22:26 Talmacirea era asa de rezonabila si asa de bine inchegata, iar planul pe care el l-a recomandat era asa de bun si iscusit, incat corectitudinea lui nu mai putea fi pusa la indoiala. Dar cui i se putea incredinta executarea unui asemenea plan? De inteleapta alegere depindea chiar scaparea natiunii de pieire. Imparatul era tulburat. Pentru un timp, problema numirii a fost inca in studiu. Prin mijlocirea mai marelui paharnicilor, monarhul aflase despre intelepciunea si iscusinta date pe fata de Iosif in administrarea inchisorii; era evident faptul ca el poseda talente administrative intr-un grad foarte mare. Paharnicul, cuprins acum de remuscari, se stradui sa ispaseasca vechea lui nerecunostinta, laudandu-l cu cea mai mare caldura pe binefacatorul sau; iar cercetarile pe care imparatul le-a facut in continuare au dovedit corectitudinea raportului sau. In toata imparatia, Iosif era singurul om daruit cu intelepciune care sa arate primejdia ce ameninta imparatia, cum si cu pregatirea necesara pentru a-i face fata; iar imparatul era convins ca el era cel mai bine calificat sa execute planurile pe care le propusese. Era clar faptul ca o putere divina era cu el si ca nu era nimeni printre slujbasii de stat ai imparatiei asa de bine calificat ca sa conduca problemele natiunii in acest timp de criza. Faptul ca era evreu si sclav era de mica importanta, cand in cumpana era pusa intelepciunea evidenta si judecata lui sanatoasa. "Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba in el Duhul lui Dumnezeu?" (vers.38), le spuse imparatul sfetnicilor sai.