturile lui. I s-a spus sa arunce toiagul la pamant. Cand a facut acest lucru, "toiagul s-a prefacut intr-un sarpe; si Moise fugea de el" (vers.3). I s-a poruncit sa-l prinda si acesta s-a facut din nou toiag, in mana sa.

24:49 A fost indemnat sa-si vare mana in san. El a ascultat si cand "a scos-o" mana i se acoperise de lepra si se facuse alba ca zapada". Spunandu-i-se sa o puna din nou in san, el a vazut, dupa ce a scos-o, ca se facuse la fel ca cealalta. Prin aceste semne, Domnul l-a asigurat pe Moise ca atat propriul Sau popor, cat si faraon aveau sa fie convinsi ca Cineva mai puternic decat imparatul Egiptului Se descoperea in mijlocul lor.

24:50 Dar slujitorul lui Dumnezeu era inca coplesit la gandul lucrarii minunate si neobisnuite ce-i statea inainte. In ingrijorarea si teama sa, el a incercat sa prezinte ca o scuza neindemanarea sa de a vorbi curgator: "Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea usoara; si cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cand vorbesti Tu robului Tau; caci vorba si limba imi sunt incurcate" (vers.10). El fusese plecat de atata timp din Egipt, incat nu mai cunostea bine si nici nu mai putea folosi curgator limba aceasta, ca atunci cand se afla in mijlocul lor.

24:51 Domnul i-a zis: "Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?" (vers.11). La aceasta a mai fost adaugata si o alta asigurare a ajutorului divin: "Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta, si te voi invata ce vei avea de spus" (vers.12). Dar Moise inca mai insista sa fie aleasa o alta persoana mai competenta. La inceput, aceste scuze izvorau din umilinta si din simtamantul nevredniciei; dar, dupa ce Domnul fagaduise ca va indeparta toate dificultatile si ca in cele din urma ii va da biruinta deplina, atunci orice ezitare si orice plangere cu privire la nevrednicia sa dovedeau neincredere in Dumnezeu. Acest lucru cuprindea temerea ca Dumnezeu nu este in stare sa-l califice pentru marea lucrare la care El il chemase sau ca a facut o greseala in ceea ce priveste alegerea omului.

24:52 Acum, Moise a fost indreptat spre Aaron, fratele sau mai mare, care, folosind zilnic limba egipteana, era in stare s-o vorbeasca in mod perfect. I s-a spus ca Aaron venea in intampinarea sa. Urmatoarele cuvinte rostite de Domnul erau o categorica porunca:

24:53 "Tu ii vei vorbi si vei pune cuvintele in gura lui; si Eu voi fi cu gura ta si cu gura lui; si va voi invata ce veti avea de facut. El va vorbi poporului pentru tine, iti va sluji drept gura, si tu vei tine pentru el locul lui Dumnezeu. Ia in mana toiagul acesta, cu care vei face semnele" (Ex.4,15-17). Acum, el nu mai avea motive sa mai opuna vreo rezistenta, caci orice pricina de scuza fusese data la o parte.

24:54 Porunca divina data lui Moise l-a gasit pe acesta lipsit de incredere in sine, greoi la vorbire si timid. El era coplesit de simtamantul nevredniciei sale de a fi port-vocea lui Dumnezeu pentru Israel. Dar, o data ce a acceptat aceasta lucrare, el a pasit in ea cu toata inima, punandu-si toata increderea in Domnul. Maretia acestei misiunii a chemat la lucru cele mai bune puteri ale mintii sale. Dumnezeu a binecuvantat aceasta dispozitie a sa de a asculta imediat si el a devenit elocvent in vorbire, plin de nadejde, stapan pe sine si in totul pregatit pentru a savarsi cele mai mari lucrari ce au fost date vreodata omului sa le savarseasca. Acesta este un exemplu de ceea ce face Dumnezeu pentru intarirea caracterului acelora care se incred in totul in El si se predau fara rezerva poruncii Sale.

24:55 Un om care accepta raspunderile pe care Dumnezeu le aseaza asupra lui si, cu tot sufletul sau, cauta sa se califice pentru a purta cum se cuvine aceste responsabilitati va creste in putere si indemanare. Oricat de umila ar fi pozitia sa si oricat de marginita ar fi iscusinta sa, acel om care, increzandu-se in puterea divina, va cauta sa-si implineasca lucrarea cu credinciosie va atinge adevarata marire. Daca Moise s-ar fi sprijinit numai pe puterea si intelepciunea sa si ar fi acceptat in mod pripit aceasta mare insarcinare, ar fi dat pe fata completa lui nepregatire pentru o astfel de lucrare. Insa faptul ca un om isi da seama de slabiciunea lui este cel putin o oarecare dovada ca este constient de maretia lucrarii la care a fost chemat, cum si de faptul ca va face din Dumnezeu sfatuitorul si taria sa.

24:56 Moise s-a intors la socrul sau si si-a exprimat dorinta de a-si vizita fratii din Egipt. Ietro si-a dat consimtamantul, impreuna cu binecuvantarea sa: "Du-te in pace". Luandu-si sotia si copiii, Moise a plecat la drum. El nu indraznise sa destainuiasca scopul misiunii sale, ca nu cumva sa nu li se ingaduie sa-l insoteasca. Dar, mai inainte de a ajunge in Egipt, el insusi a socotit ca este mai bine, pentru siguranta lor, sa-i trimita inapoi la caminul din Madian.

24:57 O teama ascunsa de faraon si egipteni, a caror manie fusese aprinsa impotriva lui cu patruzeci de ani inainte, il facuse pe Moise sa fie inca si mai sovaitor de a se intoarce in Egipt; dar, dupa ce s-a hotarat sa asculte porunca divina, Domnul i-a descoperit faptul ca vrajmasii sai murisera.

24:58 Pe cand se afla pe drum, din Madian spre Egipt, Moise a primit o surprinzatoare si teribila avertizare cu privire la o situatie neplacuta Domnului. Un inger i s-a infatisat intr-un mod amenintator, ca si cand ar fi vrut sa-l nimiceasca de indata. Nu i s-a dat nici o lamurire; dar Moise si-a adus aminte ca nesocotise una dintre poruncile Domnului. Cedand insistentelor

24:59 sotiei sale, el neglijase sa supuna ceremonialului circumciziunii pe fiul lor mai mic. El nu indeplinise conditia pe temeiul careia copilul sau putea fi indreptatit sa aiba parte de binecuvantarile legamantului lui Dumnezeu cu Israel; iar o astfel de neglijenta din partea unui conducator ales n-ar fi facut altceva decat sa slabeasca puterea preceptelor dumnezeiesti asupra poporului. Sefora, temandu-se ca sotul ei sa nu fie omorat, a indeplinit ea insasi acest ceremonial, dupa care ingerul i-a ingaduit lui Moise sa-si continue calatoria. In misiunea sa pe langa faraon, Moise avea sa se afle intr-o situatie foarte primejdioasa; viata sa putea fi crutata numai datorita protectiei ingerilor sfinti. Dar, atata vreme cat traia intr-o vadita neglijare a unei datorii cunoscute, el nu avea sa fie in siguranta, caci nu putea fi ocrotit de ingerii lui Dumnezeu. In timpul stramtorarii ce va fi chiar inainte de venirea lui Isus Hristos, cei neprihaniti vor fi aparati prin lucrarea ingerilor ceresti; dar nu va fi nici o siguranta pentru cei ce calca Legea lui Dumnezeu. Atunci, ingerii nu ii vor putea ocroti pe aceia care nesocotesc vreuna din poruncile divine.

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: