22:16 La inceput, Iosif a fost tratat cu mare severitate de catre temnicerii sai. Psalmistul spune: "I-au strans picioarele in lanturi, l-au pus in fiare, pana la vremea cand s-a intamplat ce vestise el, si pana cand l-a incercat Cuvantul Domnului" (Ps.105,18-19). Dar adevaratul caracter al lui Iosif a stralucit chiar si in intunericul inchisorii. El si-a pastrat cu strasnicie credinta si rabdarea; anii sai de slujire credincioasa au fost rasplatiti cat nu se poate mai crud, si totusi aceasta nu l-a amarat si nu l-a descurajat. El avea pacea care venea dintr-o constiinta curata si si-a incredintat situatia in mana lui Dumnezeu. El nu s-a mai gandit la nedreptatile ce i se facusera, ci a uitat durerea sa, cautand sa usureze necazurile altora. Chiar in inchisoare el a gasit ceva de facut. Dumnezeu il pregatea in scoala durerilor pentru a fi mai mult de folos, iar el nu s-a dat inapoi de la disciplina ce-i era necesara. In inchisoare, vazand roadele opresiunii si ale tiraniei, cum si efectele crimei, el a invatat lectia dreptatii, a impreunei simtiri si a indurarii, care l-a pregatit sa foloseasca puterea cu intelepciune si mila.