22:19 Purtatorul paharului imparatesc i-a fagaduit lui Iosif o profunda recunostinta, atat pentru talmacirea fericita a visului sau, cat si pentru multele fapte de bunavointa de care se bucurase; acesta, amintindu-i in modul cel mai miscator ca era tinut in inchisoare pe nedrept, l-a rugat sa intervina, ca sa fie adus inaintea imparatului cazul sau. "Adu-ti aminte si de mine", a spus el, "cand vei fi fericit, si arata, rogu-te, bunatate fata de mine; pune o vorba buna pentru mine la Faraon si scoate-ma din casa aceasta. Caci am fost luat cu sila din tara evreilor, si chiar aici n-am facut nimic ca sa fiu aruncat in temnita" (vers.14-15). Mai marele paharnicilor a trait sa vada implinirea visului in toate amanuntele lui; dar atunci cand a ajuns sa se bucure iarasi de bunavointa imparatului, nu s-a mai gandit deloc la binefacatorul lui. Iosif a mai ramas inca doi ani in inchisoare. Nadejdea ce se aprinsese in inima sa se stinse cu timpul si, la toate celelalte incercari, s-a adaugat si muscatura amarnica a nerecunostintei.