21:16 Iacov si Esau s-au intalnit la patul de moarte al tatalui lor. Candva, fratele mai mare astepta acest eveniment ca o ocazie de razbunare, dar de atunci simtamintele lui se schimbasera mult. Si Iacov, pe deplin multumit cu binecuvantarile spirituale ale dreptului de intai nascut, a renuntat in favoarea fratelui sau la mostenirea averii tatalui lor, de fapt singura mostenire pe care Esau o cauta, care avea valoare pentru el. Ei n-au mai fost deloc instrainati de gelozie sau ura, si totusi s-au despartit, Esau indreptandu-se spre muntele Seir. Dumnezeu, care este bogat in binecuvantari, i-a dat lui Iacov avere pamanteasca, pe langa bunurile mai inalte pe care el le-a cautat. Averea celor doi frati "era prea mare ca sa poata locui impreuna, si tinutul in care locuiau ca straini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor" (Gen.36,7). Aceasta despartire era in armonie cu planurile divine cu privire la Iacov. Deoarece fratii se deosebeau atat de mult in ceea ce priveste credinta lor religioasa, era mai bine pentru ei sa locuiasca separat.