23:49 Ochii lui Iacov se intunecasera din cauza varstei si el nu-si daduse seama de prezenta tinerilor; dar acum, deslusind formele lor, el a spus: "Cine sunt acestia?" Dupa ce i s-a raspuns, el adauga: "Apropie-i, te rog, de mine, ca sa-i binecuvantez". Cand acestia s-au apropiat, patriarhul i-a imbratisat si i-a sarutat, punand in mod solemn mainile asupra capetelor lor, spre binecuvantare. Apoi a rostit rugaciunea: "Dumnezeul inaintea caruia au umblat parintii mei, Avraam si Isaac, Dumnezeul care m-a calauzit de cand m-am nascut, pana in ziua aceasta, Ingerul care m-a izbavit de orice rau, sa binecuvanteze pe copiii acestia" (vers.15-16). Nu mai era acum nici un spirit de incredere in sine, nici o sprijinire pe puterea sau iscusinta omeneasca. Dumnezeu fusese pastratorul si sprijinul sau. Nu mai era nici o plangere cu privire la zilele grele din trecut. Incercarile si necazurile acelor zile nu mai erau considerate ca lucruri care erau