23:10 Tatal sau si familiile ce erau impreuna cu el poate ca deja sufereau de foame. "Faceti lucrul acesta si veti trai", a spus el: "eu ma tem de Dumnezeu! Daca sunteti oameni de treaba, sa ramana unul din fratii vostri inchis in temnita noastra; iar ceilalti plecati, luati grau ca sa va hraniti familiile si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar, pentru ca vorbele voastre sa fie puse astfel la incercare si sa scapati de moarte" (vers.18-20). Ei s-au invoit sa accepte aceasta propunere, desi aveau putina speranta ca tatal lor avea sa-l lase pe Beniamin sa vina impreuna cu ei. Iosif comunica cu ei prin intermediul unui translator, iar ei nu banuiau ca mai marele tarii ii intelegea, de aceea vorbeau deschis unul cu altul in prezenta sa. Ei se condamnau pe ei insisi in legatura cu modul in care s-au purtat cu Iosif: "Da; am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui, cand ne ruga, si nu l-am ascultat. Pentru aceea vine peste noi necazul acesta" (vers.21-22). Ruben, care facuse planul sa-l elibereze la Dotan, adauga: "Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta? Dar n-ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui". Ascultand, Iosif nu si-a mai putut controla emotiile, de aceea a iesit afara si a plans. Intorcandu-se, a poruncit ca Simeon sa fie legat in lanturi in fata lor si sa fie dus din nou in temnita. In comportamentul lor crud fata de fratele lor, Simeon fusese instigatorul, jucand rolul principal, si din cauza aceasta alegerea a cazut asupra lui.