18:10 Cand Esau, venind intr-o zi acasa istovit si rupt de oboseala de la vanatoare, i-a cerut lui Iacov din hrana pe care o pregatea, acesta, pe care un singur gand il stapanea cel mai mult, a prins ocazia si s-a oferit sa satisfaca foamea fratelui sau cu pretul dreptului de intai nascut. "Iata-ma, sunt pe moarte", striga vanatorul nepasator, gata totdeauna sa-si implineasca poftele, "la ce-mi foloseste dreptul acesta de intai nascut?" (Gen.25,32). Si, pentru un blid de linte, el se desparti de dreptul sau de intai nascut si intari tranzactia aceasta printr-un juramant. Daca ar fi rabdat putin, el ar fi putut gasi hrana in corturile tatalui sau, dar pentru a-si satisface pe moment dorinta, el si-a vandut mostenirea plina de slava pe care Dumnezeu Insusi o fagaduise parintilor sai. Tot interesul sau era pentru prezent. El era gata sa sacrifice cerul pentru cele pamantesti, sa schimbe un viitor bun pentru implinirea unor pofte trecatoare.