18:19 Esau a desconsiderat cu usurinta valoarea binecuvantarii cata vreme aceasta fusese la indemana sa, dar el dorea s-o aiba cand o pierduse pentru totdeauna. Intreaga putere a naturii lui impulsive, nestapanite, se trezi, iar durerea si mania lui au fost teribile. El striga plangand amar: "Binecuvanteaza-ma si pe mine tata!" "N-ai pastrat nici o binecuvantare pentru mine?" Dar fagaduinta data nu putea fi retrasa. Dreptul de intai nascut, pe care-l schimbase cu atata nepasare pe o mancare, nu-l mai putea recastiga acum. "Pentru o mancare", pentru satisfacerea de moment a apetitului ce nu fusese niciodata infranat, Esau si-a vandut mostenirea, dar cand si-a vazut nebunia, a fost prea tarziu ca sa capete binecuvantarea. "Macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe" (Evr.12,16-17). Esau n-a fost lipsit de privilegiul de a cauta favoarea lui Dumnezeu prin pocainta, dar el n-a mai putut gasi nici un mijloc de a recastiga dreptul de intai nascut. Durerea sa nu izvora din convingerea ca a pacatuit; el nu dorea sa se impace cu Dumnezeu. Lui ii parea rau de consecintele pacatului sau, si nu de pacat in sine.