23:45 In cele dintai cuvinte adresate lui Iosif, Iacov vorbise asa ca si cum, o data cu sfarsitul acesta fericit al indelungatei lui ingrijorari si amaraciuni, el era gata sa moara. Dar inca saptesprezece ani aveau sa-i mai fie daruiti in locul acela pasnic din Gosen. Acesti ani au fost intr-un contrast fericit cu aceia dinaintea lor. In fiii sai, el a vazut dovada unei adevarate pocainte; el si-a vazut familia inconjurata de toate conditiile necesare pentru dezvoltarea unei mari natiuni; si credinta sa a inteles fagaduinta cea sigura a asezarii lor viitoare in Canaan. El insusi era inconjurat de toate semnele iubirii si favorii pe care primul ministru al Egiptului le putea oferi si, fericit fiind in compania fiului sau pierdut de atata vreme, se indrepta incetisor, linistit si impacat, catre mormant.