16:15 Stiind ca, daca ar fi fost provocati la violenta, atunci ei ar fi putut cu multa usurinta sa intre cu forta in casa, Lot a iesit afara la ei, incercand sa-i convinga: "Fratilor, va rog", spuse el, "nu faceti o asemenea rautate", folosind expresia de "frati" in sensul de vecini si nadajduind sa-i linisteasca si sa-i faca sa se rusineze de intentiile lor murdare. Dar cuvintele lui erau ca uleiul in foc. Furia lor ajunsese ca mugetul furtunii. Ei si-au batut joc de Lot, pentru ca vroia sa se faca judecator peste ei si l-au amenintat ca se vor purta mai rau cu el decat aveau de gand sa se poarte cu oaspetii lui. S-au aruncat asupra lui si l-ar fi rupt bucati daca n-ar fi fost salvat de catre ingerii lui Dumnezeu. Solii ceresti au "intins mana, au tras pe Lot inauntru la ei in casa si au incuiat usa" (Gen.19,10). Evenimentele ce au urmat au scos la iveala caracterul oaspetilor pe care el ii primise in casa. "Pe oamenii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic pana la cel mai mare, asa ca degeaba se trudeau sa gaseasca usa" (vers.11). Daca n-ar fi fost loviti cu o indoita orbire, fiind lasati in voia inimii lor impietrite, pedeapsa cu care-i lovise Dumnezeu i-ar fi facut sa se teama si sa se opreasca de la lucrarea lor cea rea. Acea ultima noapte n-a fost marcata de pacate mai mari decat se faptuisera in alte nopti mai inainte; dar indurarea luata in ras atata vreme incetase sa mai mijloceasca. Locuitorii Sodomei trecusera de limitele rabdarii dumnezeiesti - "tainicul hotar dintre rabdarea lui Dumnezeu si mania Sa". Focul razbunarii Sale era gata sa se aprinda in valea Sidim.