Printable ModePatriarhi si profeti, 23
|
23:1 Cap. 21 - Iosif si fratii sai 23:2 Chiar de la inceputul anilor de belsug, au inceput pregatirile pentru foametea ce se apropia. Sub supravegherea lui Iosif, au fost inaltate depozite imense, in principalele locuri din toata tara Egiptului, si au fost facute ample aranjamente pentru punerea la adapost a surplusului de cereale din recoltele asteptate. Aceleasi masuri s-au aplicat in tot timpul celor sapte ani de belsug, pana cand cantitatea de grau depozitata nu mai putea fi socotita. 23:3 Acum, au inceput sa vina cei sapte ani de seceta, dupa cum prevestise Iosif. "In toate tarile era foamete; dar in toata tara Egiptului era paine. Cand a flamanzit, in sfarsit, toata tara Egiptului, poporul a strigat la Faraon sa-i dea paine. Faraon a spus tuturor egiptenilor: 'Duceti-va la Iosif si faceti ce va va spune el'. Foametea bantuia in toata tara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii si a vandut grau egiptenilor" (Gen.41,54-56). 23:4 Foametea s-a extins si in tara Canaanului si a fost simtita in mod deosebit in acea parte a tarii unde locuia Iacov. Auzind de rezervele abundente facute de imparatul Egiptului, zece dintre fiii lui Iacov au plecat intr-acolo ca sa cumpere grau. La sosirea lor, au fost indreptati spre reprezentantul imparatului si, impreuna cu alte persoane care voiau sa cumpere grau, au venit sa se prezinte inaintea carmuitorului tarii. Si ei "s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui" (Gen.42,6). "Iosif a cunoscut pe fratii sai, dar ei nu l-au cunoscut" (Gen.42,8). Numele sau evreiesc fusese schimbat cu unul ce i-a fost dat de catre imparat si nu mai era nici o asemanare intre primul ministru al Egiptului si tanarul pe care il vandusera ismaelitilor. Cand Iosif i-a vazut pe fratii sai plecandu-se si inchinandu-se inaintea lui, si-a adus aminte de visurile sale si scenele din trecut i-au aparut inainte. Cercetand grupul, ochiul sau ager a descoperit ca Beniamin nu era cu ei. Sa fi cazut oare 23:5 si el victima cruzimii acestor oameni salbatici? El s-a hotarat sa afle adevarul. "Voi sunteti iscoade", le-a spus el aspru, "ati venit numai ca sa cercetati locurile slabe ale tarii" (vers.9). 23:6 "Nu, domnul meu", au raspuns ei, "robii tai au venit sa cumpere hrana. Noi toti suntem fiii aceluiasi om; suntem oameni de treaba, robii tau nu sunt iscoade" (vers.10-11). El dorea sa afle daca ei mai au acelasi spirit ingamfat ca pe vremuri, cand era cu ei; si, de asemenea, sa obtina de la ei informatii cu privire la caminul lor; el mai stia insa cat de neadevarate ar fi putut fi declaratiile lor. El a repetat acuzatia si ei au raspuns: "Noi, robii tai, suntem doisprezece frati, fii ai aceluiasi om, din tara Canaan; si iata, cel mai tanar este azi cu tatal nostru, iar unul nu mai este in viata" (vers.13). 23:7 Facandu-se ca se indoieste de faptul ca cele ce spun ei sunt vrednice de incredere si ca ii considera inca niste iscoade, guvernatorul declara ca-i va pune la incercare, cerandu-le sa ramana in Egipt, pana cand unul dintre ei se va duce sa-l aduca pe fratele lor mai tanar. Daca nu erau de acord cu acest lucru, atunci aveau sa fie tratati ca iscoade. Dar fiii lui Iacov nu puteau consimti la un astfel de aranjament, deoarece timpul necesar pentru a-l aduce la indeplinire ar fi facut ca familiile lor sa sufere din lipsa de hrana; si care dintre ei ar fi pornit singur la drum, lasandu-i pe fratii sai in inchisoare? Cum ar fi putut acesta sa dea ochi cu tatal sau, in astfel de imprejurari? Se parea ca ei aveau ori sa fie dati mortii, ori sa fie facuti sclavi; iar daca Beniamin avea sa fie adus, era adus numai ca sa impartaseasca soarta lor. De aceea, ei au hotarat sa ramana si sa sufere mai degraba impreuna decat sa aduca un necaz in plus tatalui lor, prin pierderea si a singurului fiu ce ii mai ramasese. Astfel, ei au fost aruncati in temnita, unde au ramas trei zile. 23:8 In timpul anilor care au trecut de la data cand Iosif a fost despartit de fratii sai, caracterul acestor fii ai lui Iacov se schimbase. Ei fusesera invidiosi, turbulenti, inselatori, cruzi si razbunatori; dar acum, cand au dat de necaz, s-au dovedit a fi neegoisti, strans uniti laolalta si devotati fata de tatal lor si, desi erau si ei barbati in puterea varstei, erau supusi autoritatii lui. 23:9 Cele trei zile petrecute in temnita egipteana au fost zile de amaraciune si necaz, cand fratii au meditat indelung asupra pacatelor lor din trecut. Daca Beniamin nu putea fi adus, atunci devenea o certitudine faptul ca erau iscoade, dar ei nu aveau nadejde ca vor putea castiga consimtamantul tatalui lor ca Beniamin sa plece de langa el. In cea de-a treia zi, Iosif a poruncit ca fratii sa fie adusi inaintea lui. El n-a vrut sa-i tina mai mult. 23:10 Tatal sau si familiile ce erau impreuna cu el poate ca deja sufereau de foame. "Faceti lucrul acesta si veti trai", a spus el: "eu ma tem de Dumnezeu! Daca sunteti oameni de treaba, sa ramana unul din fratii vostri inchis in temnita noastra; iar ceilalti plecati, luati grau ca sa va hraniti familiile si aduceti-mi pe fratele vostru cel tanar, pentru ca vorbele voastre sa fie puse astfel la incercare si sa scapati de moarte" (vers.18-20). Ei s-au invoit sa accepte aceasta propunere, desi aveau putina speranta ca tatal lor avea sa-l lase pe Beniamin sa vina impreuna cu ei. Iosif comunica cu ei prin intermediul unui translator, iar ei nu banuiau ca mai marele tarii ii intelegea, de aceea vorbeau deschis unul cu altul in prezenta sa. Ei se condamnau pe ei insisi in legatura cu modul in care s-au purtat cu Iosif: "Da; am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui, cand ne ruga, si nu l-am ascultat. Pentru aceea vine peste noi necazul acesta" (vers.21-22). Ruben, care facuse planul sa-l elibereze la Dotan, adauga: "Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta? Dar n-ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sangele lui". Ascultand, Iosif nu si-a mai putut controla emotiile, de aceea a iesit afara si a plans. Intorcandu-se, a poruncit ca Simeon sa fie legat in lanturi in fata lor si sa fie dus din nou in temnita. In comportamentul lor crud fata de fratele lor, Simeon fusese instigatorul, jucand rolul principal, si din cauza aceasta alegerea a cazut asupra lui. 23:11 Inainte insa de a ingadui ca fratii sai sa plece, Iosif a dat porunci ca sa li se dea grau si ca banii fiecaruia dintre ei sa fie pusi in secret la gura sacului sau. Li s-a dat, de asemenea, nutret pentru animale, ca sa aiba pe drumul intoarcerii spre casa. Pe drum, unul dintre ei, deschizandu-si sacul, a fost surprins ca a gasit punga cu arginti acolo. Facand cunoscut si celorlalti acest lucru, acestia s-au alarmat si, plini de spaima, au zis unul altuia: "Ce ne-a facut Dumnezeu?" Sa fie oare faptul acesta ca un semn bun din partea lui Dumnezeu sau El a ingaduit sa se intample astfel spre a-i pedepsi pentru pacatele lor si a-i afunda mai mult in necazuri? Ei au recunoscut faptul ca Dumnezeu a vazut pacatele lor si acum ii pedepsea pentru ele. 23:12 Iacov astepta cu nerabdare intoarcerea fiilor sai si, la sosirea lor, toata tabara s-a adunat in jurul lor, cand ii povesteau tatalui toate cele intamplate. Nelinistea si teama au umplut fiecare inima. Purtarea mai marelui Egiptului parea a cuprinde in sine unele planuri rele, iar temerile lor s-au confirmat atunci cand, deschizandu-si sacii, au gasit argintul 23:13 fiecaruia in sacul lui. In disperarea sa, batranul exclama: "Voi ma lipsiti de copii; Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, si voiti sa-l luati si pe Beniamin. Toate acestea pe mine ma lovesc". La aceasta, Ruben a raspuns: "Sa-mi omori pe amandoi fiii mei, daca nu-ti voi aduce inapoi pe Beniamin; da-l in mana mea si ti-l voi aduce inapoi". Aceasta vorbire aspra n-a avut darul sa-l linisteasca pe Iacov. Raspunsul sau a fost: "Fiul meu nu se poate pogori impreuna cu voi; caci fratele lui a murit, si el a ramas singur; daca i s-ar intampla vreo nenorocire in calatoria pe care o faceti, cu durere imi veti pogori perii mei cei albi in locuinta mortilor". 23:14 Dar seceta continua si, cu trecerea timpului, provizia de grau ce fusese adusa din Egipt aproape ca se ispravise. Fiii lui Iacov stiau foarte bine ca ar fi zadarnic sa se intoarca in Egipt fara Beniamin. Ei aveau putina speranta in schimbarea hotararii tatalui lor si asteptau in tacere deznodamantul acestei situatii. Umbra foamei ce se apropia devenea din ce in ce mai intunecata; pe fetele ingrijorate ale tuturor celor din tabara batranul citi nevoia lor si, in cele din urma, spuse: "Duceti-va iarasi si cumparati-ne ceva merinde". 23:15 Iuda a raspuns: "Omul acela ne-a spus curat: 'Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi'. Daca vrei deci sa trimiti pe fratele nostru cu noi, ne vom pogori si-ti vom cumpara merinde. Dar daca nu vrei sa-l trimiti, nu ne vom pogori, caci omul acela ne-a spus: 'Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi'". Vazand ca hotararea tatalui sau incepe sa se clatine, el mai adauga: "Trimite copilul cu mine, ca sa ne sculam si sa plecam, si vom trai si nu vom muri, noi, tu si copiii nostri" si s-a oferit ca zalog pentru fratele sau, fiind pentru totdeauna vinovat daca nu va izbuti sa-l redea pe Beniamin tatalui sau. 23:16 Iacov nu a mai putut sa nu-si dea consimtamantul si a poruncit fiilor sai sa se pregateasca de calatorie. El le-a poruncit, de asemenea, sa ia niste daruri pentru carmuitor, din acele lucruri pe care le mai putea da pamantul acela lovit de seceta, si anume "putin leac alinator si putina miere, mirodenii, smirna, fisticuri si migdale", precum si o dubla cantitate de argint. "Luati si pe fratele vostru", spuse el, "sculati-va si intoarceti-va la omul acela". Cand fiii sai erau gata de plecare in calatoria lor nesigura, batranul tata se scula si, ridicandu-si mainile spre ceruri, rosti rugaciunea: "Dumnezeul Cel Atotputernic sa va faca sa capatati trecere inaintea omului aceluia, si sa lase sa se intoarca impreuna cu voi pe celalalt frate al vostru si pe Beniamin! Iar eu, daca trebuie sa fiu lipsit de copiii mei, lipsit sa fiu!" 23:17 Si ei au calatorit din nou pana in Egipt si s-au prezentat 23:18 inaintea lui Iosif. Cand privirea lui a cazut asupra lui Beniamin, fiul propriei sale mame, el a fost profund miscat. El si-a ascuns totusi emotia si a poruncit ca sa fie dusi in casa sa si sa se faca pregatiri ca sa ia masa impreuna cu el. Cand erau condusi la palatul guvernatorului, fratii s-au ingrijorat foarte mult, temandu-se de faptul ca erau chemati sa dea socoteala pentru argintul aflat in sacii lor. Ei gandeau ca anume fusese pus acolo pentru a se da prilejul sa-i faca sclavi. In ingrijorarea lor s-au sfatuit cu administratorul casei, istorisind imprejurarile vizitei lor in Egipt; si, ca dovada a nevinovatiei lor, l-au informat ca au adus inapoi argintul gasit in sacii lor, de asemenea i-au spus ca au adus alti arginti pentru a cumpara hrana; si au adaugat: "Nu stim cine a pus argintul in sacii nostri" (Gen.43,22). Omul a raspuns: "Fiti pe pace! Nu va temeti de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatalui vostru, v-a pus pe ascuns o comoara in saci. Argintul vostru a trecut prin mainile mele" (vers.23). Nelinistea lor pieri si, cand Simeon, care fusese eliberat din temnita, li se alatura, ei si-au dat seama ca Dumnezeu era in adevar milostiv fata de ei. 23:19 Cand guvernatorul se intalni iarasi cu ei, acestia i-au prezentat darurile si cu umilinta "s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui" (vers.26). Din nou i-au venit in memorie visurile lui si, dupa ce si-a salutat oaspetii, se grabi sa-i intrebe: "Batranul vostru tata, de care ati vorbit, este sanatos? Mai traieste?" (vers.27). "Robul tau, tatal nostru, este sanatos; traieste inca" (vers.28), a fost raspunsul, insotit de plecaciuni pana la pamant. Apoi privirea i se opri asupra lui Beniamin si spuse: "Acesta este fratele vostru cel tanar despre care mi-ati vorbit?" Dumnezeu sa aiba mila de tine, fiule!" (vers.29), dar, coplesit de sentimente de gingasie, n-a mai putut spune nimic. "A intrat degraba intr-o odaie si a plans acolo" (vers.30). 23:20 Recapatandu-si stapanirea de sine, el s-a intors si toti au luat parte la ospat. Dupa legile castei lor, egiptenilor le era interzis sa stea la masa si sa manance cu oameni de o alta natie. De aceea, fiii lui Iacov aveau o masa a lor la o parte, in timp ce guvernatorul, datorita rangului sau inalt, manca singur, iar egiptenii aveau si ei mesele lor separate. Dupa ce toti s-au asezat, fratii au fost surprinsi sa constate ca erau asezati intr-o ordine desavarsita, dupa varsta lor. Iosif "a spus sa le dea din bucatele care erau inaintea lui; dar Beniamin "a capatat de cinci ori mai mult decat ceilalti" (vers.34). Prin acest semn de favoare manifestat fata de Beniamin, el nadajduia sa se convinga daca fratele mai mic era cumva privit cu invidia si ura care fusesera manifestate fata de el. Inchipuindu-si inca faptul ca Iosif nu 23:21 le intelegea limba, fratii vorbeau intre ei fara sfiala; astfel, el a avut un bun prilej sa le cunoasca adevaratele sentimente. El dorea sa-i puna inca la proba si, inainte de plecarea lor, a poruncit ca paharul sau de argint din care bea sa fie ascuns in sacul celui mai tanar. 23:22 Plini de bucurie, ei au pornit pe drumul intoarcerii spre casa. Simeon si Beniamin erau cu ei, animalele erau incarcate cu grau si toti aveau simtamantul ca au scapat cu bine din primejdiile ce pareau ca ii inconjoara. Dar de-abia ajunsesera la periferia orasului, cand au fost opriti de catre administratorul guvernatorului, care le-a pus mustratoarea intrebare: "Pentru ce ati rasplatit binele cu rau? De ce ati furat paharul din care bea domnul meu si de care se slujeste pentru ghicit? Rau ati facut ca v-ati purtat astfel" (Gen.44,4-5). Se presupunea ca acest pahar avea puterea de a descoperi orice substanta otravitoare care ar fi fost pusa in el. Pe vremea aceea, astfel de pahare aveau o foarte mare valoare, fiind considerate ca o aparare impotriva uciderii prin otravire. 23:23 La acuzatia administratorului, calatorii au raspuns: "Domnule, pentru ce vorbesti astfel? Sa fereasca Dumnezeu pe robii tai sa fi savarsit o asemenea fapta! Iata, noi ti-am adus din tara Canaanului argintul pe care l-am gasit la gura sacilor nostri; cum am fi putut sa furam argint sau aur din casa domnului tau? Sa moara acela dintre robii tai la care se va gasi paharul, si noi insine sa fim robi ai domnului nostru" (vers.7-9). 23:24 "Fie dupa cuvintele voastre", a spus administratorul: "acela la care se va gasi paharul sa fie robul meu; iar voi veti fi nevinovati" (vers.10). 23:25 Cercetarea a inceput imediat. "Indata si-a pogorat fiecare sacul la pamant. Fiecare si-a deschis sacul" (vers.11) si administratorul a cercetat fiecare sac, incepand cu cel al lui Ruben si luandu-i pe fiecare la rand, pana la cel mai tanar. Paharul a fost gasit in sacul lui Beniamin. 23:26 Fratii si-au sfasiat hainele in semn de mare nenorocire si s-au intors cu pas incet in oras. Dupa juramantul lor, Beniamin era sortit unei vieti de rob. Ei l-au urmat pe administrator la palat si, gasindu-l pe guvernator inca acolo, "s-au aruncat cu fata la pamant inaintea lui". "Ce fapta ati facut?" zise el. "Nu stiti ca un om ca mine are putere sa ghiceasca?" Iosif urmarea sa scoata de la ei o recunoastere a pacatului lor. El nu pretinsese niciodata ca are putere sa ghiceasca, dar voia sa-i faca sa creada ca el putea citi tainele vietii lor. 23:27 Iuda a raspuns: "Ce sa mai spunem domnului nostru? Cum 23:28 sa mai vorbim? Cum sa ne mai indreptatim? Dumnezeu a dat pe fata nelegiuirea robilor tai. Iata-ne robi ai domnului nostru, noi si acela la care s-a gasit paharul" (vers.16). 23:29 "Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac asa ceva", a fost raspunsul; "omul la care s-a gasit paharul va fi robul meu; dar voi, suiti-va inapoi in pace la tatal vostru" (vers.17). 23:30 In marea lui disperare, Iuda s-a apropiat de guvernator si a spus: "Te rog, domnul meu, da voie robului tau sa spuna o vorba domnului meu, si sa nu te manii pe robul tau! Caci tu esti ca Faraon" (vers.18). In cuvinte de o elocventa miscatoare, el a descris durerea tatalui sau din pricina pierderii lui Iosif, cum si ezitarea lui atunci cand a fost sa-l lase pe Beniamin sa vina cu ei in Egipt, intrucat el era singurul fiu ce i-a mai ramas de la mama lui, Rahela, pe care Iacov a iubit-o atat de mult. "Acum", spuse el, "daca ma voi intoarce la robul tau, tatal meu, fara sa avem cu noi baiatul de sufletul caruia este nedeslipit sufletul lui, el are sa moara, cand va vedea ca baiatul nu este; si robii tai vor cobori cu durere in locuinta mortilor batranetile robului tau, tatal nostru. Caci robul tau s-a pus chezas pentru copil si a zis tatalui meu: 'Daca nu-l voi aduce inapoi la tine, vinovat sa fiu pentru totdeauna fata de tatal meu'. Ingaduie dar, te rog, robului tau sa ramana in locul baiatului, ca rob al domnului meu; iar baiatul sa se suie inapoi cu fratii sai. Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah, sa nu vad mahnirea tatalui meu" (vers.18-34). 23:31 Iosif era multumit. El a vazut in fratii sai roadele unei adevarate pocainte. Auzind nobila hotarare a lui Iuda, a poruncit ca toti ceilalti, in afara de oamenii acestia, sa iasa afara; apoi, plangand tare, el a strigat: "Eu sunt Iosif! Mai traieste tatal meu?" (Gen. 45,3). 23:32 Fratii sai au ramas incremeniti, muti de spaima si uimire. Carmuitorul Egiptului era fratele lor, Iosif, pe care ei il invidiasera si au vrut sa-l ucida si pe care, in cele din urma, l-au vandut ca rob! Tot comportamentul lor rau fata de el a trecut pe dinaintea lor. Ei si-au amintit cum au dispretuit ei visele lui si cum s-au straduit ca acestea sa nu se implineasca. Si, cu toate acestea, ei si-au jucat rolul in implinirea acestor vise; iar acum, pentru ca se aflau cu totul in puterea lui, fara indoiala ca el avea sa razbune tot raul pe care il suferise. 23:33 Vazandu-le tulburarea, el le spuse cu duiosie: "Apropiati-va de mine", si, in timp ce ei se apropiau, el a continuat: "Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ati vandut ca sa fie dus in Egipt. Acum, nu va intristati 23:34 si nu fiti mahniti ca m-ati vandut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m-a trimis Dumnezeu inaintea voastra" (vers.4-5). Dandu-si seama ca au suferit destul pentru cruzimea cu care s-au purtat fata de el, plin de noblete, el a cautat sa le alunge temerile si sa usureze amaraciunea mustrarilor de constiinta pe care si le faceau. 23:35 "Iata", continua el, "sunt doi ani de cand bantuie foametea in tara; si inca cinci ani nu va fi nici aratura, nici seceris. Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra ca sa va ramana samanta vie in tara si ca sa va pastreze viata printr-o mare izbavire. Asa ca nu voi m-ati trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a facut ca un tata al lui Faraon, stapan peste toata casa lui, si carmuitorul intregii tari a Egiptului. Grabiti-va de va suiti la tatal meu, si spuneti-i: 'Asa vorbeste fiul tau Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoara-te la mine si nu zabovi! Vei locui in tinutul Gosen, si vei fi langa mine, tu, fiii tai, si fiii fiilor tai, oile tale si boii tai, si tot ce este al tau. Acolo te voi hrani caci vor mai fi inca cinci ani de foamete; si astfel nu vei pieri, tu, casa ta, si tot ce este al tau.' Voi vedeti cu ochii vostri, si fratele meu Beniamin vede cu ochii lui ca eu insumi va vorbesc." "El s-a aruncat de gatul fratelui sau Beniamin si a plans; si Beniamin a plans si el pe gatul lui. A imbratisat, de asemenea, pe toti fratii lui, plangand. Dupa aceea, fratii lui au stat de vorba cu el" (vers.6-15). Plini de umilinta, ei si-au marturisit pacatul si i-au cerut iertare. De multa vreme ei se chinuiau de grija si remuscari, iar acum se bucurau ca el era inca in viata. 23:36 Vestea despre cele ce avusesera loc a fost dusa in graba la imparat, care, doritor sa-si manifeste recunostinta fata de Iosif, a confirmat invitatia facuta de guvernator familiei sale, zicand: "Tot ce este mai bun in tara Egiptului va fi pentru voi" (vers.20). Fratii au fost apoi lasati sa plece, dupa ce au fost din abundenta incarcati cu merinde si care, precum si cu tot ceea ce le era de trebuinta pentru mutarea tuturor familiilor lor si a slujitorilor lor in Egipt. Iosif i-a dat lui Beniamin daruri mult mai valoroase decat le-a dat celorlalti. Apoi, temandu-se ca se va isca vreo cearta intre ei pe drumul spre casa, in clipa in care erau gata sa plece, le-a dat porunca: "Sa nu va certati pe drum" (vers.24). 23:37 Fiii lui Iacov s-au intors la tatal lor cu vestea aducatoare de bucurie: "Iosif tot mai traieste si chiar el carmuieste toata tara Egiptului" (vers.26). La inceput, batranul a fost coplesit de vestea aceasta; nu putea 23:38 sa creada ceea ce auzise; dar, cand a vazut sirul cel lung de care si animale incarcate si ca Beniamin era din nou cu el, a fost convins si, in plinatatea bucuriei sale, exclama: "Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste! Vreau sa ma duc sa-l vad inainte de moarte" (vers.28). 23:39 Mai ramanea de facut inca un act de umilinta din partea celor zece frati. Ei i-au marturisit acum tatalui lor inselaciunea si fapta lor cruda, care atatia ani amarase viata lui si a lor. Iacov nu-i banuise de un pacat atat de josnic, dar vazand ca totul a fost intors in bine, i-a iertat si i-a binecuvantat pe gresitii sai copii. 23:40 Tatal si fiii sai, cu familiile lor, cu turmele si cirezile lor, impreuna cu numerosii lor slujitori, au pornit curand spre Egipt. Cu inima plina de bucurie, ei si-au continuat calatoria si, cand au ajuns la Beer-Seba, patriarhul a adus jertfe de multumire si L-a rugat pe Dumnezeu sa le dea asigurarea ca va merge cu ei. Intr-o viziune de noapte, Cuvantul divin i-a vorbit: "Nu te teme sa te pogori in Egipt, caci acolo te voi face sa ajungi un neam mare. Eu Insumi Ma voi pogori cu tine in Egipt si Eu Insumi te voi scoate iarasi de acolo" (Gen.46,3-4). 23:41 Asigurarea: "Nu te teme sa te pogori in Egipt, caci acolo te voi face sa ajungi un neam mare", era plina de insemnatate; lui Avraam ii fusese data fagaduinta ca va avea urmasi tot atat de numerosi ca si stelele cerului, dar pana atunci poporul ales crescuse foarte incet. Iar tara Canaanului nu oferea acum conditiile pentru dezvoltarea unei astfel de natiuni, dupa cum fusese profetizat. Tara se afla in stapanirea unor puternice triburi pagane, care nu aveau sa fie deposedate si nimicite decat dupa "al patrulea neam". Daca urmasii lui Israel aveau sa ajunga aici un popor numeros, atunci ei ar fi trebuit fie sa-i alunge pe locuitorii tarii, fie sa se imprastie printre ei. Lucrul dintai, dupa planul divin, nu-l puteau face; iar daca s-ar fi amestecat cu canaanitii, ar fi fost in primejdie de a fi amagiti si a cadea in idolatrie. Egiptul, insa, oferea conditiile necesare implinirii scopului divin. O parte a tarii, bine udata si fertila, le era pusa la dispozitie, oferindu-le toate posibilitatile pentru cresterea lor rapida. Iar antipatia pe care aveau sa o intalneasca in Egipt datorita ocupatiei lor, deoarece toti pastorii erau "o uraciune pentru egipteni", avea sa-i faca in stare sa ramana un popor deosebit, aparte, ajutandu-i astfel sa ramana departe de participarea la idolatria Egiptului. 23:42 Ajungand in Egipt, grupul s-a dus direct in tinutul Gosen. Acolo a venit Iosif in carul sau oficial, insotit de o suita princiara. Stralucirea din jurul sau si demnitatea pozitiei sale au fost uitate; un singur gand ii umplea mintea, o singura dorinta ii misca inima. Privind la calatorii care se apropiau, iubirea, ale carei daruri fusesera reprimate atat de multi si indelungati ani, nu a mai putut fi nicidecum controlata. El a sarit din carul sau si a alergat inainte pentru a-i ura tatalui sau bun venit. "Cum l-a vazut, s-a aruncat pe gatul lui si a plans multa vreme pe gatul lui. Israel a zis lui Iosif: 'Acum pot sa mor, fiindca ti-am vazut fata, si tu tot mai traiesti'" (vers.29- 30). 23:43 Iosif i-a luat pe cinci dintre fratii sai ca sa-i prezinte lui faraon si sa primeasca de la el in dar pamantul unde sa-si aseze viitoarea lor locuinta. Recunostinta fata de primul sau ministru l-ar fi putut face pe monarh sa-i onoreze, dandu-le slujbe de stat, dar Iosif, credincios adorarii lui Iehova, a cautat sa-i salveze pe fratii lui de ispitele la care ar fi fost supusi la curtea pagana; de aceea i-a sfatuit ca, atunci cand vor fi intrebati de imparat, sa-i spuna in mod deschis adevarata lor ocupatie. Fiii lui Iacov au urmat acest sfat, avand grija, de asemenea, sa spuna ca ei au venit sa locuiasca o vreme in tara, nu ca sa ramana acolo, rezervandu-si astfel dreptul sa plece atunci cand hotarau sa faca lucrul acesta. Imparatul le-a hotarat un loc de locuit, asa cum le-a fagaduit, in "cea mai buna parte a tarii", in tinutul Gosen. 23:44 Nu mult dupa sosirea lor, Iosif l-a dus pe tatal sau ca sa fie, de asemenea, prezentat imparatului. Patriarhul era strain in ceea ce priveste comportarea la curtile imparatesti; dar, in mijlocul scenelor marete ale naturii, el comunicase cu un Monarh mult mai puternic; iar acum, constient de superioritatea lui, ridica mainile si il binecuvanta pe faraon. 23:45 In cele dintai cuvinte adresate lui Iosif, Iacov vorbise asa ca si cum, o data cu sfarsitul acesta fericit al indelungatei lui ingrijorari si amaraciuni, el era gata sa moara. Dar inca saptesprezece ani aveau sa-i mai fie daruiti in locul acela pasnic din Gosen. Acesti ani au fost intr-un contrast fericit cu aceia dinaintea lor. In fiii sai, el a vazut dovada unei adevarate pocainte; el si-a vazut familia inconjurata de toate conditiile necesare pentru dezvoltarea unei mari natiuni; si credinta sa a inteles fagaduinta cea sigura a asezarii lor viitoare in Canaan. El insusi era inconjurat de toate semnele iubirii si favorii pe care primul ministru al Egiptului le putea oferi si, fericit fiind in compania fiului sau pierdut de atata vreme, se indrepta incetisor, linistit si impacat, catre mormant. 23:46 Simtind ca se apropie moartea, el a trimis dupa Iosif. Fiind neclintit intemeiat pe fagaduinta lui Dumnezeu cu privire la luarea in stapanire a Canaanului, el zise: "Sa nu ma ingropi in Egipt. Ci cand ma voi culca langa parintii mei, sa ma scoti afara din Egipt si sa ma ingropi in mormantul lor" (Gen.47,29-30). Iosif a fagaduit ca va face astfel, dar Iacov nu s-a multumit numai cu atat; el a cerut de la Iosif cu juramant solemn ca il va aseza alaturi de parintii sai, in pestera de la Macpela. 23:47 O alta problema importanta se impunea atentiei; fiii lui Iosif trebuia sa fie asezati in mod oficial printre copiii lui Israel. Iosif, venind pentru o ultima intalnire cu tatal sau, i-a adus cu sine pe Efraim si Manase. Prin mama lor, acesti copii erau legati de cea mai inalta ierarhie preoteasca a Egiptului, iar pozitia tatalui le deschidea caile bogatiei si ale locurilor inalte, daca ei ar fi ales sa se uneasca cu egiptenii. Cu toate acestea, a fost dorinta lui Iosif ca ei sa se uneasca cu poporul lor. El si-a manifestat credinta in fagaduinta legamantului, renuntand in numele fiilor sai la toate onorurile pe care le oferea curtea Egiptului, pentru un loc printre desconsideratele semintii de pastori carora le fusesera incredintate cuvintele lui Dumnezeu. 23:48 Iacov a spus: "Cei doi fii, care ti s-au nascut in tara Egiptului, inainte de venirea mea la tine in Egipt, vor fi ai mei; Efraim si Manase vor fi ai mei, ca si Ruben si Simeon" (Gen.48,5). Ei trebuia sa fie adoptati ca fii ai sai si sa devina capetenii ale unor semintii separate. Astfel, unul dintre privilegiile dreptului de intai nascut, pe care Ruben le nesocotise si le pierduse, avea sa ii revina lui Iosif, ca o indoita masura in Israel. 23:49 Ochii lui Iacov se intunecasera din cauza varstei si el nu-si daduse seama de prezenta tinerilor; dar acum, deslusind formele lor, el a spus: "Cine sunt acestia?" Dupa ce i s-a raspuns, el adauga: "Apropie-i, te rog, de mine, ca sa-i binecuvantez". Cand acestia s-au apropiat, patriarhul i-a imbratisat si i-a sarutat, punand in mod solemn mainile asupra capetelor lor, spre binecuvantare. Apoi a rostit rugaciunea: "Dumnezeul inaintea caruia au umblat parintii mei, Avraam si Isaac, Dumnezeul care m-a calauzit de cand m-am nascut, pana in ziua aceasta, Ingerul care m-a izbavit de orice rau, sa binecuvanteze pe copiii acestia" (vers.15-16). Nu mai era acum nici un spirit de incredere in sine, nici o sprijinire pe puterea sau iscusinta omeneasca. Dumnezeu fusese pastratorul si sprijinul sau. Nu mai era nici o plangere cu privire la zilele grele din trecut. Incercarile si necazurile acelor zile nu mai erau considerate ca lucruri care erau 23:50 "impotriva" lui. Memoria nu readucea in amintire decat mila si bunatatea Sa plina de iubire, care fusesera cu el in tot timpul peregrinajului sau. 23:51 O data lucrarea binecuvantarii incheiata, Iacov i-a dat fiului sau o asigurare - lasand generatiilor ce aveau sa vina, prin lungi ani de robie si necazuri, aceasta marturie a credintei sale: "Iata ca in curand am sa mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi si va va aduce inapoi in tara parintilor vostri" (vers.21). 23:52 In cele din urma, toti fiii lui Iacov s-au strans in jurul patului sau de moarte. Iacov i-a chemat pe fiii sai si le-a zis: "Strangeti-va si ascultati, fii ai lui Iacov. Ascultati pe tatal vostru Israel" si va voi vesti ce vi se va intampla in vremurile care vor veni" (Gen.49,1-2). Adesea, foarte ingrijorat, el se gandise la viitorul lor si se straduise sa-si zugraveasca siesi istoria diferitelor semintii. Acum, cand copiii sai asteptau sa primeasca ultima sa binecuvantare, Spiritul Inspiratiei a venit asupra sa si inaintea lui se desfasura, intr-o viziune profetica, viitorul urmasilor sai. Unul dupa altul au fost amintite numele fiilor sai, a fost descris caracterul fiecaruia dintre ei, iar istoria viitoare a semintiei a fost infatisata pe scurt: 23:53 "Ruben, tu, intaiul meu nascut, 23:54 Puterea mea si parga tariei mele, 23:55 Intaiul in vrednicie, si intaiul in putere" (vers.3). 23:56 Astfel a zugravit tatal ceea ce ar fi trebuit sa fie pozitia lui Ruben, fiul sau intai nascut; dar pacatul sau dureros de neplacut de la Migdal-Eder l-a facut nevrednic de binecuvantarea dreptului de intai nascut. Si Iacov continua: 23:57 "Navalnic ca apele, 23:58 Tu nu vei mai avea intaietate" (vers.4). 23:59 Preotia a fost partea ce a fost data lui Levi, imparatia si fagaduinta mesianica, lui Iuda si o dubla parte din mostenire, lui Iosif. Semintia lui Ruben nu s-a ridicat niciodata la o pozitie mai inalta in Israel, ea nu a fost asa de numeroasa ca aceea a lui Iuda sau Dan si a fost cea dintai care a fost dusa in captivitate. 23:60 Imediat dupa Ruben, ca varsta, veneau Simeon si Levi. Ei fusesera uniti in cruzimea lor fata de sihemiti si ei fusesera, de asemenea, cei mai vinovati in vinderea lui Iosif. Cu privire la ei, Iacov a declarat: 23:61 "Ii voi imparti in Iacov, 23:62 Si-i voi risipi in Israel" (vers.7). 23:63 Cu prilejul numaratorii din Israel, chiar inainte de intrarea in 23:64 Canaan, Simeon era semintia cea mai putin numeroasa. Moise, in binecuvantarea lui de pe urma, nu a facut nici o referire la Simeon. In planul asezarii in Canaan, aceasta semintie a primit numai o mica parte din ceea ce i-a revenit lui Iuda, iar familiile acelea care au devenit mai tarziu puternice au format diferite colonii si s-au asezat in locuri ce se aflau in afara hotarelor tarii sfinte. De asemenea, Levi n-a primit nici o mostenire, cu exceptia a patruzeci si opt de cetati, imprastiate in diferite parti ale tarii. In cazul acestei semintii, totusi, credinciosia fata de Iehova, atunci cand celelalte semintii au apostaziat, i-a asigurat numirea in serviciile cele sfinte de la sanctuar si, in acest fel, blestemul a fost schimbat in binecuvantare. 23:65 Binecuvantarile cele mai de seama ale dreptului de intai nascut au fost transferate asupra lui Iuda. Semnificatia numelui - care inseamna lauda - este infatisata in istoria profetica a acestei semintii: 23:66 "Iudo, tu vei primi laudele fratilor tai; 23:67 Mana ta va apuca de ceafa pe vrajmasii tai. 23:68 Fiii tatalui tau se vor inchina pana la pamant inaintea ta, 23:69 Iuda este un pui de leu. 23:70 Tu te-ai intors de la macel, fiule! 23:71 Iuda isi pleaca genunchii, Se culca intocmai ca un leu, 23:72 Ca o leoaica: cine-l va scula? 23:73 Toiagul de domnie Nu se va departa din Iuda, 23:74 Nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, 23:75 Pana va veni Silo, 23:76 Si de El vor asculta popoarele" (vers.8-10). 23:77 Leul, regele padurii, este un simbol potrivit al acestei semintii din care au iesit David si Fiul lui David, Silo, adevaratul "Leu al semintiei lui Iuda", Caruia I se vor inchina, in cele din urma, toate puterile si Ii vor aduce inchinare toate popoarele. 23:78 Pentru cea mai mare parte dintre fiii sai, Iacov a profetizat un viitor prosper. In cele din urma a ajuns la Iosif, si inima tatalui s-a revarsat cerand binecuvantari peste "capul domnului fratilor sai": 23:79 "Iosif este vlastarul unui pom roditor, 23:80 Vlastarul unui pom roditor sadit langa un izvor; 23:81 Ramurile lui se inalta deasupra zidului. 23:82 Arcasii l-au atatat, au aruncat sageti, 23:83 Si l-au urmarit cu ura lor. 23:84 Dar arcul lui a ramas tare, 23:85 Si mainile lui au fost intarite de mainile Puternicului lui Iacov. 23:86 Si a ajuns astfel pastorul, stanca lui Israel. 23:87 Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatalui tau, Care te va ajuta; 23:88 Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, Care te va binecuvanta 23:89 Cu binecuvantarile cerurilor de sus, 23:90 Cu binecuvantarile apelor de jos, 23:91 Cu binecuvantarile tatelor si ale pantecelui mamei. 23:92 Binecuvantarile tatalui tau Intrec binecuvantarile parintilor mei; 23:93 Si se inalta Pana in crestetul dealurilor vesnice; 23:94 Ele sa vina peste capul lui Iosif, 23:95 Peste crestetul capului domnului fratilor sai" (vers.22-26). 23:96 Iacov a fost intotdeauna un om al unei profunde si inflacarate afectiuni; iubirea sa pentru fiii sai era puternica si gingasa, iar marturia sa de pe patul de moarte, pentru ei, nu a fost expresia partinirii sau a resentimentelor. El ii iertase pe toti si i-a iubit pana la sfarsit. Gingasia sa parinteasca n-a putut gasi expresie decat in cuvinte de incurajare si speranta; dar puterea lui Dumnezeu se odihnea asupra lui si, sub influenta Inspiratiei, el a fost constrans sa declare adevarul, oricat de dureros ar fi fost lucrul acesta. 23:97 O data pronuntata ultima binecuvantare, Iacov a repetat insarcinarea cu privire la locul ingroparii sale: "Eu am sa fiu adaugat la poporul meu; deci sa ma ingropati impreuna cu parintii mei" in pestera din ogorul Macpela". "Acolo au ingropat pe Avraam si pe Sara, nevasta lui; acolo au ingropat pe Isaac si Rebeca, nevasta lui; si acolo am ingropat eu pe Lea" (vers.29-31). Astfel, ultimul act al vietii sale a fost acela de a marturisi credinta sa in fagaduinta lui Dumnezeu. 23:98 Cei din urma ani ai lui Iacov au venit ca un amurg de liniste si odihna dupa o zi de zbucium si oboseala. Norii se adunasera intunecosi deasupra cararii sale si totusi soarele lui a apus in seninatate si stralucirea cerului i-a iluminat ceasul despartirii. Scriptura spune: "Spre seara se va arata lumina" (Zah.14,7). "Uita-te bine la cel fara prihana si priveste pe cel fara viclesug; caci sfarsitul omului acestuia este pacea" (Ps.37,37). 23:99 Iacov pacatuise si a suferit mult. Multi ani de truda, de griji si necazuri fusesera partea lui, din ziua cand marele lui pacat l-a obligat sa fuga din corturile tatalui sau. Un fugar fara casa, despartit de mama sa, pe care nu avea s-o mai vada niciodata; muncind din greu sapte ani pentru aceea pe care o iubea, numai pentru a fi inselat in mod josnic; trudind douazeci de ani in slujba unei rude lacome si apucatoare; vazand cum ii sporeste averea si ii cresc copiii in jurul sau, dar afland putina bucurie in familia sa, mereu in cearta si dezbinata; amarat din cauza ocarii suferite de fiica sa si a razbunarii fratilor ei, 23:100 de moartea Rahelei, de nelegiuirea impotriva firii savarsita de Ruben, de pacatul lui Iuda, de cruda inselaciune si rautatea date pe fata in dreptul lui Iosif. Cat de lunga si intunecata este lista relelor date la iveala. Astfel, el a cules unul dupa altul roadele acelei dintai fapte rele. Mereu si mereu a vazut repetandu-se printre fiii sai pacatele de care el insusi se facuse vinovat. Dar, oricat de amara fusese lectia, ea si-a indeplinit menirea. Mustrarea, desi dureroasa, adusese totusi "roada datatoare de pace a neprihanirii" (Evr.12,11 u.p.). 23:101 Inspiratia a inregistrat cu credinciosie greselile oamenilor buni, ale acelora care au fost distinsi prin favoarea facuta lor de Dumnezeu; in adevar, greselile lor sunt prezentate mai amanuntit decat virtutile lor. Acesta a fost si a ramas un subiect de uimire pentru multi si a dat si mai da inca celor necredinciosi ocazia de a lua Biblia in deradere. Dar lucrul acesta este una dintre dovezile cele mai puternice in favoarea adevarului prezentat in Scripturi, si anume ca faptele nu sunt acoperite si pacatele personajelor de seama ale ei nu sunt trecute cu vederea. Mintea oamenilor este atat de mult stapanita de prejudecati, incat nu este cu putinta ca istoria scrisa de oameni sa fie cu totul impartiala. Daca Biblia ar fi fost scrisa de persoane neinspirate, atunci fara indoiala ca ea ar fi infatisat caracterul persoanelor onorate de ea intr-o lumina mult mai elogioasa. Dar asa cum este, noi avem in ea un raport corect al experientelor lor. 23:102 Oamenii care au fost onorati de Dumnezeu si carora El le-a incredintat mari raspunderi au fost adesea biruiti de ispite si au pacatuit, la fel cum si noi astazi ne luptam, ne clatinam si adesea cadem in greseli. Viata lor, cu toate greselile si faptele lor nevrednice, este descoperita inaintea noastra, atat pentru incurajarea noastra, cat si pentru avertizarea noastra. Daca ei ar fi fost infatisati fara nici o greseala, noi, cu natura noastra pacatoasa, am fi ajuns la disperare cu greselile si abaterile noastre. Dar, vazand cum altii s-au luptat trecand prin descurajari la fel ca ale noastre, cum au fost infranti de ispite ca si noi, si totusi s-au imbarbatat iarasi si au biruit prin harul lui Dumnezeu, si noi suntem incurajati in alergarea noastra dupa neprihanire. Dupa cum si ei, desi uneori erau dati inapoi, au recastigat locul unde fusesera mai inainte si au fost binecuvantati de Dumnezeu, tot astfel si noi putem fi biruitori in puterea lui Hristos. Pe de alta parte, raportul vietii lor poate sluji ca o avertizare pentru noi. El arata ca Dumnezeu nu va socoti nevinovat pe cel vinovat. El vede pacatul chiar si in oamenii cei mai privilegiati si se poarta cu ei chiar mai sever decat cu aceia care au mai putina lumina si raspundere. 23:103 Dupa inmormantarea lui Iacov, teama a pus din nou stapanire pe inimile fratilor lui Iosif. Cu toata bunatatea pe care el a manifestat-o fata de ei, constienta vinovatiei i-a facut neincrezatori si banuitori. Poate ca el nu facuse altceva decat sa-si amane razbunarea, din consideratie pentru tatal lor si acum avea sa le aplice pedeapsa mult amanata pentru faradelegea lor. Ei n-au indraznit sa vina personal inaintea lui, dar i-au trimis un mesaj: "Tatal tau a dat porunca aceasta inainte de moarte: 'Asa sa vorbiti lui Iosif: Oh! iarta nelegiuirea fratilor tai si pacatul lor, caci ti-au facut rau!' Iarta acum pacatul robilor Dumnezeului tatalui tau" (Gen.50,16-17). Acest mesaj l-a miscat pana la lacrimi pe Iosif si, incurajati de lucrul acesta, fratii sai au venit si s-au aruncat la pamant inaintea lui si au zis: "Suntem robii tai". Iubirea lui Iosif fata de fratii sai era profunda si neegoista si a fost indurerat la gandul ca ei il considerau capabil sa nutreasca un spirit de razbunare. "Fiti fara teama", a spus el, "caci sunt eu oare in locul lui Dumnezeu? Voi, negresit, v-ati gandit sa-mi faceti rau; dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, ca sa implineasca ceea ce se vede astazi, si anume sa scape viata unui popor in mare numar. Fiti dar fara teama, caci eu va voi hrani, pe voi si pe copiii vostri" (vers.19-21). 23:104 Viata lui Iosif este o ilustrare a vietii lui Hristos. Invidia a fost aceea care i-a determinat pe fratii lui Iosif sa-l vanda ca sclav; ei nadajduiau sa-l impiedice astfel sa ajunga mai mare decat ei. Si cand a fost dus in Egipt, lor le placea sa creada ca nu aveau sa mai fie necajiti cu visele lui si ca au inlaturat toate posibilitatile ca ele sa se implineasca. Dar actiunile lor au fost anihilate de Dumnezeu, facand sa aiba loc chiar lucrul pe care ei doreau sa-l impiedice. Tot astfel si preotii si mai marii iudeilor erau invidiosi pe Hristos, temandu-se de faptul ca El va indeparta atentia poporului de la ei. L-au omorat, pentru a-L impiedica sa devina imparat, dar in felul acesta ei au facut sa aiba loc tocmai ceea ce nu doreau. 23:105 Iosif, prin ramanerea lui ca rob in Egipt, a devenit un salvator pentru familia tatalui sau, si totusi faptul acesta n-a scazut vinovatia fratilor sai. La fel, crucificarea lui Hristos de catre vrajmasii Sai L-a facut Rascumparatorul omenirii, Mantuitorul neamului omenesc cazut, Carmuitorul intregii lumi; dar crima ucigasilor Sai a fost tot asa de urata ca si atunci cand mana providentei lui Dumnezeu nu ar fi avut sub control evenimentele, ca ele sa fie spre slava Sa si binele omului. 23:106 Dupa cum Iosif a fost vandut paganilor de catre propriii sai frati, la fel 23:107 si Hristos a fot vandut in mainile celor mai inversunati vrajmasi ai Sai de catre unul dintre ucenicii Sai. Lui Iosif i-au fost aduse acuzatii neadevarate si a fost aruncat in temnita datorita virtutii sale; tot asa si Hristos a fost dispretuit si respins pentru ca viata Lui neprihanita si plina de lepadare de sine a fost o mustrare pentru pacat. Cu toate ca nu se facea vinovat de nici un rau, el a fost condamnat pe temeiul unor marturii mincinoase. Iar rabdarea si blandetea lui Iosif, date pe fata in timp de nedreptate si opresiune, bucuria lui de a ierta si nobila bunavointa fata de comportarea nenaturala a fratilor sai reprezinta rabdarea Mantuitorului, care nu S-a plans in fata rautatii si necuviintei oamenilor rai, si iertarea Sa, acordata nu numai ucigasilor Sai, ci tuturor acelora care vin la El, marturisindu-si pacatele si cautand iertare. 23:108 Iosif a mai trait cincizeci si cinci de ani dupa moartea tatalui sau. El a trait sa-i vada "pe fiii lui Efraim pana la al treilea neam; si fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au nascut pe genunchii lui" (vers.22-23). El a fost martor la cresterea si prosperitatea poporului sau si in toti acesti ani credinta sa in faptul ca Dumnezeu va readuce pe Israel in tara fagaduintei a fost nezdruncinata. 23:109 Cand a simtit ca i se apropie sfarsitul, el si-a chemat rudele in jurul sau. Oricat de onorat fusese in tara lui faraon, Egiptul nu era pentru el decat locul exilului sau; ultimul act al vietii sale urma sa arate ca el si-a legat soarta de Israel. Ultimele lui cuvinte au fost: "Dumnezeu va va cerceta si va va face sa va suiti din tara aceasta in tara pe care a jurat ca o va da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov" (vers.24). Si el lua un juramant solemn din partea copiilor lui Israel ca ii vor duce oasele cu ei, in tara Canaanului. "Iosif a murit in varsta de o suta zece ani. L-au imbalsamat si l-au pus intr-un sicriu in Egipt" (vers.26). Iar in decursul veacurilor de truda care au urmat, acel sicriu, un aducator aminte al cuvintelor rostite de Iosif pe patul de moarte, a marturisit pentru Israel ca ei erau numai calatori in Egipt si i-a indemnat sa-si pastreze nadejdea atintita asupra tarii Fagaduintei, pentru ca timpul eliberarii avea sa vina cu siguranta. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: