23:35 "Iata", continua el, "sunt doi ani de cand bantuie foametea in tara; si inca cinci ani nu va fi nici aratura, nici seceris. Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire. Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a facut ca un tata al lui Faraon, stapan peste toata casa lui, si carmuitorul intregii tari a Egiptului. Grabiti-va de va suiti la tatal meu, si spuneti-i: 'Asa vorbeste fiul tau Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoara-te la mine si nu zabovi! Vei locui in tinutul Gosen, si vei fi langa mine, tu, fiii tai, si fiii fiilor tai, oile tale si boii tai, si tot ce este al tau. Acolo te voi hrani caci vor mai fi inca cinci ani de foamete; si astfel nu vei pieri, tu, casa ta, si tot ce este al tau.' Voi vedeti cu ochii vostri, si fratele meu Beniamin vede cu ochii lui ca eu insumi va vorbesc." "El s-a aruncat de gatul fratelui sau Beniamin si a plans; si Beniamin a plans si el pe gatul lui. A imbratisat, de asemenea, pe toti fratii lui, plangand. Dupa aceea, fratii lui au stat de vorba cu el" (vers.6-15). Plini de umilinta, ei si-au marturisit pacatul si i-au cerut iertare. De multa vreme ei se chinuiau de grija si remuscari, iar acum se bucurau ca el era inca in viata.