16:26 "Rasarea soarele pe pamant, cand a intrat Lot in Toar" (vers.23). Razele stralucitoare ale diminetii pareau ca vestesc numai prosperitate si pace pentru cetatile din campie. Forfota unei vieti active incepu pe strazi; oamenii mergeau pe diferitele lor cai, preocupati de treburile sau placerile zilei. Ginerii lui Lot faceau haz de temerile si avertizarile batranului slab de minte. Deodata si in mod neasteptat, ca si cand un trasnet ar bubui dintr-un cer fara nori, izbucni furtuna. Domnul a inceput sa ploua foc si pucioasa din cer asupra cetatilor si asupra campiei roditoare; palatele si templele ei, locuintele ei costisitoare, gradinile si viile, cum si multimile vesele si cautatoare de placeri, care numai cu o noapte inainte insultasera pe trimisii cerului - totul a fost mistuit. Fumul valvataii se inalta asemenea fumului unui cuptor urias. Si minunata vale a Sidimului a ajuns un pustiu, un loc ce nu mai avea sa fie vreodata rezidit sau locuit - o marturie pentru toate generatiile cu privire la certitudinea judecatilor lui Dumnezeu asupra nelegiuirii.