18:1 Cap. 16 - Iacov si Esau
18:2 Iacov si Esau, fiii gemeni ai lui Isaac, prezinta un izbitor contrast, atat in caracter, cat si in viata lor. Aceasta deosebire a fost profetizata de ingerul lui Dumnezeu inainte de nasterea lor. Cand, ca raspuns la rugaciunea ingrijorata a Rebecai, el a declarat ca ii vor fi dati doi fii, el i-a infatisat istoria lor viitoare, si anume ca fiecare va deveni capul unei puternice natiuni, dar ca unul va fi mai mare decat celalalt si ca cel mai tanar va avea intaietate.
18:3 Esau a crescut iubind satisfacerea eului, concentrandu-si tot interesul in prezent. Impulsiv in fata restrictiilor, se complacea in libertatea salbatica a vanatorii si, de timpuriu, a ales viata de vanator. Si, cu toate acestea, el era slabiciunea tatalui. Pastorul linistit si iubitor de pace a fost atras de catre vigurosul si indraznetul sau fiu mai mare, care fara teama strabatea muntii si pustiul, intorcandu-se acasa cu vanat pentru tatal sau si cu povestiri uimitoare din viata sa aventuroasa. Iacov, grijuliu, inteligent si prevazator, gandindu-se totdeauna mai mult la viitor decat la prezent, a fost multumit sa stea acasa, ocupandu-se cu ingrijirea turmelor si cultivarea pamantului. Perseverenta sa rabdatoare, cumpatarea si prevederea erau apreciate de catre mama sa. Sentimentele sale erau profunde si puternice, iar nobletea sa, continua sa atentie adaugau cu mult mai mult la fericirea ei decat o faceau rarele si zgomotoasele dovezi de iubire ale lui Esau. Pentru Rebeca, Iacov era fiul cel mai scump.
18:4 Fagaduintele facute lui Avraam si intarite fiului sau au fost pastrate de catre Isaac si Rebeca, ele fiind marele tel al dorintelor si sperantelor lor. Esau si Iacov erau familiarizati cu aceste fagaduinte. Ei au fost invatati sa priveasca dreptul de intai nascut ca o problema de mare importanta, caci el cuprindea nu numai o mostenire a unor bunuri pamantesti, ci si o superioritate spirituala. Cel care il primea avea sa fie preot al familiei sale si din urmasii sai directi avea sa se ridice Rascumparatorul lumii. Pe de alta parte, erau si obligatii ce ii reveneau celui ce avea dreptul de intai nascut. Cel
18:5 care avea sa mosteneasca binecuvantarile lui trebuia sa-si consacre intreaga viata in slujba lui Dumnezeu. Asemenea lui Avraam, el trebuia sa fie ascultator de cerintele divine. In casatorie, in relatiile sale familiale, in viata publica, el trebuia sa ceara sfat de la Dumnezeu.
18:6 Isaac a facut cunoscut fiilor sai privilegiile si conditiile acestea si a aratat in mod lamurit ca Esau, fiind cel mai mare, era indreptatit la dreptul de intai nascut. Esau insa nu avea nici o placere de consacrare, nici o inclinatie spre o viata religioasa. Cerintele care insoteau dreptul spiritual de intai nascut erau pentru el nedorite, ba chiar o restrictie urata de el. Legea lui Dumnezeu, care era conditia legamantului divin cu Avraam, era privita de catre Esau ca un jug al robiei. Hotarat sa-si implineasca poftele, nimic nu dorea el asa de mult ca libertatea de a face ce-i place. Pentru el, puterea si bogatia, petrecerile si dezmatul constituiau fericirea. El se falea cu libertatea neingradita a vietii sale salbatice si hoinare. Rebeca isi amintea cuvintele ingerului si citea cu o mai clara intelegere caracterul fiilor sai decat o facea sotul ei. Ea era convinsa ca mostenirea fagaduintei divine era randuita lui Iacov. Ea ii repeta lui Isaac cuvintele ingerului, dar sentimentele tatalui erau indreptate asupra fiului sau mai mare si el ramase neclintit in planurile lui.
18:7 Iacov aflase de la mama sa descoperirea divina, si anume ca dreptul de intai nascut avea sa-i revina, si a fost umplut de o negraita dorinta dupa privilegiile pe care acesta i le-ar fi conferit. Nu averile tatalui erau acelea dupa care umbla el; obiectul dorintei lui infocate era dreptul spiritual de intai nascut. Comuniunea cu Dumnezeu, asa cum facuse neprihanitul Avraam, sa aduca jertfa de ispasire pentru familia sa, sa fie parintele poporului ales si al lui Mesia cel fagaduit si sa mosteneasca bunurile nepieritoare cuprinse in binecuvantarile legamantului - acestea erau privilegiile si onorurile ce insuflau cele mai aprinse dorinte ale sale. Mintea sa alerga tot mereu inainte, in viitor, cautand sa prinda binecuvantarile lui nevazute.
18:8 Cu tainic dor, el asculta tot ceea ce tatal sau povestea cu privire la dreptul spiritual de intai nascut; el pastra cu grija ceea ce aflase de la mama sa. Zi si noapte subiectul acesta ocupa mintea sa, pana cand a devenit interesul care a absorbit intreaga sa viata. Dar, in timp ce pretuia binecuvantarile vesnice mai mult decat cele trecatoare, Iacov nu avea o cunoastere experimentala a lui Dumnezeu, pe care-L adora. Inima sa nu fusese reinnoita prin harul divin. El credea ca fagaduinta cu privire la el nu putea fi indeplinita
18:9 atata timp cat Esau pastra dreptul de intai nascut si facea mereu planuri cum ar putea ajunge sa-si asigure binecuvantarea pe care fratele sau o pretuia atat de putin, dar care era atat de pretioasa pentru el.
18:10 Cand Esau, venind intr-o zi acasa istovit si rupt de oboseala de la vanatoare, i-a cerut lui Iacov din hrana pe care o pregatea, acesta, pe care un singur gand il stapanea cel mai mult, a prins ocazia si s-a oferit sa satisfaca foamea fratelui sau cu pretul dreptului de intai nascut. "Iata-ma, sunt pe moarte", striga vanatorul nepasator, gata totdeauna sa-si implineasca poftele, "la ce-mi foloseste dreptul acesta de intai nascut?" (Gen.25,32). Si, pentru un blid de linte, el se desparti de dreptul sau de intai nascut si intari tranzactia aceasta printr-un juramant. Daca ar fi rabdat putin, el ar fi putut gasi hrana in corturile tatalui sau, dar pentru a-si satisface pe moment dorinta, el si-a vandut mostenirea plina de slava pe care Dumnezeu Insusi o fagaduise parintilor sai. Tot interesul sau era pentru prezent. El era gata sa sacrifice cerul pentru cele pamantesti, sa schimbe un viitor bun pentru implinirea unor pofte trecatoare.
18:11 "Astfel si-a nesocotit Esau dreptul de intai nascut" (Gen. 25,34). Dupa ce a scapat de el, Esau a avut un simtamant de usurare. Acum, nimeni nu-i mai putea sta in cale; acum el putea sa faca ceea ce dorea. Pentru aceasta salbatica placere, aceasta libertate gresit inteleasa, cat de multi isi vand dreptul lor la o mostenire curata, nepatata si vesnica in ceruri! Fiind si mai departe supus atractiilor lumesti, care izbesc privirile, Esau si-a luat doua neveste dintre fiicele lui Het. Ele se inchinau la zei falsi, si idolatria lor era o pricina amara de durere pentru Isaac si Rebeca. Esau calcase una dintre conditiile legamantului, care interzicea casatoria intre poporul ales si pagani; cu toate acestea, Isaac era totusi neclintit in hotararea sa de a-i da bine-cuvantarea de intai nascut. Argumentele sustinute de Rebeca, dorinta puternica a lui Iacov pentru binecuvantare si indiferenta lui Esau fata de indatoririle pe care le cuprindea acest drept nu au avut nici un efect in a schimba planul tatalui.
18:12 Anii au trecut, pana cand Isaac, batran si orb, asteptandu-si moartea curand, hotari sa nu mai amane acordarea binecuvantarii fiului sau mai mare. Dar, cunoscand opozitia Rebecai si a lui Iacov, el se hotari sa aduca in taina la indeplinire aceasta solemna ceremonie. tinand seama de obiceiul ca la un asemenea prilej sa se dea o masa, patriarhul ii ceru lui Esau: "Du-te la camp si adu-mi vanat. Fa-mi o mancare cum imi place mie" ca sa te binecuvanteze sufletul meu inainte de a muri" (Gen.27,3- 4).
18:13 Rebeca a inteles ceea ce el avea de gand sa faca. Ea era convinsa ca faptul acesta era impotriva a ceea ce Dumnezeu descoperise ca fiind voia Sa. Isaac era in primejdia de a-si atrage neplacerea divina si de a lipsi pe fiul sau cel mai mic de pozitia la care il chemase Dumnezeu. Ea a incercat sa-l faca pe Isaac sa inteleaga acest lucru si se hotari sa se foloseasca de o stratagema.
18:14 De-abia plecase Esau sa aduca la indeplinire lucrarea sa, ca Rebeca se si apuca sa aduca la indeplinire planul ei. Ea ii spuse lui Iacov ce avusese loc, staruind asupra necesitatii de a actiona imediat spre a impiedica darea binecuvantarii, pentru totdeauna si fara putinta de schimbare, lui Esau. Ea l-a asigurat pe fiul sau ca, daca ii va urma sfatul, o va putea obtine asa cum fagaduise Dumnezeu. Iacov n-a consimtit imediat la planul propus de ea. Gandul de a-l insela pe tatal sau il intrista foarte mult. El simtea ca un asemenea pacat ar aduce mai degraba un blestem decat o binecuvantare. Dar aceste scrupule ale sale au fost invinse si el porni sa duca la indeplinire sugestiile mamei sale. Nu era intentia sa sa spuna in mod direct o minciuna, dar, o data ajuns in prezenta tatalui sau, i s-a parut ca a mers prea departe ca sa mai poata da inapoi si obtinu prin inselaciune binecuvantarea dorita.
18:15 Iacov si Rebeca izbutira in planurile lor, dar au cules numai necazuri si intristare prin inselaciunea lor. Dumnezeu declarase ca Iacov avea sa primeasca dreptul de intai nascut, si cuvantul Sau s-ar fi implinit la timpul potrivit, daca ei ar fi asteptat in credinta ca El sa lucreze pentru ei. Dar, ca multi care zic ca sunt copii ai lui Dumnezeu, ei n-au fost binevoitori sa lase problema in mainile Sale. Rebeca s-a cait amar de sfatul cel rau pe care i l-a dat fiului sau; sfatul acesta a fost pricina despartirii lui de ea si Rebeca nu i-a mai vazut niciodata fata. Din clipa in care a primit dreptul de intai nascut, Iacov a fost apasat de propria sa condamnare. El pacatuise impotriva tatalui sau, a fratelui sau, impotriva propriului sau suflet si impotriva lui Dumnezeu. In cateva minute el savarsise o lucrare de care trebuia sa se pocaiasca o viata intreaga. Intamplarea aceasta era vie inaintea lui in anii de mai tarziu, cand purtarea nelegiuita a fiilor sai ii apasa sufletul.
18:16 De abia parasise Iacov cortul tatalui sau, ca a intrat Esau. Desi isi vanduse dreptul de intai nascut si intarise transferul acesta printr-un juramant solemn, era acum hotarat sa puna mana pe binecuvantarile lui, fara sa mai tina seama de cerintele fratelui sau. De dreptul spiritual erau legate si drepturile temporare ale titlului de intai nascut, care ii dadeau conducerea familiei, cum si mostenirea unei parti duble din averea tatalui sau.
18:17 Acestea erau binecuvantarile pe care el le putea pretui: "Tata, scoala-te", a zis el, "si mananca din vanatul fiului tau, pentru ca sa ma binecuvanteze sufletul tau".
18:18 Tremurand de uimire si suferinta, batranul parinte orb afla de inselaciunea careia ii cazuse victima. Nadejdile cultivate cu drag vreme indelungata fusesera nimicite si simtea pana in adancul sufletului deznadejdea ce trebuie sa se fi abatut asupra fiului cel mai mare. Cu toate acestea, i-a strafulgerat in minte convingerea ca mana providentei a fost aceea care nimicise planul sau si implinise chiar lucrul acela pe care el era hotarat sa-l impiedice. El si-a adus aminte de cuvintele ingerului adresate Rebecai si, in ciuda pacatului de care Iacov se facea acum vinovat, a vazut in el pe acela care era cel mai bine pregatit sa aduca la indeplinire planurile lui Dumnezeu. In timp ce cuvintele binecuvantarii erau pe buzele sale, el simtise spiritul inspiratiei asupra sa; si acum, cunoscand toate imprejurarile, el ratifica binecuvantarea rostita fara voie asupra lui Iacov: "L-am binecuvantat. De aceea va ramane binecuvantat" (Gen.27,33).
18:19 Esau a desconsiderat cu usurinta valoarea binecuvantarii cata vreme aceasta fusese la indemana sa, dar el dorea s-o aiba cand o pierduse pentru totdeauna. Intreaga putere a naturii lui impulsive, nestapanite, se trezi, iar durerea si mania lui au fost teribile. El striga plangand amar: "Binecuvanteaza-ma si pe mine tata!" "N-ai pastrat nici o binecuvantare pentru mine?" Dar fagaduinta data nu putea fi retrasa. Dreptul de intai nascut, pe care-l schimbase cu atata nepasare pe o mancare, nu-l mai putea recastiga acum. "Pentru o mancare", pentru satisfacerea de moment a apetitului ce nu fusese niciodata infranat, Esau si-a vandut mostenirea, dar cand si-a vazut nebunia, a fost prea tarziu ca sa capete binecuvantarea. "Macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe" (Evr.12,16-17). Esau n-a fost lipsit de privilegiul de a cauta favoarea lui Dumnezeu prin pocainta, dar el n-a mai putut gasi nici un mijloc de a recastiga dreptul de intai nascut. Durerea sa nu izvora din convingerea ca a pacatuit; el nu dorea sa se impace cu Dumnezeu. Lui ii parea rau de consecintele pacatului sau, si nu de pacat in sine.
18:20 Din cauza indiferentei sale fata de binecuvantarile si cerintele divine, Esau este numit in Sfintele Scripturi "lumesc" (Evr.12,16-17). El ii reprezinta pe aceia care dispretuiesc valoarea mantuirii realizate pentru ei de catre Hristos si sunt gata sa sacrifice mostenirea lor cereasca pentru lucrurile pieritoare de pe pamant. Multi traiesc pentru prezent, fara sa se gandeasca sau sa se ingrijeasca de viitor. Asemenea lui Esau
18:21 ei striga: "Sa mancam si sa bem, caci maine vom muri" (1 Cor.15,32). Ei sunt stapaniti de pornirile lor firesti si, in loc sa practice tagaduirea de sine, ei trec cu vederea cele mai de pret lucruri. Daca trebuie sa se renunte la ceva, la satisfacerea unui apetit stricat sau la binecuvantarile cerului, fagaduite numai celui ce se tagaduieste pe sine si se teme de Dumnezeu, cerintele apetitului biruiesc, iar Dumnezeu si cerul sunt in totul dispretuiti. Cat de multi, chiar dintre cei ce marturisesc a fi crestini, se agata de pofte ce sunt daunatoare sanatatii si care tocesc sensibilitatile sufletului. Cand li se arata datoria de a se curati de toate intinaciunile carnii si ale spiritului, desavarsind sfintenia in temere de Dumnezeu, ei se simt ofensati. Ei isi dau seama ca nu pot implini astfel de pofte daunatoare si totusi sa castige cerul, si atunci ajung la concluzia ca, deoarece calea spre viata vesnica este asa de ingusta, nicidecum nu vor merge pe ea.
18:22 Multi sunt aceia care isi vand dreptul de intai nascut pentru pofte trupesti. Este sacrificata sanatatea, facultatile mintale se slabesc, iar cerul este pierdut; si toate acestea, numai pentru o placere de o clipa - o patima, care este in acelasi timp si daunatoare, si injositoare in caracterul ei. Dupa cum Esau s-a trezit, pentru a-si da seama de nebunia schimbului facut de el cu graba, cand era prea tarziu pentru a mai recupera pierderea suferita, tot asa va fi si in ziua Domnului cu aceia care au schimbat dreptul lor de mostenitori ai cerului cu poftele lor egoiste.