19:2 Amenintat cu moartea de mania lui Esau, Iacov pleca din casa tatalui sau ca fugar; dar ducea cu el binecuvantarea tatalui; Isaac innoise fata de el fagaduinta legamantului si il indemnase, ca mostenitor al acestui legamant, sa-si caute o nevasta din familia mamei sale din Mesopotamia. Cu toate acestea, Iacov porni la drumul sau singuratic cu inima adanc ingrijorata. Numai cu un toiag in mainile sale, el trebuia sa calatoreasca sute de kilometri printr-o tara locuita de triburi salbatice, nomade. Cuprins de remuscare si teama, el cauta sa-i evite pe oameni, ca nu cumva fratele sau manios sa-i afle urma. El se temea de faptul ca pierduse pentru totdeauna binecuvantarea pe care Dumnezeu Isi propusese sa i-o dea; si Satana era acolo, prezent, ca sa-l copleseasca cu ispite. Seara celei de a doua zile il gasi departe de corturile tatalui sau. El avea simtamantul ca era un alungat dintre oameni si era constient de faptul ca tot necazul acela fusese adus asupra sa numai de catre comportarea sa gresita. Intunericul disperarii apasa greu asupra sufletului sau si aproape ca nici nu indraznea sa se roage. Dar el era atat de singur, incat simtea nevoia unei protectii din partea lui Dumnezeu, asa cum nu simtise niciodata pana atunci. Cu lacrimi si profunda umilinta, el isi marturisi pacatul si ceru staruitor o dovada a faptului ca nu era cu totul parasit. Cu toate acestea, nu simti nici o usurare de povara inimii sale. El pierduse orice incredere in sine si se temea ca Dumnezeul parintilor sai il lepadase.