23:103 Dupa inmormantarea lui Iacov, teama a pus din nou stapanire pe inimile fratilor lui Iosif. Cu toata bunatatea pe care el a manifestat-o fata de ei, constienta vinovatiei i-a facut neincrezatori si banuitori. Poate ca el nu facuse altceva decat sa-si amane razbunarea, din consideratie pentru tatal lor si acum avea sa le aplice pedeapsa mult amanata pentru faradelegea lor. Ei n-au indraznit sa vina personal inaintea lui, dar i-au trimis un mesaj: "Tatal tau a dat porunca aceasta inainte de moarte: 'Asa sa vorbiti lui Iosif: Oh! iarta nelegiuirea fratilor tai si pacatul lor, caci ti-au facut rau!' Iarta acum pacatul robilor Dumnezeului tatalui tau" (Gen.50,16-17). Acest mesaj l-a miscat pana la lacrimi pe Iosif si, incurajati de lucrul acesta, fratii sai au venit si s-au aruncat la pamant inaintea lui si au zis: "Suntem robii tai". Iubirea lui Iosif fata de fratii sai era profunda si neegoista si a fost indurerat la gandul ca ei il considerau capabil sa nutreasca un spirit de razbunare. "Fiti fara teama", a spus el, "caci sunt eu oare in locul lui Dumnezeu? Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau; dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa implineasca ceea ce se vede astazi, si anume sa scape viata unui popor in mare numar. Fiti dar fara teama, caci eu va voi hrani, pe voi si pe copiii vostri" (vers.19-21).