22:2 Intre timp, Iosif si cei ce l-au cumparat se aflau pe drumul spre Egipt. Pe cand caravana calatorea spre miazazi, catre hotarele Canaanului, baiatul a putut zari in departare colinele printre care se aflau si corturile tatalui sau. El a plans amar, gandindu-se la tatal sau iubitor, in singuratatea si durerea lui. Din nou i-a venit in minte scena de la Dotan. El i-a vazut pe fratii sai plini de manie si a simtit privirile lor furioase atintite asupra lui. Cuvintele intepatoare si insultatoare, cu care ei au raspuns rugamintilor lui disperate, rasunau in urechile lui. Cu inima tremuranda privi inainte, spre viitor. Ce schimbare avusese loc in situatia lui - de la pozitia sa de fiu prea iubit, la aceea de sclav dispretuit si neajutorat. Singur si fara prieteni, care avea sa fie soarta sa in tara straina in care era dus? Pentru un timp, Iosif cazu prada unei dureri si unei groaze nestapanite.