23:30 In marea lui disperare, Iuda s-a apropiat de guvernator si a spus: "Te rog, domnul meu, da voie robului tau sa spuna o vorba domnului meu, si sa nu te manii pe robul tau! Caci tu esti ca Faraon" (vers.18). In cuvinte de o elocventa miscatoare, el a descris durerea tatalui sau din pricina pierderii lui Iosif, cum si ezitarea lui atunci cand a fost sa-l lase pe Beniamin sa vina cu ei in Egipt, intrucat el era singurul fiu ce i-a mai ramas de la mama lui, Rahela, pe care Iacov a iubit-o atat de mult. "Acum", spuse el, "daca ma voi intoarce la robul tau, tatal meu, fara sa avem cu noi baiatul de sufletul caruia este nedeslipit sufletul lui, el are sa moara, cand va vedea ca baiatul nu este; si robii tai vor cobori cu durere in locuinta mortilor batranetile robului tau, tatal nostru. Caci robul tau s-a pus chezas pentru copil si a zis tatalui meu: 'Daca nu-l voi aduce inapoi la tine, vinovat sa fiu pentru totdeauna fata de tatal meu'. Ingaduie dar, te rog, robului tau sa ramana in locul baiatului, ca rob al domnului meu; iar baiatul sa se suie inapoi cu fratii sai. Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah, sa nu vad mahnirea tatalui meu" (vers.18-34).