17:2 Avraam ajunsese acum inaintat in varsta si se astepta sa moara curand; mai ramasese totusi sa faca ceva pentru a asigura implinirea fagaduintei facute urmasilor sai. Isaac era cel randuit in mod providential sa-i urmeze ca pastrator al Legii lui Dumnezeu si parinte al poporului ales, dar el era inca necasatorit. Locuitorii Canaanului erau dedati la idolatrie, iar Dumnezeu interzisese legaturile de casatorie dintre poporul Sau si ei, bine stiind ca astfel de casatorii vor duce la apostazie. Patriarhul se temea de efectele stricacioase ce il inconjurau pe fiul sau. Credinta puternica a lui Avraam in Dumnezeu si supunerea fata de vointa Sa se reflectau in caracterul lui Isaac; dar sentimentele tanarului erau puternice, fiind inclinat spre duiosie si ingaduinta. Daca s-ar fi unit cu cineva care nu se temea de Dumnezeu, atunci ar fi fost in primejdie de a sacrifica principiul de dragul armoniei, al pacii. In mintea lui Avraam, alegerea unei sotii pentru fiul sau era o problema de mare insemnatate; el era nerabdator sa-l vada casatorit cu cineva care sa nu-l instraineze de Dumnezeu.