16:48 (Gal.3,16). Avraam insusi trebuia sa fie partas la mostenire. Poate parea ca implinirea fagaduintei lui Dumnezeu intarzie mult, caci "pentru Domnul o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi" (2Petru 3,8); s-ar putea sa para ca intarzie; dar, la timpul hotarat, "va veni si se va implini negresit" (Hab.2,3). Darul facut lui Avraam si semintei lui nu cuprinde numai tara Canaanului, ci tot pamantul. Asa spune apostolul, ca fagaduinta ca sa fie el mostenitor al lumii n-a fost facuta lui Avraam, nici semintei lui prin lege, ci prin indreptatirea prin credinta (Rom.4,13). In Biblie ni se vorbeste in mod clar ca fagaduintele facute lui Avraam urmeaza sa fie implinite prin Hristos. Toti cei ce sunt ai lui Hristos sunt "samanta lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta" - mostenitori "la o mostenire nestricacioasa si neintinata, care nu se poate vesteji" (Gal.3,29; 1 Petru 1,4), un pamant eliberat de blestemul pacatului. Caci "domnia, stapanirea si puterea tuturor imparatiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfintilor Celui Prea Inalt"; "cei blanzi mostenesc tara si au belsug de pace" (Dan.7,27; Ps.37,11).