21:41 Ruben s-a intors la groapa, dar Iosif nu mai era acolo. Alarmat de faptul acesta si facandu-si reprosuri, el si-a smuls hainele si i-a cautat pe fratii sai, spunand: "Baiatul nu mai este! Ce ma voi face eu?" (vers.30). Luand cunostinta de soarta lui Iosif, cum si de faptul ca era acum imposibil sa-l mai recapete, Ruben a fost convins sa se uneasca cu ceilalti in incercarea de a acoperi vina lor. Junghiind un tap, ei au inmuiat haina lui Iosif in sangele lui si au dus-o tatalui lor, spunandu-i ca au gasit-o pe camp si ca se temeau ca este a fratelui lor. "Vezi", au spus ei, "daca este haina fiului tau sau nu". Ei privisera inainte la scena aceasta cu groaza, dar nu erau pregatiti pentru durerea sfasietoare de inima, pentru jalea de nedescris, pe care erau obligati sa o vada acum. "Este haina fiului meu", a spus Iacov; "o fiara salbatica l-a mancat. Da, Iosif a fost facut bucati" (vers.33). Zadarnic incercau fiii si fiicele sale sa-l mangaie. El "si-a rupt hainele, si-a pus un sac pe coapse, si a jelit multa vreme pe fiul sau" (vers.34). Timpul parea ca nu aduce nici o alinare durerii sale. "Plangand ma voi cobori la fiul meu in locuinta mortilor", era plansul sau disperat. Tinerii, ingroziti de ceea ce au facut si totusi temandu-se de reprosurile tatalui lor, au ascuns in inima constienta vinovatiei lor, care acum le parea chiar si lor, ca fiind foarte mare.